2,960 matches
-
ciolanul; Cuprind tot ce se paote, Când nici n-a trecut anul. Nu-și mai cunosc nici mama De-ncearca să-i oprească: Ei vor doar să-și ia mâna, Să se căpătuiască. Și ei împart dreptatea?! Dar nu pentru căței! Că fermă ‘’Ia de-a gata’’ Cuprinde mulți purcei. Uită de unde pleacă, Nu stiu unde-or ajunge... Ei fără sat se-ndoapa, Uitând că se pot frige. Cand-nfuleca sarmale Pe groapă de jar plină, Chiar de-si trimit semnale, Aluneca-n latrina
...AU CUTITUL SI PAINEA ! ... de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341869_a_343198]
-
Toate Articolele Autorului Într-un burg pestriț și vesel, pe o stradă oarecare Un copil trecea zâmbind pe-o alee, la-ntâmplare Și rotind privirea-n zare cum o fac copii-ades La ghereta, în vitrina, un afiș de interes: Vând căței cu ochi zglobii și cu părul cârlionțat, Jucăuși, plin de iubire, cu boticul brun roșcat. Curios nevoie mare, doritor de-un prieten drag, Rușinos, zâmbind timid s-a oprit puțin în prag Și cu vocea mai domoala l-a-ntrebat pe vânzător
POVESTE DE LA FEREASTRA SUFLETULUI de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342280_a_343609]
-
nevoie mare, doritor de-un prieten drag, Rușinos, zâmbind timid s-a oprit puțin în prag Și cu vocea mai domoala l-a-ntrebat pe vânzător: Care-i costul, cum sunt câinii, dac-a fost vreun doritor. La auzul celor doi, cinci căței au dat navală, Făcând tumbe, alergând, foarte-atenți la cleveteala. Unul singur, măi sfios, necăjit, blănita sura, Rezemând codită mică pe sandala gri de zgură L-a privit cu îndoială pe băiatul curios, Cu ochi triști, năsuc rozat, vrând să pară
POVESTE DE LA FEREASTRA SUFLETULUI de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342280_a_343609]
-
putea să faci cu el? Este fără de speranță. Copilașul a tăcut și din buzunarul mic A scos banii sifonați, strânși cu truda, într-un plic. Văzând omul că nu poate să-l convingă nicidecum I-a propus să-i dea cățelul chiar și gratis, fiecum. Dar un gând îl frământa și nu-nțelegea defel Ce-ar putea face băiatul cu un cățeluș că el? Isteț foc, fără s-aștepte vreo-ntrebare de la domn, Ridicându-și pantalonii i-a spus simplu: eu
POVESTE DE LA FEREASTRA SUFLETULUI de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342280_a_343609]
-
domn, Ridicându-și pantalonii i-a spus simplu: eu sunt om! Am și eu un picioruș, care e din lemn, vezi bine, Dar am suflet și mă doare, ce-aș putea să-ți spun? În fine. Îți dau banii, iau cățelul, este tot ce îmi doresc, Nu-l vreau gratis, este prețul care pot sa il plătesc Pentru cel mai drag prieten, ce vreodată l-am visat, Este darul cel mai scump, îl iubesc cu-adevărat. Eu nu pot nici să
POVESTE DE LA FEREASTRA SUFLETULUI de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342280_a_343609]
-
drag prieten, ce vreodată l-am visat, Este darul cel mai scump, îl iubesc cu-adevărat. Eu nu pot nici să alerg, nici să zburd că alți copii, Singur sunt de-atâtea ori, nu am multe jucării, Am ales acest cățel fiindcă seamănă cu mine, Șterge-ți lacrima degrabă și învață să faci bine! Referință Bibliografica: Poveste de la fereastra sufletului / Ines Vândă Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1309, Anul IV, 01 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ines
POVESTE DE LA FEREASTRA SUFLETULUI de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342280_a_343609]
-
