5,695 matches
-
sau n-au fost recunoscute, precum și în cazul cînd aceste produse se prezintă spre transport în șlepuri sau transporturi auto neînsoțite. Cîntărirea mărfurilor de orice fel efectuată pe liniile de garaj, în silozuri, la magazii sau terenuri închiriate, înzestrate cu cîntare pod-bascula sau automate recunoscute de Ministerul Transporturilor și Telecomunicațiilor, este asimilată cu cîntărirea efectuată pe cîntarele proprii ale organizațiilor de transport. Nu se cîntăresc mărfurile ce se prezintă la transport în ambalaje STAS, cu greutate stanțata, în bucăți, baloturi etc. de
HOTĂRÎRE nr. 941 din 25 iulie 1959 privind unele măsuri referitoare la circulaţia mărfurilor între organizaţiile socialiste, în scopul asigurării integrităţii mărfurilor la expediţie, tranSport şi destinaţie*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106187_a_107516]
-
și pe moarte, e zugrăvită în detalii dintre cele mai crude: inimi smulse din piept, creieri țâșnind prin urechi, capete retezate cu spada sau zdrobite cu buzduganul. Vitejia lui Roland și a tovarășilor lui este demnă de tonul epopeic al „Cântării”. Sunt și remarcabile formulări poetice: „(Charlemagne) își ascunde sub mantie neliniștea”; „Roland vede ginta blestemată, mai neagră decât cerneala și care n-are nimic alb în afara dinților”; „Înalți sunt munții și întunecoase văile, stâncile sunt bătute de furtuni și trecătorile
De ce ar trebui să citim La Chanson de Roland by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4889_a_6214]
-
nostru, nu înainte însă de a avea loc un duel judiciar între doi cavaleri, biruitorul fiind acela care hotărăște soarta celui care s-a aflat la originea masacrului. Ca și Istoria ieroglifică a lui Cantemir sau Țiganiada lui Budai- Deleanu, Cântarea lui Roland ar trebui rescrisă pe scurt într-o limbă accesibilă tinerilor cititori. E, în definitiv, o poveste încântătoare, plină de fapte mărețe, în care loialitatea e la mare preț, iar trădarea pedepsită. Puține povești contemporane sunt mai morale decât
De ce ar trebui să citim La Chanson de Roland by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4889_a_6214]
-
diezul din Sonata lunii a lui Beethoven, întreabă retoric: „Strălucit-au vreodată așa de dumnezeiește razele reci ale lunii cum strălucesc aceste luminoase și calde sonorități? A înaintat vreodată discul el pe calea eterată cu solemnitatea cu care curg valurile cântării acesteia?”4 Deci, frumosul artistic, datorită talentului creatorului, subiectivității acestuia, manifestate prin subiectivitatea limbajului muzicii, este superior frumosului naturii. Aceeași complexă relație dintre lumea obiectivă și artist este sugerată prin imaginea gnomului. Sufletul omenesc ar fi o imensă și misterioasă
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
un orator religios, ilustrând predica funebră prin acele Propovedanii sau predice la îngropăciunea oamenilor morți; este autor de poezie religioasă traducând un celebru imn religios din literatura medievală, Stabat mater de Iacopone da Todi sau compunând după modelul bocetelor populare „cântări jalnice” închinate Sfintei Fecioare. Este unul dintre primii istorici literari, consemnând într-o listă bio-bibliografică „Scriitori cei din români”. Atras de literatura fantastică a Antichității grecești, a tradus opera lui Lucian din Samosata, definind foarte sugestiv specificul acestui gen de
Școala ardeleană în câteva restituiri literare by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5269_a_6594]
-
lasă întrucâtva senin. Ajunge să comparăm „până când să ne tot plece cruda, oarba tiranie/ Și la caru-i de trufie/ Să ne-njuge ea pe noi?” - un fel de nu ne fac ei pe noi al zilelor noastre - din Deșteptarea României, cântarea Revoluției de la 1848, cu versurile mult mai sentențioase ale actualului imn („N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,/ Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;/ Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,/ Să ne răpească limba, dar
Tinerețea lui Alecsandri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5303_a_6628]
