2,098 matches
-
în adevăr împărătește. Vra să zică zgârcenia se poate număra între boalele cu leac. Dacă voi fi contribuit și eu întrucâtva prin baș-buzucia mea la tămăduirea prietinului nostru Manolucă, o, desigur, acest păcat va fi acela de care mă voi căi mai puțin în viața mea și care nu-mi va îngreuia sufletul pe ceea lume. MILORDACHI I Orice s-ar zice, dintre toate sporturile cu care se îndeletnicește tineretul nostru, fără îndoială vânatul este cel mai frumos, mai bărbătesc, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în templuri îi slăvesc, Și niște tigri mici cu noi se potrivesc!“ „Dacă stramoșii tăi cu tine semănau, Negreșit erau proști câți lor se închinau, Răspunse tigrul meu; iar dacă au avut Vreun merit cunoscut, Ceva dumnezeiesc, Atunci eu te căiesc, Și pentru starea ta, de milă sunt pătruns, Căci d-or fi câte spui, zău, prea rău ai ajuns.“ Am văzut pe alocuri Monumentul Eroului Necunoscut, onorat cu flori și lumânări aprinse. E frumos și înălțător acest gest de recunoștință
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
târziu, pentru că era o carte distrugătoare, dar aici îndrăznise o disidență. După ea nu mai citești așa ușor orice idioțenii și risca să lase neparcurse opere fundamentale. El o citise pe furiș, înainte de termen. Fusese indisciplinat și acum parcă se căia. Se simțea cu musca pe căciulă. Printr-a noua, râdeau toți de el, nu-și dădeau seama că e periculos, riscant, pentru că Șăfu era uriaș, neică, i se spunea buldozerul, dacă mai știți filmul. Avea unu-optzeci, pe puțin. Lat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
denun țase și trimisese Curții Marțiale, nu mai știu pentru care vină Închipuită, pe ofițerul protestatar de nevinovăția sa și care, [acesta], cunoscuse intențiile trădătoare ale colonelului cu nume atât de cinstit, fiul unic al lui Dimitrie A. Sturdza, secretarul Căi măcămiei de trei de la 1859, [cel] care a pregătit Unirea, fost prim ministru al țării, șef al Partidului Liberal și secretar per petuu al Aca demiei Române. La Muzeul Teatrului Național, În vitrina cu manuscrise, fotografii și amintiri rămase pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
vadă și ce putea fi rău, dacă mergea mai departe doar pe ideea că trebuie să se simtă bine. „Ei - l-a întrebat maică-sa, cu palma rășchirată ferm pe Biblie și cu ochii ațintiți crunt spre icoane -, măcar te căiești?“ „Dacă e să mă simt bine - a răspuns într-o doară Andrei C. -, poate c-o să mă și căiesc. Dar trebuie să fiu sigur că mă simt bine.“ Odiosul de la scara 6 Locatarii din A 10 sunt mândri că blocul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Ei - l-a întrebat maică-sa, cu palma rășchirată ferm pe Biblie și cu ochii ațintiți crunt spre icoane -, măcar te căiești?“ „Dacă e să mă simt bine - a răspuns într-o doară Andrei C. -, poate c-o să mă și căiesc. Dar trebuie să fiu sigur că mă simt bine.“ Odiosul de la scara 6 Locatarii din A 10 sunt mândri că blocul lor are zece scări. Mândria e unul dintre sentimentele fără cap și coadă, iar dacă ar mai avea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
lor fiind umană, revoluționară și militantă.“ (Muzica, decembrie 1977) LESNEA George „Fiți binevenit la Iași Pisc și suflet de văpaie Ce-ndrumați ai țării pași; Ceaușescu Nicolae. [...] Mulțumim că prin partid, Deci prin voi, slăvite faur, Tuturor ni se deschid Căi spre-un viitor de aur.“ („Să trăiți mulți ani și buni pentru noi și România“, Flacăra Iașului, ianuarie 1973) „Cu a inimii bătaie E-un stegar netemător Ceaușescu Nicolae, Patriei cârmuitor. Trainic ca-n cetate zidul, El slujește-n ani
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
sa a fost și este Lumina comunistă Statornicită-n plaiul românesc.“ („Omul la care ne gândim“, în Omagiu tovarășului Nicolae Ceaușescu, Editura Politică, București, 1973, p. 426) „Cum râurile albii noi parcurg, La fel și viața noastră - a tuturor, Noi căi străbate către viitor Croite de Partidul demiurg.“ (Luceafărul, 22 august 1974) ȘERBĂNESCU Mircea „Pe copiii minerilor din vale i-am văzut pe toate treptele anotimpului lor fericit - în cărucioare, în șorțuri sinilii de preșcolari, în uniforme albastre de școlari, cu
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
