KorAP: Find »[drukola/base=cârpă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...41 42 43 ...103 >

2,562 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246

ci va fi purtată într-o lectică. Picoarele cât un lotus de șapte centimetri și jumătate sunt un simbol al prestigiului și clasei. Fata e curioasă. Stă desculță pe un taburet. Se joacă cu degetele de la picioare în grămada de cârpe, ia o fâșie, apoi îi dă drumul jos. Mama amestecă într-un borcan cu terci lipicios de orez. Fata află că terciul va fi folosit ca lipici. Lipici bun, puternic, nu va ceda, zice mama. Nu va lăsa aerul să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
orez triunghiulare, cu unghiile răsucite sub tălpi. Mama încearcă să se concentreze asupra viitorului fetei. Un viitor care va fi mai bun decât al ei. Mama începe să înfașe. Fata o privește cu interes. Mama aplică pasta între fâșiile de cârpă. E o amiază de vară. În fața ferestrei, afară, se cațără clopoței, flori micuțe și roșii, ca picăturile de sânge. În oglinda de toaletă a mamei, fata se vede pe ea însăși, își vede picioarele cum sunt înfășate. În cadru e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
invizibil. Nu mai ai degetele la picioare. Rămâi fără suflare de atâta țipat. Te aude toată casa, dar nu există salvare. Își amintește aievea lupta cu durerea. O eroină pe scena vieții. Debutul ei a fost când și-a rupt cârpele care-i înfășau strâns picioarele. Fără răzvrătire, nu există supraviețuire! țipă ea la mitinguri în timpul Revoluției Culturale. Mama e șocată în clipa în care îi arunc înainte fâșiile de cârpă urât mirositoare și îi arăt picioarele. Sunt galben-vineții, umflate și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
scena vieții. Debutul ei a fost când și-a rupt cârpele care-i înfășau strâns picioarele. Fără răzvrătire, nu există supraviețuire! țipă ea la mitinguri în timpul Revoluției Culturale. Mama e șocată în clipa în care îi arunc înainte fâșiile de cârpă urât mirositoare și îi arăt picioarele. Sunt galben-vineții, umflate și supurând de puroi. Câteva muște se așază pe cârpe. Grămada arată ca un monstru mort, o caracatiță cu o sută de picioare. Îi zic mamei: Dacă încerci să-mi pui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
există supraviețuire! țipă ea la mitinguri în timpul Revoluției Culturale. Mama e șocată în clipa în care îi arunc înainte fâșiile de cârpă urât mirositoare și îi arăt picioarele. Sunt galben-vineții, umflate și supurând de puroi. Câteva muște se așază pe cârpe. Grămada arată ca un monstru mort, o caracatiță cu o sută de picioare. Îi zic mamei: Dacă încerci să-mi pui la loc picioarele în fașe, o să mă omor. Vorbesc serios. Am găsit deja un loc în care să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
care voiam să-l joc. Mă plictiseam. Așteptarea era prea lungă. M-am săturat să fac curat în culise. M-am săturat de stăpâna mea cu fața de cauciuc, de plângerile ei, de cuvintele lungi și puturoase, ca fâșiile de cârpă cu care se înfașă picioarele. Bunicul a plătit o sumă mare ca să mă scoată din trupă. Dar când luna se îngroapă în troienele adânci de nori, gândurile mele lucrează din nou. Credeam că am aruncat o privire, că am auzit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
din nou. Credeam că am aruncat o privire, că am auzit o măsură, că mi-am atins visul, dar... Stau trează în vechiul meu pat, încercând să-mi dau seama încotro s-o apuc și ce să fac în continuare. Cârpele de înfășat lipicioase de la pasta de orez. Degetele de la picioare care se umflă. Inflamația. Durerea ascuțită din glezne. Fata își amintește cum s-a salvat. Bunicii sunt ocupați cu călătoritul dintr-un oraș în altul, de la o pețitoare la alta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-și mai hrănească trupul, iar dorința îl cuprinde în vise. Ea știe momentul - când anume, cu precizie, are nevoie de ea. De obicei, totul începe cu un prosop. Căci el e acoperit de praf și sudoare. Ea îl șterge cu cârpa. Câteva atingeri, și prosopul se face maro. Ea se mișcă, înmoaie prosopul în apă caldă. Uneori, el se răsucește, pe jumătate adormit, ca pentru a o ajuta. Un căutător de plăcere înnăscut, se descria el însuși. Asta are de-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
inima este faptul că descoperă că în poemele lui nu e nici un pic de mânie; în schimb, el laudă felul în care natura îi împărtășește secretele - el acceptă respectuos asprimea, imensitatea și frumuțea naturii. Croitoreasa îmi dă o bucată de cârpă gri, pe care o tai în două petice mari, rotunde. Le cos pe spatele pantalonilor. Croitoreasă îmi sugerează să întăresc materialul. Zice: Fă-l rezistent, ca să poată fi folosit ca un scaun portabil. Coasem în tăcere o vreme, și apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
doar martoră. Crede că asta e ultima ei zi pe pământ. Varsă lacrimi fără să se poată controla și începe să strige numele lui Mao. Își strigă povestea cu el. Un gardian vine și o leagă la ochi cu o cârpă. Fairlynn regretă că s-a deranjat să-i scrie lui Mao. Lui nu-i pasă de ea, nu-i mai pasă. Cu toate astea, Fairlynn nu se poate abține să nu se gândească la el. Îi este foarte greu să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
de înălțimea unui om, se înalță spre cerul plumburiu la o distanță de câte trei picioare. Douăzeci de stâlpi. Buruienile sunt până la brâu. Vântul e aspru. Prizonierii sunt scoși în șuturi din camion și legați de stâlpi. Le sunt scoase cârpele de la ochi. Chipuri lipsite de culoare, unele cu prosoape îndesate în gură. Comandantul plutonului de execuție strigă ordinul. Unii dintre prizonieri încep să-și piardă cunoștința. Capetele le cad la piept, de parcă deja ar fi fost împușcați. Fairlynn tremură îngrozitor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656