-
și în primul rând poezia, la nivelul unei gazetării vag „meșteșugite”. Compromisurile lui Arghezi, câte sunt, mai degrabă aici ar fi de căutat, decât în poezia sa, care, în ciuda conivenței unor teme agreate de oficialitate, ca 1907 sau „umanismul” din Cântare omului, rămâne evident argheziană, fără să facă nici o concesie realismului socialist. Trebuie spus, mai întâi, că ediția este excelent întocmită și îngrijită de Mitzura Arghezi și Traian Radu. Ea conține nu numai articolele scriitorului, ci și prefețele întocmite de acesta
Arghezi sub vremi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5383_a_6708]
-
creatori ai secolului trecut. Tot în Studioul de Concerte din strada Berthelot - grație strădaniei unor tineri entuziaști ce compun grupul „Nectarie Protopsaltul” - sonorități noi, în parte inedite, au putut fi auzite zilele trecute sub genericul promițător „Melosul Bizanțului”. În adevăr, cântarea liturgică, de strană, a urcat pe scenă. Concertul este rodul unui util dialog intercultural susținut de această dată în plan muzical și sprijinit de Administrația Fondului Cultural Național. S-au împlinit zece ani de căutări, de tatonări, de ajungeri, de
Momente inedite în sălile bucureștene de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5136_a_6461]
-
cu mari eforturi și căutări. Este o istorie îndelungată ce pornește din Bizanț, din capitala imperială bizantină a lui Constantin. Este o istorie țesută de psalți în parte anonimi, animați de zelul credinței puse în texte liturgice, îmbogățite de meandrele cântărilor melismatice antifonice - cântate de câte două grupuri corale, a cântărilor responsoriale. Este o istorie pe care tinde a o reface astăzi, la noi, Grupul „Nectarie Protopsaltul”, tineri inimoși conduși de lectorul Sabin Preda de la Facultatea de Teologie Ortodoxă. Prezentă în
Momente inedite în sălile bucureștene de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5136_a_6461]
-
pornește din Bizanț, din capitala imperială bizantină a lui Constantin. Este o istorie țesută de psalți în parte anonimi, animați de zelul credinței puse în texte liturgice, îmbogățite de meandrele cântărilor melismatice antifonice - cântate de câte două grupuri corale, a cântărilor responsoriale. Este o istorie pe care tinde a o reface astăzi, la noi, Grupul „Nectarie Protopsaltul”, tineri inimoși conduși de lectorul Sabin Preda de la Facultatea de Teologie Ortodoxă. Prezentă în strană, cântarea liturgică întărește credința, stabilește comuniunea spirituală a fidelilor
Momente inedite în sălile bucureștene de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5136_a_6461]
-
antifonice - cântate de câte două grupuri corale, a cântărilor responsoriale. Este o istorie pe care tinde a o reface astăzi, la noi, Grupul „Nectarie Protopsaltul”, tineri inimoși conduși de lectorul Sabin Preda de la Facultatea de Teologie Ortodoxă. Prezentă în strană, cântarea liturgică întărește credința, stabilește comuniunea spirituală a fidelilor; adusă pe scena de concert, aceasta trebuie să dezvăluie, pe aceeași direcție, inclusiv valori privind dicțiunea, claritatea intonației îmbogățite de microtonii savuroase, de un colorit timbral ce rezultă dintr-o impostație firească
Momente inedite în sălile bucureștene de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5136_a_6461]
-
scena de concert, aceasta trebuie să dezvăluie, pe aceeași direcție, inclusiv valori privind dicțiunea, claritatea intonației îmbogățite de microtonii savuroase, de un colorit timbral ce rezultă dintr-o impostație firească a glasului. Intonarea sobră, dreaptă, monocromă, nu aparține duhului acestor cântări. Este motivul pentru care colaborarea cu psaltul Ioannis Arvanitis, invitat de onoare sosit de la Atena, se dovedește a fi întru totul stimulatoare, prețios orientativă, pentru tinerii noștri psalți. Arvanitis este un atent cercetător al arhivelor, un om de știință pasionat
Momente inedite în sălile bucureștene de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5136_a_6461]
-