cuvintele uitatului poet al antichității romane, habent sua fata libelli. Nu pentru asta. Ci pentru a semnala, ca simplu subiect de meditație, câteva din marile dificultăți pe care le întâmpină de obicei toți cei ce s-aventurează pe-nșelătoarele, nesigure căi alte trecutului. De pildă... Prețios material de creație artistică, trecutul e în același timp un vast teren de explorațiuni diverse. O, dar ce anevoioase, ce riscate, ce pline de incertitudine, sunt explorațiunile aceste! Nimic mai ireductibil, mai definitiv decât trecutul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
bat temeinic, ca hoții de lemne la Moroieni“; „Încin gem zdravăn niște ulei, să fumege ca Poarta Iadului“; „Sfecle îndeochiat de roșii, ropot îndrăcit de gulioare“; „Grâu muiat domnișorește în lapte“; „O lacrimă melodramatică de untde lemn“; „Sfecla fierbe separat, căi rușinoasă și roșește“ etc. Totul e „magic“, „miraculos“ și, desigur, „dumnezeiesc de bun“. În realitate, și Bucătăria lui Radu tot despre o lume a satului inexistentă vorbește, despre o proiecție intelectuală citadină asupra acesteia. „În ziua acesta, toate fetele mari
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
a ținut de întâmplare și de umorile patronului Voiculescu. Pur și simplu, șefului ia cășunat pe Traian Băsescu. Nu știm de ce (că l a numit „soluția imorală“, că ia scos do sarul prin care se dovedea că a fost turnător, căi zice Felix) și nici măcar nu mai contează de la ce sau luat. Fapt este că An tenele au început să tragă susținut întrun singur om: Băsescu. Iar această strategie de luptă a fost foarte eficientă. La ce afirma Giovanni Sartori sar
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ne întoarcem... În primul rând despre acest scan... nu vreau să... ăăă... Ca să explic ceva din - sigur, că acuma nu suntem la o emisiune lite... - natura mea, după ce... Sigur, am fost destul de dur cu Mircea Badea, trebuie să recunosc.“ Nu căi dulce? De altfel, Cristoiu a fost un dulce de la un capăt la altul al emisiunii. Și când spunea că schimbarea bruscă de tabere - pe care a practicato mai tot timpul - se datorează faptului că e un sentimental, nu un jurnalist
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
nenorocirile mele! Dar nu vor Înțelege nimic. Vor ridica doar din umeri uitîndu-se la mine ca la un nebun. Zei, apărați-l, vor șopti ei. Omul acesta nu dorește decît curajul de a rămîne gol și de a nu se căi niciodată că nu poate uita nimic din faptele lui...) În fond, Plutarh spune același lucru explicîndu-ne de ce piersicul a fost consacrat lui Harpocrate; frunza lui are forma unei limbi, iar fructul forma unei inimi, semn că Între inimă și limbă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
După terminarea exercițiului, vreme de un sfert de oră, fie șezând, fie plimbându-mă, voi privi cum mi-a fost în contemplație sau meditație; și dacă a fost rău, voi privi din ce cauză vine și, astfel văzută, să mă căiesc ca mai apoi să mă-ndrept; și dacă a fost bine, voi aduce mulțumire lui Dumnezeu, Domnul nostru, și în alte dăți voi face șexercițiileț în același mod. 78. A șasea adăugire. Să nu doresc să mă gândesc la lucruri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
nu se mai face o altă alegere, pentru că nu se mai poate desface; așa cum sunt căsătoria, preoția etc. Trebuie doar avut în vedere că, dacă cineva nu a făcut alegerea cuvenită și în mod orânduit, șadicăț fără înclinații neorânduite, șatunciț căindu-se, să caute să ducă o viață bună în alegerea făcută; pentru că este o alegere neorânduită și strâmbă, această alegere nu pare a fi o chemare dumnezeiască, așa cum mulți rătăcesc în aceasta, făcând dintr-o alegere strâmbă sau rea o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Sunt veșnic sclavul obsesiei de care sufăr. Va trebui să mă îngrijesc neapărat...” (p. 30). Deși aflat departe, își amintește nostalgic de meleagurile moldovenești, de „câtă bunăvoință și fervoare manifestam eu pe la sfarsitul studiilor liceale pentru medicina”, „de dulceața de căise”... Trimite și primește, se nțelege, foarte des vești către/ din orășelul dintre vii: „Știrile de la Huși nu lipsesc, în fiecare zi sosesc telegrame sau scrisori [...]” (p. 17). De altfel, mult mai tarziu (1961), într-o ciorna (de scrisoare) către Tudor
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