cui ești? — Al cui ești? — Al cui ești? — Al cui? -- Cine? — Eu sunt oaia cea pierdută... Și mă uit la cele trei mese de Înălțimi diferite, puse cap la cap, acoperite cu mușama și mușamaua, și ea, acoperită cu o cârpă nu prea curată. Curate sunt doar coșurile În care licăresc lumânările Înfipte În prescuri, printre biscuiții lemnoși, bucățele de imortele, legate cu ață roșie, vinul pus În sticlele de Cico și cununa rumenită, ca un cozonac, a parastasului și bomboanele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665

neglijéul îmbrăcat doar pe o mânecă și încercările nereușite ale Toinettei de a o nimeri pe cealaltă... ― Dar... Dar... Ce se întâmplă?... Ce-i cu tine? ― Am... Ah!... O migrenă... Ah!... Îngrozitoare! Papucul Toinettei înghesuia sub pat un fel de cârpă cu broderii colorate și, ceva mai încolo, de sub trena neglijéului răsăreau... doi craci. Doi craci?... Ledoulx întinse un deget însângerat spre ei. Dar cum naiba se numeau pantalonii ăia strâmți și bățoși? ― L’itzarí!... Ce caută l’itzarí de tzaran

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622

fierturi de legume, nici supă de roșii, nici cartofi prăjiți, nici șarlote, nici glazură caramel, nici mâncare englezească... Izbucni efectiv când spuse toate astea. — Bucătarul se ivi în ușă, rămase o clipă acolo în haina sa roșie pătată, cu o cârpă de vase neagră aruncată peste umăr, apoi îl privi pe perceptorul districtual cu o ură nedisimulată. Fără un cuvânt, se întoarse și dispăru din nou pe culoarul negru către bucătăria cavernoasă și foarte întunecată. Luni seara, maimuțele se întoarseră amețite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231

să scape de amara dezamăgire: pe test nu figura decât o singură liniuță albastră și nici măcar o urmă vagă a unei a doua liniuțe. Femeia s-a prăbușit pe capacul de la WC și-a rămas acolo ca o păpușă de cârpă, cu brațele atârnându-i moi pe lângă trup și cu capul plecat. După câteva secunde, i-au apărut în ochi și lacrimile - la început doar câteva, dar curând debitul a crescut până când stropii au început să i se reverse pe fustă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597

tale pentru istoria strămoșilor mei te las în viață acum, spuse. Dar încearcă să nu te miști de-aici și să nu mă denunți. Dacă te văd prin El-Akab înainte de luni, îți zbor creierii. Celălalt își recuperase creta, periile și cârpele și se pregătea să se apuce din nou de treabă. — Să n-ai nici o grijă! răspunse. N-aveam de gând s-o fac. Apoi, pe când targuí-ul se îndepărta, îi strigă: — Și sper să-ți găsești familia! Era un autobuz hodorogit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409