invitat de onoare sosit de la Atena, se dovedește a fi întru totul stimulatoare, prețios orientativă, pentru tinerii noștri psalți. Arvanitis este un atent cercetător al arhivelor, un om de știință pasionat care decodifică semne căzute în uitare, aduce în actualitate cântări de strană notate cu neume ce aparțin perioadei imperiale a începutului celui de al doilea mileniu; dispune de o voce baritonală expresivă dar sobră ce dezvoltă valori timbrale importante, voce ce susține o ornamentație funcțională firesc înglobată cursului monodic. Este
Momente inedite în sălile bucureștene de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5136_a_6461]
-
se obișnuiesc cu persoanele care le dau de mâncare. * * * Mărturisesc, de când am văzut animalul acela în galerie, în fiecare noapte, de îndată ce închid ochii și încerc să dorm, văd coioți. Ei urlă jalnic, sau latră strident, și umplu insomniile mele de cântări sinistre. După douăzeci de ani Cei doi au luat trenul în Frankfurt. Câteva persoane își luau la revedere de pe platformă cu gesturi foarte avântate. Nicicând nu mai văzuse așa gesturi de despărțire. Trenul urma valea Rinului, iar cei doi zăriră
Două povestiri de Sônia Coutinho () [Corola-journal/Journalistic/5357_a_6682]
-
albe în fața Seminarului. Acolo ei intonau toți laolaltă, cu entuziasmul juvenil, cântece naționale, precum Marșul lui Iancu, Deșteaptă-te, române! al lui Andrei Mureșanu, Mult e dulce și frumoasă limba ce-o vorbim a lui George Sion, și toate aceste cântări patriotice le întrerumpeau cu strigătul: Să trăiască! La o așa neobișnuită mișcare nocturnă, în pașnicul orășel, o fereastră a căscioarei albe se deschidea și în cadrul negru al cercevelelor ei, supt reflexul torțelor, clătinate cu vie emoțiune de junii oratori, se
150 de ani de la întemeierea Astrei (1861) - Cuvântările lui Timotei Cipariu la Adunările Astrei by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5364_a_6689]
-
stând drept în picioare, în mijlocul aureolei de lumină și admirațiune ce-l împrejurau, făcea cu mâna un semn de mulțumire junilor săi închinători, le spunea cu vers mângâios și întăritor că este bine ca junimea să-și facă veseliile prin cântări și sărbători patriotice și că pentru noi, românii, nimic nu este mai de folos decât să ne iubim, și să ne cultivăm, și să ne cântăm limba noastră cea strămoșească, care a fost, este și va fi pururea mântuitoarea noastră
150 de ani de la întemeierea Astrei (1861) - Cuvântările lui Timotei Cipariu la Adunările Astrei by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5364_a_6689]
-
oameni și de viață. În ea se întâlnesc și se împletesc valorile creștine, iudaice, greco-romane și chiar budiste, clasice și romantice. Poetul mărturisește, proclamă: „Am învățat la două neamuri crescute-n trânta vânturilor / La neamul DOINEI fără moarte și al Cântării Cânturilor!” În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, A. Toma, grav bolnav, șomer, ca urmare a legilor rasiale (până și modesta lui casă a fost „românizată”), strânge în versurile lui durerile celor mulți, din țară și de pe front. Ororile
Sorin Toma (redactor-șef al „Scânteii“ între 1947-1960): „Articolul despre poezia lui Arghezi, l-am scris din însărcinarea conducerii superioare de partid” () [Corola-journal/Journalistic/5201_a_6526]
-
un poem de rainer maria rilke/ și repetam puțin derutat poemul/ mă irita curgerea în mine/ răscolea țipătul porumbeilor/ mă loveau în genunchi copitele pegasului/ văzând cât de știrbă streașina/ asmute poemul prin simpla/ atingere a lunii." Sau această păgână cântare a cântărilor, dureroasă ca un țipăt ce vine din profunzimile disperării și pierderii: "nici șoapta nu-i străină de mormânt/ precum nici ochii nu-s străini de lumină/ vulgară privirea pețitorilor/ ademenește trupul miresei/ pentru bărbații viitori/ e tatuat pe
Sindromul Blake by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6663_a_7988]
-
