1,128 matches
-
care va triumfa asupra conștiințelor urâțite, mult mai înclinate pe căile disperării decât pe cele ale pocăinței; ci viziunea Inimii divine însetate de suflete de iertat și de mântuit, va fi aceea care va putea să îi îndemne, pe fii căinței sincere și ai abandonării căite și încrezătoare, în brațele Divinei Milostiviri. 105. Unicul leac al unei lumi foarte bolnave Fericitul Eymard, fiul secolului XIX, încă de pe atunci cumpănea astfel: „Și de ce este atât de necesară timpului nostru această acțiune a
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
și așteaptă. Voi căuta să aflu Între timp ce-i cu Bodo. Rotofeiul se trânti la pământ, cu fața În țărână: — Mea culpa! Mea maxima culpa! Am mințit, nobilă domniță, am păcătuit, am mințit, mărturisesc plin de rușine și de căință, dar nădăjduiesc că Preacurata Fecioară și Sfântul nostru patron Trudperd nu mă vor pedepsi prea aspru. Ei citesc În inima mea și știu că intențiile mele sunt cele mai curate. Nu sunt un trădător, nobilă prințesă! Sunt un novice prost
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nu uităm. (Și iertare fără uitare e ca și cum n-ar fi, bătătură fără cîine, gură fără dinți). Ne iertăm și mai greu pe noi înșine. (Și această ținere de minte otrăvește. Spre a dobîndi pacea lăuntrică trebuie să ajungem, prin căință, dincolo de căință: la a ne ierta.) Cel mai greu ne vine a ierta pe cei cărora le-am greșit. Cine ajunge să poată ierta pe cel față de care a greșit, cu adevărat izbutește un lucru greu, cu adevărat bate un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Și iertare fără uitare e ca și cum n-ar fi, bătătură fără cîine, gură fără dinți). Ne iertăm și mai greu pe noi înșine. (Și această ținere de minte otrăvește. Spre a dobîndi pacea lăuntrică trebuie să ajungem, prin căință, dincolo de căință: la a ne ierta.) Cel mai greu ne vine a ierta pe cei cărora le-am greșit. Cine ajunge să poată ierta pe cel față de care a greșit, cu adevărat izbutește un lucru greu, cu adevărat bate un record.) Neiertarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
felul meu diurn de a fi trădează probabil, măcar în parte, veselia mea lăuntrică; deoarece unora le sînt surprinzător de drag în timp ce altora le impun o solidă antipatie". Între fericirile monahului se află și darul lacrimilor, al lacrimilor mîntuitoare ale căinței, speranței și beatitudinii. Dacă rasismul este o demență, neorasismul, contestarea unei rase deosebite, fiecare cu însușirile ei, este o nerozie, și se referă la țigani. În absența sacrificiului vom fi lipsiți de uneltele construcției, nu putem edifica (Meșterul Manole). Toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dintr-o dată! Făceam poate cît a făcut nenorocitu ăsta, de Ceaușescu vorbesc, sau Drăghici, sau Nicolschi. Fără să mă gîndesc la ce fac. Că am făcut și așa destul..." Nu există iertare fără mărturisire, o mărturisire sub semnul autentic al căinței. Toți vor să fie absolviți de păcat, toți vor să fie iertați, dar fără mărturisire, fără a-și cere iertare pentru faptele lor apocaliptice. Tot victimele ar vrea să spună că sînt vinovate de faptele călăilor. Cine intra în secția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cîteva dintre generațiile noastre generații de papă-lapte: mai întîi am îngăduit cu supușenie să fim bătuți cu milioanele, pe urmă i-am ocrotit cu grijă pe ucigași, să-și trăiască fericiți bătrînețile. Ce-i de făcut dacă marea tradiție a căinței rusești ei n-o pot înțelege și li se pare ridicolă? Ce-i de făcut dacă frica animală de a îndura măcar a suta parte din ceea ce au pricinuit altora precumpănește în ei orice impuls spre dreptate? Dacă se țin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
bazine cu scări se umplu la cerere se oferă legiunilor de anabaptiști și de evangheliști americani, momentan absenți, dar despre care aud că vin aici cu coloane de autocare: purtând o simplă bluză albă ca de spital, ei coboară treptele căinței pentru a reapărea spălați de păcate și intonând un "aleluia". De unde și latura igienică și declarat "eco" a acestor puțuri cu fund de ciment și marcate în partea superioară cu moloane mari rotunde lăcuite în alb. Industria grea a memoriei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Cum traversarea deșertului te pregătește pentru lucruri mari, acest lung marș al apropierii, pe albia înecată în nisip a unui pârâiaș, sub flagelarea împunsăturilor, mă lasă să sper în ce-i mai bun la urmă. Un cadru de vis pentru căință, în care ideea că împărăția Domnului se apropie nu poate decât să-ți învioreze curajul. Venerația mea retrospectivă pentru Ioan Botezătorul, ființă umană cu pielea fină, ca orice muritor, crește cu fiecare sfert de ceas care trece căci, în acest