și a luat-o la vale, și de-atunci tot curge și se risipește și nu se mai oprește ca să poți să-l atingi. Au trimis-o la căminele studențești din Grozăvești. Femeie de serviciu, Mirelo, trăgeai de teul cu cârpa udă și găleata cu zoaie pe scări și culoare și-n grupurile sanitare. Spălai la closete, păi, dacă nu ți-a plăcut cartea, dacă te-a mâncat în fund să te-ncurci cu idiotu’ de Ticuță... N-avea decât să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-n cap cât cepele... Și ce dacă se scapă pe ei pe culoare până să ajungă la closet, de lasă dâre de balegă ca vacile, că tot ei or să spele, vezi de treabă, trimite-i numai după teu și cârpă și-s băieți de-nțeles, bine crescuți, că doar cine i-a crescut dacă nu noi? Nu le-o plăcea nici lor c-au împuțit tot etajul după ce au mâncat ca porcii, până au dat în pântecăraie, că-i știi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
umbla când nu mai dădea pe la ea cu săptămânile, Mirelo, păi, cum dracu’ să nu fie geloasă? I-a spus doar că ea nu se compară și câte și mai câte scene și crize și isterii, că ea nu-i cârpa lui și uite-l cum dispare câte trei săptămâni întregi și mai bine nu l-ar mai vedea deloc și ar termina cu amăgeala asta. Culmea-i că se simțea și el în drept, adică Mirela cu ce dracu’ s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
p-aia, Velicule, cu băutură și femei pentru toți prietenii mei... Nu p-aia, bă, p-aia cu aș da zile dă la mine... Ba p-aia, ba p-ailaltă, și el zâmbăreț, cu capu’ plecat și urechea plecată, Mirelo, o cârpă și-o zdreanță de om, un milog, grandoman și pervers la o adică, leșinat să calce pe urmele stăpânilor și poate să ajungă mai ceva decât ei, măcar că nu-l țineau curelele și nu-l ducea capul, până una-alta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461

cea prin care s-ar privatiza sala, iar ea și-ar trage un salariu baban și și-ar instala În biroul personal o cadă de jacuzzi dotată cu un grup de sclavi negri, unși cu uleiuri și purtând doar o cârpă În jurul mijlocului? — În linii mari, despre asta e vorba. — Poate să facă asta? — Numai Dumnezeu știe. Dar poți să-ți imaginezi că, și dacă n-ar putea, zvonul ăsta nu e de natură să ne liniștească În vreun fel. A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
În seara cu pricina, Îmi păruse foarte cu picioarele pe pământ. — V-ați simțit bine? Ah, da, a fost distractiv. Dar, În seara aia, aproape orice ar fi fost așa. Avusesem o săptămână groaznică (sincer vorbind, mă simțeam ca o cârpă de șters pe jos) și Îmi doream pur și simplu să ies din casă. Derek a aranjat cu o prietenă să stea cu Devon, iar pe mine m-a scos la masă În oraș. A fost exact ce Îmi trebuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
murit de sete. Mi se Învârtea capul de parcă aș fi fost beată și mă agățasem de el cu aceeași disperare, convinsă că, dacă i-aș fi dat drumul, aș fi căzut pe podea, căci picioarele Îmi erau moi ca niște cârpe. Când, În cele din urmă, Își desprinse buzele de ale mele și m-a privit, ochii Îi erau atât de albaștri Încât păreau Încărcați cu electricitate, impresie la care contribuia și părul de pe ceafă, pe care i-l ciufulisem. Rămăsesem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695

înroșești până la urechi de atâta privit. Privirile pe care i le aruncam eu Arianei se prelingeau în jos, ca înghețata topită pe cămașa cu mâneci scurte a unchiului meu, când o ținea cu mâna paralizată. Mătușa îl ștergea cu o cârpă udă și cu mișcări grăbite. „Nu e el de vină”, spunea ea, „căci de obicei cu mâna beteagă ține doar păhărelele de rachiu. Acelea nu se topesc.” Privirile mele erau calde și se strecurau pe sub bluză. Trebuia să iau seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
vină. Trebuie să vrea. Și vom vedea mai departe. Așa e bine, am continuat eu să cuget. Căci dacă de la început am să fiu moale ca untul, am să mă topesc înainte de vreme și Ariana va crede că sunt o cârpă bună de aruncat și are să mă trimită acasă. Momentul potrivit depinde de ea, fiindcă atunci când se topesc amândoi, atunci precis e bine. Acum însă, acum însă eu sunt Paul Newman. Eu sunt Paul Newman. Cât mai e, până vine? O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]