de rainer maria rilke/ și repetam puțin derutat poemul/ mă irita curgerea în mine/ răscolea țipătul porumbeilor/ mă loveau în genunchi copitele pegasului/ văzând cât de știrbă streașina/ asmute poemul prin simpla/ atingere a lunii." Sau această păgână cântare a cântărilor, dureroasă ca un țipăt ce vine din profunzimile disperării și pierderii: "nici șoapta nu-i străină de mormânt/ precum nici ochii nu-s străini de lumină/ vulgară privirea pețitorilor/ ademenește trupul miresei/ pentru bărbații viitori/ e tatuat pe zâmbetul ei
Sindromul Blake by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6663_a_7988]
-
în 1870, conținând în primul vers structura "zile de aur" ("Când privesc zilele de-aur a scripturelor române"), urmată imediat, ca într-o rafală de Kalașnikov, de "mare de visări dulci și senine", de "oceanele de stele", de "râuri de cântări" etc., trebuie să ne ținem răsuflarea și să medităm măcar câteva secunde la ce reacție trebuie să fi avut Maiorescu, iar această reacție a fost, împreună cu cea a lui Iacob Negruzzi: Îi publicăm poezia pe prima pagina!" chit că ideile
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
lucru duce pe de o parte la costuri mai ridicate și la creșterea emisiilor de dioxid de carbon și, implicit, a taxelor. Din moment ce companiile aeriene se confruntă cu destule dificultăți financiare, poate ar trebui să ia în calcul folosirea de cântare la check-in", a comentat și editorul Journal of Revenue and Pricing Management, Dr. Ian Yeoman. Dr. Bhatta susține că prețul ar putea fi unul fix pentru un anumit număr de kilograme, astfel încât, spre exemplu, un pasager care cântărește 60 de
Grașii vor plăti mai mult pentru biletele de avion by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/64668_a_65993]
-
existență ruptă de intelectul uman: „Ăst suflet (...) socotește/ nemuritor că e, că, nepătruns/ Cerc grav, vast, strânge totul și strunește./ Mai sus decât mi-e truda și mi-e versul,/ Neistovit m-așteaptă universul" (Compoziție scrisă pe un exemplar din Cântarea lui Beowulf). De vreme ce univocitatea lipsește, nici timpul nu este o entitate simplă, ci una concavă și ciclică: „S-a-ntors scobita noapte știută de Anaxagora" (Noaptea ciclică). Borges afirmă capacitatea creatoare și vizionară a verbului poetic, precum și necesitatea și firescul plurivocității: „poemul
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
la începutul meciului România-Franța, când Marcel Pavel a intonat Imnul de stat sărind fragmentul care făcea referire la Împăratul Traian, considerând că intonarea incorectă a Imnului este o "întâmplare penibilă", și a propus să se revină în școli la obieciul cântării Imnului Național înainte de începerea orelor. "Am văzut penibila întâmplare când la tine acasă Imnul de stat nu se cântă corect. În același timp, am văzut sportivii noștri în străinătate coborând de pe podium dacă Imnul nu s-a cântat corect. Ce
Băsescu: Când acasă Imnul de stat nu se cântă corect, e penibil. Vezi ce propune şeful statului () [Corola-journal/Journalistic/47617_a_48942]
-
sare și piper, Da... nebun!, care șarjează Castele în Spania, una din fantasmele cele mai reușite ale aceluiași Macedonski, pare un moft vehement, scris pe limba criticului social, nu pe aceea a poetului: „Mulțime brută și ingrată!/ Cu-a mea cântare nu putui/ În via- ță-mi să te mișc o dată.../ Și-odat’... o să-mi ridici statui”. Aceeași nedreptate o va recunoaște, în cuvinte mult mai mișcătoare, Caragiale la moartea lui Eminescu. Tonul din Filozoful Blagomirea seamănă, de departe, cu unele postume eminesciene
Poeziile domnului Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4713_a_6038]
-
din viața mea fără durere e, însă, o minunată excepție. Cum anume reușește să se miște atât de abil între domenii, la urma urmei, distincte precum literatura și filosofia, cum le îmbină spre folosul amândurora, e admirabil. Hegel stă alături de Cântarea cântărilor, Camus de Pascal, Marin Preda e situat mai aproape de psihologia personajelor sale decât am crede la o primă vedere pentru ca apoi, în urma unei analize a similitudinilor de metodă, să fie identificat ca sofist ce îl parafrazează - cu totul inconștient
Între critică, filosofie și însemnări personale by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4399_a_5724]