crea. Încrederea ei mă obliga să mă mențin, cât de cât, la înălțimea imaginii pe care și-o făurea despre mine“ (La apa Vavilonului, p. 17). Latura ma joră era, după cum a dovedit-o evoluția în timp a Mo ni căi Lovinescu, cea de formare intelectuală, etică și estetică. Amân două citeau mult, citeau aceleași cărți și le comentau, întâlnindu-se în opinii. Desigur, dreptul la pri ma lectură a scrierilor Monicăi îi revenea întotdeauna Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu. Ca inspectoare generală de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de a îngăduit Dumnezeu să i se întâmple asemenea mârșăvie, să fie furat pe față prin tot felul de manevre murdare. „Doamne iartă-mă, își spuse în gând, numai diavolul și Anticrist au putut să lucreze atât de necinstit” se căi Costache. Recapitulă în minte nu știu pentru a câta oară, cum au decurs lucrurile de i-a fost furat pământul pe care l-a cumpărat cinstit, cu banii primiți pentru perechea de juncani cu care se chinuise atât, până i-
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
sărbătoare, Schimbarea la Față a Domnului Iisus Hristos. „Doamne, iartă-mi păcatul lăcomiei, tare poftă mi-era de-un harbuz și am lăcomit. Iartă-mă, că Tu ești mare și puternic iar eu sunt o fată încă mică” gândește păcătoasa de Lențâca, căindu-se în gând de fapta săvârșită. Capitolul XVII Cauze primejdioase Costică și Gheorghe ajunși la școală, sunt întâmpinați de învățătorul Obreja Constantin, care sfătuește pe cei doi noi sosiți, să continue organizarea sălii de clasă unde va avea loc informarea
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
I Chirilă și acolo au găsit documentele morții lui Gheorghiță, datate la 20 noiembrie 1941. Li s-a spulberat speranța de a-l găsi pe dragul lor Gheorghiță și jeliră până ce au simțit că le vine rău. Ion Lungu se căia că nu a aflat mai demult de situația acelui tânăr, pe care și-l amintea din perioada cât a fost refugiat la Pungești, ca pe un flăcău muncitor și ca un talentat viorist. I-au căutat mormântul în cimitir, l-
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
eu am venit să-ți spun niște lucruri pe care le-am aflat de la Natalița lui Gheorghe Ciotacu: cică Ileana lui Melian, sora lui bădița Costache, care e tare bolnavă s-ar fi dus la sorăsa Marița și s-a căit de nelegiuirea cu pământul ce i-a făcut-o lui frate-su, Costache, ascultând îndemnurile ei; − Cum așa, cumnată, le-a apucat mustrările de cuget după atâta timp? De Ileana Melian, care nu-i așa de rea ca soră-sa
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cred, te cred, spune Ștefan împăciuitor. Am spus-o numai să dovedesc că nu-s pătimaș. Te-am ridicat, totuși, "Primul meu sfetnic" și te am aproape inimii mele, pentru înțelepciune și pentru că nu lingușești. Pentru faptele trecute, m-am căit și-am căpătat iertare. Atunci, nu-l cunoșteam pe adevăratul Ștefan Vodă. Umblau tot felul de vorbe... "Ștefan Satrapul! Balaurul cel rău din fire!" Atunci când m-ai trimis cu primul salvconduct în Polonia, intervine Vlaicu, unii pribegi au izbucnit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sentimental și romantic ce eram (un ridicol Schiller, cum ar fi spus Svidrigailov), căința și grăbind resurecția morală a lui Raskolnikov, care, în realitate (în realitatea textului), se predă și merge la ocnă netransformat (de-abia în Siberia eroul se căiește, renaște). Puțin mai târziu, mi-a căzut în mână o ediție jalnică, trunchiată și rău tradusă, a Fraților Karamazov. Am înghițit-o, bineînțeles, așa cum era, fără să înțeleg mare lucru. Mai mult m-a impresionat o broșurică intitulată Precocii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a cărui complexitate rezultă chiar din oximoronul prin care l-am definit. Cei doi tâlhari răstigniți împreună cu Iisus prind glas numai în una din cele patru Evanghelii, cea după Luca (23, 39-42), primul pentru a huli, celălalt pentru a se căi și mântui: „Iar unul dintre făcătorii de rele răstigniți îl hulea zicând: Nu ești Tu Hristosul? Mântuiește-Te pe Tine însuți și pe noi. / Și celălalt, răspunzând, îl certa, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, că ești în aceeași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
s-a împlinit ceea ce i se spusese cu puțin mai înainte. Apostolul și-a adus aminte că se lepădase de Domnul spunând că nu-L cunoaște. A plecat pe Muntele Sion și a plâns cu amar. Apostolul s-a căit toată viața lui, i-a părut rău că-L negase pe Domnul. Acum este o biserică măreață. Pe clopotnița de pe acoperișul ei se înalță spre soare în văzduh o cruce mare de aur. Iar deasupra crucii este un cocos tot
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]