vedeau crescând de la o zi la alta și-i urmăreau încântați zbenguiala. Îl strigau Puiul de Lady și aveau grijă să-i adune resturile de la masă și să i le dea peste gard. Ba îi aruncau și jucării pe care cățelul, inteligent, învăța repede să le folosească spre deliciul celor mici, dar și al celor mari. Cineva le-a construit și un adăpost mai acătării, să se ferească de razele fierbinți ale soarelui, de vremea ploioasă și de gerul iernii. Lady
LADY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342299_a_343628]
-
Totuși, în timpul acela scurt în care îi „certam” eu, ochișorii ghemotocului mă înmuiară repede, făcându-mă să conchid blând, până la urmă: - Pentru moment... rămâne aici, dar vă rog să-l duceți mâine, acolo unde l-ați găsit, căci un așa cățel nu cred că poate fi părăsit de cineva. Se vedea că era de rasă... - Mamă, nu te mințim: l-am găsit pe stradă, pur și simplu! Puteau să-l calce mașinile... - Da-aaa, da, da, da: știu asta! Ca și
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]
-
când urlându-mi ceva, un fel de jale a sa interioară, când lătrându-mi serios și de zor, cu glasul său cristalin, un fel de argumente de-ale sale. Eu, care speram că se va lua în joacă cu ceilalți căței și, astfel, va putea să-mi uite repede copiii, îmi făceam procese de conștiință, căci, pentru a reveni acum, el a fost nevoit să traverseze cu mare risc, niște linii de cale ferată cât el de mari. Și fără să
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]
-
unei dureri imense, de fapt Isus pleacă uitându-Și inima în palma ei, lăsându-i răgazul de a se ridica după un refuz atât de categoric, dar inautentic : “Nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței!” (Matei 15:26), pentru ca puțin după insistența femeii (posibilă doar în spațiul iubirii!): “Da, Doamne, dar ... ”, să o felicite pentru ceea ce, de fapt, prezența Sa făcuse: “O, femeie, mare este credința ta! Facă-ți-se cum voiești!”(Matei 15:28
SPATII ALE IUBIRII de TITIANA DUMITRANA în ediţia nr. 750 din 19 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342405_a_343734]
-
unii, foarte bine spun și eu dar... uite că există un „dar”... sau cum se striga pe vremuri la circurile ambulante: „pe-afară-i vopsit gardu’, înăuntru-i leopardu’!”, ceea ce-i dă dreptate înțeleptului Grigore Alexandrescu și fabulelor sale: „legea e pentru căței, nu și pentru dulăi!” De-a lungul celor două decenii, TOȚI cei care s-au perindat la putere au avut grijă de viitorul lor, asigurânu-și o pensie - rentă viageră - convenabilă. Membrii Parlamentului României au girat aranjamentele și le-au aplicat
TURCU PLATESTE! de ION MĂLDĂRESCU în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342510_a_343839]
-
pensiilor nesimțite”. Foarte bine, vor spune unii, foarte bine spun și eu dar... uite că există un „dar”... sau cum se striga pe vremuri la circurile ambulante:ceea ce-i dă dreptate înțeleptului Grigore Alexandrescu și fabulelor sale: „legea e pentru căței, nu și pentru dulăi!” De-a lungul celor două decenii, TOȚI cei care s-au perindat la putere au avut grijă de viitorul lor, asigurânu-și o pensie -- convenabilă. Membrii Parlamentului României au girat aranjamentele și le-au aplicat pecetea legii
TURCU PLATESTE! de ION MĂLDĂRESCU în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342510_a_343839]
-
Urcate Alaltăieri) / am sărit din avion cu parașuta / plecată în Rusia / ceasul ei sună tot timpul / ocupat / am invitat-o la saltul / de pe muntele de haine / când am împlinit 13 ierni / în toiul verii / n-a răspuns / fac injecție / unui cățel de usturoi / la „Porțile de Fier” / deschise cu „Cheile Bicazului” / nu-i așa că-s criminală? (La 13 ierni). Ori, alt poem în care spiritul ludic se îmbină perfect cu seriozitatea: „mănânc / topping de zâmbete / mama îmi aduce / jumătate din soare