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
făcut după ea. "Un tip slab, în plus, cunoaștem muzica, a vrut să sară din tren, mai bine să rămână pe peron, și să nu mai conteze pe noi pentru nimic." Eterna amărăciune a cusurgiului. Ierarhii de la Vatican, dedați integral căințelor, nu vor să audă această notă falsă în euforia regăsirilor. Iar sioniștii oficiali, acei friends of Israel, prietenii săi dintotdeauna, au șters din agenda lor numele fostului tovarăș de drum. Iată cum un savant cutezător venit să activeze la Ierusalim
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nostru. Dacă nu chiar dușmanul, cel puțin amenințarea. Fiți niște vecini buni și înțelepți, e nevoie de astfel de vecini, chiar și Israelul are nevoie de așa ceva, dar nu vă mai dați drept verișori, oricât de francofoni ați fi. Datoria căinței îi duce pe școlarii din Franța la Auschwitz și nu la Setif, în Madagascar sau la Poulo Condor, unde un francez ar avea de fapt mai multe motive să-și facă mea culpa. Pe țărmurile tale, hidrocarburile, această miere care
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Este adevărat că, în hegiră, Renașterea a venit înaintea Evului Mediu, și a debuta cu o success story nu-i un cadou. A nu mai fi, după ce ai fost, poate inspira multe resentimente. Compatrioții tăi nu cultivă nici autoritatea, nici căința (în care noi excelăm, ba chiar un pic prea mult). Departe de ei ideea de a căuta ce anume responsabilități le revin în această decadență. Dacă totul e complot, e suficient să te văicărești ca eternă victimă a occidentalilor cei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
că nu-i așa. Subterfugiile noastre au o explicație cât se poate de simplă: Shoah. Ea nu face parte, vai! din câmpul de conștiință al orientalului, pentru că acesta este preocupat de propria-i istorie, iar nazismul ține tot de Occident. Căința consecutivă exterminării este un sentiment nobil. Frica de șantajul cu antisemitismul e mult mai puțin nobilă. Europa instituțiilor, Biserica din Franța inclusiv (dar nu și Bisericile nordice care au libertate deplină de acțiune în această privință) crede că repară o
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
care ar avea azi două mii de ani, au fost tăiați de romani în timpul celor două asedii ale Ierusalimului, pentru a-și confecționa palisade sau pentru a-i arde în focurile de tabără. Nu-i bai, rădăcinile uriașe, noduroase, contorsionate de căințe și de suferința de a fi văzut ce credem noi că au văzut, ale copacilor actuali, au efectiv aerul de a fi fost martori oculari ai acelui moment. Trunchiul cel mai firav și cel mai puțin convingător a fost plantat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a regretat toată viața, s-a căit. Au strălucit În urmă faptele bune și credința puternică. A greșit dar s-a Îndreptat, a ajuns Sfânt prin viața și credința cu fapte. Să dea Domnul să avem și noi credința și căința apostolului Petru. Și cu Mila Lui să ne ierte pe toți ca să ne mântuim. Amin. Biserica Adormirii Maicii Domnului În Muntele Sion, aproape de Ierusalim, era și casa Sf. Ioan, ucenicul Domnului. După ce Domnul a fost răstignit, Sfânta Fecioară a locuit
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
să Avem! Doamne, câte Lacrimi 15.08.2010 Doamne câte lacrimi și durere Curge Doamne pe pământ Și suspinuri cu amar Se Înalță la Tine-n Cerul Sfânt. Numai Tu Stăpâne le cunoști Primește te rog Doamne Și a mea căința Că din valuri greu mai ies Și aud a Ta chemare Că mă strigă! Tot mai des... Cine poate oare a spune Dragostea Ta de Părinte De ne așteaptă cu răbdare Ale Tale brațe Sfinte Mă cuprind cu iubire La
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Regulamentul organic (art. 126), ceea ce avea consecințe grave asupra gospodăriilor țărănești. Astfel, proprietarii își măreau rezerva feudală prin includerea loturilor țăranilor izgoniți. Vistieria însăși intervenea uneori pentru a tempera zelul unor proprietari. Dacă țăranii acceptau condițiile impuse, făceau „act de căință” și garantau în scris, atunci pedeapsa era suspendată. De exemplu, în aprilie 1820, Vistieria cerea Isprăvniciei ținutului Fălciu să nu îngăduie izgonirea bejenarilor de pe moșia Cârligați, proprietate a serdarului N. Dumitriu. Vistieria recomanda ca în aplicarea pedepsei să se uzeze