O PASĂRE MĂIASTRĂ. RECENZIE LA CREBELĂARTEA ANEI MARIA GÎBU CAFEA CU ZÂMBET DE REBELĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342518_a_343847]
-
-și câmpul de activitate. Plăcerea pentru creație și scris a avut-o dintotdeauna. Toate nuvelele sale sunt scrise cu o deosebită pasiune și revarsă din plin, adrenalina cititorului! Alte nuvele. „Proteza dentară”, „În arșița primăverii timpurii”, „Fuga lui Hitler”, „Ziky, cățelul președintelui”, „Coșmarul visului american”, „Cetățenia unchiului Sam”. (George Roca, Rexlibris Media Group) Referință Bibliografică: Ioan CÂRJA - AMERICA DOLARULUI GĂURIT (STUDIU) / Ioan Cârja : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1870, Anul VI, 13 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ioan
AMERICA DOLARULUI GĂURIT (STUDIU) de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342589_a_343918]
-
doi ochi triști m-am întâlnit, Ei m-au străpuns direct în suflet Și cu durere l-au lovit. Era un câine de pe stradă Lihnit de foame, vai de el, Privirea lui îmi spunea, vie, Că-i cel mai necăjit cățel. Cu blana neagră, scâlciată, Plină de spini și de mizerie, Sta într-un loc fără să miște, De teamă ca să nu mă sperie. Am vrut să plec, dar al său scâncet Tremurător nu m-a lăsat, Și-am căutat în fundul
DOI OCHI TRIȘTI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341636_a_342965]
-
dulăului are și el o variantă și îi dă glas cu voce tare: - Lui Nero al meu îi plac gagicile . Ca și stăpânului de altfel... Si-mi face semn discret spre bustul decoltat al unei domnișoare venită aici cu doi căței simpatici, lipiți într-o singură respirație, bishon la bishon. - Sunteți la rând? întreb mai mult ca să-i distrag atenția de la fătuca a cărei vârstă contrastează mult cu părul lui cărunt. - Da,suntem ,dar vreau să-l țin mai mult la
RECOMPENSA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341607_a_342936]
-
deja răspunsul. O sută de euro ! Am pus mâna pe telefon,am sunat ,mi-a dat adresa și peste o oră eram deja la schimbul valutar . Iar ăsta a fost doar începutul. Am trecut apoi la munca de teren,urmăream cățeii prin parc,urmăream stăpânii lor și până seara magazia se repopula. Afacerea era destul de bună,nu plăteam impozite,nici TVA și bani aveam destui. Într-o duminică ,când mă-ndreptam înspre „servici” ,văd o cățea neagră că iese dintr-o
RECOMPENSA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341607_a_342936]
-
piept. Și lătrături,nu-ți mai vorbesc ! Cu chiu,cu vai ,am reușit s-o duc acasă și-am aruncat-o și pe ea în magazie,într-una din cuștile rămase libere . Doar trei mai erau încă ocupate cu trei căței simpatici. Și noaptea,hărmălaie mare ! Noroc că stăteam undeva mai izolat ,cu siguranță s-ar fi trezit vecinii. Când intru,ce să vezi? Cățeaua se eliberase,nu știu cum și în ce fel,descuiase și zăvorul de la altul și-acum trecuse la
RECOMPENSA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341607_a_342936]
-
început să scheaune ca un copil mic pe care îl supără ceva și nu poate să o spună. Nu se atinsese de mâncare,îmi răsturnase cutia cu scule,lăzile si tot ce mai aveam pe-acolo ,să caute ieșirea.Alți căței,lătrau cât lătrau ,dar când vedeau mâncarea se potoleau și se culcau. Nu însă și ea. Scheuna cu ochii în lacrimi.... Și m-a înduioșat până la urmă. Am băgat cățelușii și i-am deschis larg ușa . - Poftim,ești liberă să
RECOMPENSA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341607_a_342936]
-
homme de la neige triste de ne plus jamais être ... ni și blanche ni și pure versant à perdre haleine du plomb fondu dans mă forme d’argile tentatrice. COLBUL POLIMORF AL IUBIRII iubește-mă căci am primit tainic asemeni unui cățel de pripas diabolica dezlegare. târăște-mă în colbul polimorf al iubirii amăgindu-mi credință că în locul desfătării pândește disperarea. mângâie-mă de știi să strivești inerții cu mâini nelegate citindu-mi în ochii ce au deplâns rimelați când verde când
POEME FRANCO-ROMÂNE de FLORICA BUD în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341649_a_342978]
-
a făcut pușcă de soc. Nimeni nu-i pandur ca el Pentru toți e-un năpârstoc. Călărind pe o nuia Dintr-o salcie pletoasă Regatul asedia Pentr-o prințesă frumoasă. CĂȚELUȘUL BOROBOAȚĂ Într-o zi, o zi de toamnă Un cățel plimba o Doamnă Pe o plajă în pustie Lâng-o mare sinilie Soarele privea-n tăcere La cățel și la muiere. Cățelușul Boroboață Plimba Doamna iubăreață Îmbrăcată cam subțire S-aibă omul ce s-admire! Transparentă cum e marea Să-i
POEME NEWYORKEZE (3) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341166_a_342495]
-
pe o nuia Dintr-o salcie pletoasă Regatul asedia Pentr-o prințesă frumoasă. CĂȚELUȘUL BOROBOAȚĂ Într-o zi, o zi de toamnă Un cățel plimba o Doamnă Pe o plajă în pustie Lâng-o mare sinilie Soarele privea-n tăcere La cățel și la muiere. Cățelușul Boroboață Plimba Doamna iubăreață Îmbrăcată cam subțire S-aibă omul ce s-admire! Transparentă cum e marea Să-i cadă bine plimbarea Îndemnat de tartacot De priveai, vedeai cam tot Deslușeai fără tăgadă Locul destinat să
POEME NEWYORKEZE (3) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341166_a_342495]
-
drum separat de căruțe și în care locuitorii în stare de ebrietate stau la ei pe canapea, nu călare pe bicicletă în mijlocul drumului. Mă așez lângă ea și o rog, cu lacrimi în ochi, să își dorească drumuri pe care cățeii, pisicile sau copiii să nu mai poată tâșni în fața mașinilor fără nici o șansă de supraviețuire. O constrâng să își dorească circuite de viteză pe care să ne mutăm orgoliile sub formă de campionate naționale, să ne măsurăm caii putere și
Ce-ți spune mașina ta dacă știi să o asculți () [Corola-blog/BlogPost/338027_a_339356]
-
scaunul din dreapta-față și am lăsat mașina să ne poarte pe unde au mai rămas urme din autostrăzile patriei. După trei ore și ceva am parcat în fața unui hotel de cinci stele din sudul litoralului, zburdând spre recepție cu bucuria cățelului al cărui stăpân se îndreaptă spre ușa apartamentului la prima oră a dimineții. Dar cum orice cățel are o lesă și fiecare hotel un manager de care nu ascultă nimeni, planetele de la Marea Neagră s-au aliniat anul acesta astfel încât să
Litoral la cinci stele în septembrie. „Nu știam că a fost predată camera, am crezut că e goală”. „Bine că nu sunt goală eu, zic. Ne-am scutit de o emoție în plus” () [Corola-blog/BlogPost/337770_a_339099]
-
autostrăzile patriei. După trei ore și ceva am parcat în fața unui hotel de cinci stele din sudul litoralului, zburdând spre recepție cu bucuria cățelului al cărui stăpân se îndreaptă spre ușa apartamentului la prima oră a dimineții. Dar cum orice cățel are o lesă și fiecare hotel un manager de care nu ascultă nimeni, planetele de la Marea Neagră s-au aliniat anul acesta astfel încât să demonstreze tuturor că resursa umană din România începe să devină o problemă pentru noi toți și pentru
Litoral la cinci stele în septembrie. „Nu știam că a fost predată camera, am crezut că e goală”. „Bine că nu sunt goală eu, zic. Ne-am scutit de o emoție în plus” () [Corola-blog/BlogPost/337770_a_339099]