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Autorul îmi pare a fi o ființă puțin chinuită de destin, dar și de caracterul său complicat, "un être mal dans sa peau", cum ar spune francezii... Gabriel Liiceanu face aici o afirmație paradoxală: "Biserica Ortodoxă este o biserică a căinței". O afirmație ambivalentă, în funcție de felul în care te raportezi la această Biserică. George Steiner: Nu este un adevărat cititor cel ce nu a cunoscut fascinația reprobatoare a marilor etajere umplute cu cărți care nu au apucat să fie citite, a
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
celorlalte națiuni, prin scântei ale Divinității răspândite peste tot în lumea largă. Responsabilitate morală, teologică și metafizică pentru salvarea întregii lumi. 3. Sfârșitul exilului nu este doar o acțiune umană. Sfârșitul exilului nu trebuie forțat, pentru a nu nega salvarea. Căința desăvârșită este cea care va atrage ca un magnet timpul mesianic, căci Mesia este căința desăvârșită. Un paradox aparent, care protejează iudaismul împotriva idolatriei. Exilul este deci oportun pentru celălalt, deci salvator. Iar în planul cel mai de sus, Mesia
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și metafizică pentru salvarea întregii lumi. 3. Sfârșitul exilului nu este doar o acțiune umană. Sfârșitul exilului nu trebuie forțat, pentru a nu nega salvarea. Căința desăvârșită este cea care va atrage ca un magnet timpul mesianic, căci Mesia este căința desăvârșită. Un paradox aparent, care protejează iudaismul împotriva idolatriei. Exilul este deci oportun pentru celălalt, deci salvator. Iar în planul cel mai de sus, Mesia nu este scopul Istoriei, ci însăși transcendența acesteia ! În fine, încă o notă care mi
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
o crimă atît de oribilă, dacă nu pentru faptul că, din punctul său de vedere, cruzimea și blîndețea Înseamnă același lucru? Zeii te omoară și după ce le trece mînia te prefac Într-un rîu. Dar la ce-ți mai folosește căința lor? Pădurea a rămas fără cîntecele lui Marsyas, după ce l-a văzut jupuit ca un țap. Și nimeni nu poate crede că aceste Întîmplări trebuiau să se petreacă astfel. Apolo n-are de partea sa nici măcar bestialitatea. El a ucis
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
moduri de rugăciune -, să nu se înțeleagă că fiecare săptămână trebuie să cuprindă neapărat șapte sau opt zile. Pentru că, după cum se întâmplă ca în săptămâna întâi unii să fie mai înceți decât alții în a afla ceea ce caută, și anume căință, durere, lacrimi pentru păcatele lor, după cum, dimpotrivă, unii sunt mai râvnici decât alții și mai mișcați sau mai încercați de felurite spirite, se cere uneori să se scurteze săptămâna, iar alteori să se prelungească, și la fel în toate celelalte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și anume, pentru ca senzualitatea să dea ascultare rațiunii și toate părțile inferioare să fie mai supuse celor superioare; al treilea, pentru a căuta și afla vreun har sau dar anume pe care persoana îl vrea și dorește; așa cum poate dori căință interioară pentru păcate, sau să plângă mult pentru ele, sau pentru chinurile și durerile prin care Cristos, Domnul nostru, a trecut în patima Sa, ori ca ieșire din vreo îndoială în care s-ar afla acea persoană. 88. A doua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
al nostru! Scapă-ne! Miluiește-ne!" Piei drace! Afurisită limbă! își reține Ștefan un zâmbet ascuns. Ce pacoste la casa omului... Îl vând ieftin! Pe gratis îl dau! Dau ceva pe deasupra! Boierii râd cu poftă. S-o fi născut cu căință pe cap, spune Luca. Mă Sarsailă! Cu cine-i fi semănând așa clonțos, că parcă te-aș cunoaște... Ascultă, zâmbește Ștefan pe sub mustață, maică-ta a fost cândva, odinioară, de mult, a fost prin Târgul Sucevei? Boierii își dau coate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
meu contact cu Dostoievski s-a produs în anii adolescenței. Pe la 16-17 ani, într-o primăvară, în preajma Paștelui, am citit Crimă și pedeapsă, forțând, ca un tânăr sentimental și romantic ce eram (un ridicol Schiller, cum ar fi spus Svidrigailov), căința și grăbind resurecția morală a lui Raskolnikov, care, în realitate (în realitatea textului), se predă și merge la ocnă netransformat (de-abia în Siberia eroul se căiește, renaște). Puțin mai târziu, mi-a căzut în mână o ediție jalnică, trunchiată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]