1,435 matches
-
reginei Elisabeta și reginei Victoria. Ne vom rezuma numai la cele mai izbitoare caracteristici ale acestor două personalități. Elisabeta a avut o solidă cultură clasică, era poliglotă (vorbea cinci limbi străine, pe lîngă limba maternă), cînta la două instrumente și călărea perfect. Victoria a avut o cultură lacunară (pe care o recunoștea ea însăși), avea cunoștințe destul de precare de franceză și de italiană, într-o epocă în care franceza era limba diplomației europene (să nu uităm că germana era pentru ea
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
clar: prințul nu va fi niciodată un om de carte. §§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§ A existat și o încercare de atentat într-o zi cînd prințul străbătea călare, în fruntea unui regiment de gardă, distanța dintre Hyde Park și palatul Buckingham. Netulburat, Eduard a călărit mai departe. ** Eduard l-a luat în calcul și pe mezinul familiei, prințul John, care era epileptic și deci nu putea accede la tron. *** După The House of Windsor (v. Bibliografia). ************************ În timpul croazierei efectuate cu Simpson și cercul lor de
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
măreață, măi Fanachi, dar de o măreție posomorâtă, melancolică, aproape tristă, această, vale blestemată, plină de morminte, care amintesc de eroii moldoveni din vremea veche. Pământul din Lunca Prutului era frământat de copitele cailor, ce foiau mai tot timpul anului, călăriți de războinici aprigi. E ceva blând, duios și resemnat în curgerea acestei ape domoale, ale cărei valuri arareori le vezi Anuca, fata pădurarului răzvrătite. Ea întrupează parcă, sufletul poporului nostru. Prutul e o apă moldovenească, măi Fanachi!... Se aude uneori
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
gălbenare, bătrânul nu și-a aflat liniștea... După aceea a învățat-o un cântec... o doină; doinea bunicul cu lacrimi în ochi... plângea și ea, fără să știe de ce... poate, de dragul lui. Fericirea ei cea mai mare, însă, era să călărească pe Sultan, un murg jumătate arab, de o inteligență și frumusețe rare. Tot pe atunci, bunicul începu s-o învețe să scrijelească buchiile, pe o bucată de scândură, cu un tăciune din sobă. Prietenia lor ajunsese atât de mare, încât
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în palmă, drept mulțumire, o floricică... și cu un salt, ca o plutire în aer, fu pe Sultan și urmată de Pârvu, porni direct într-un galop prăpădul lumii, dispărând într-un nor de colb, lăsând în urmă uimire. Anuca călărea bărbătește un murg, jumătate arab, ca o vijelie, cu cozile galbene lăsate pe spate. Galopa prin sat ca un potop, stârnind câinii și tot ce‟i ieșea în cale... Când intra într-un cârd de gâște, prins în drum, în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
un tatuaj pe antebrațul drept: un vultur imperial. Hai, Bernie, că tre’ s-o șterg. Și cum ți-am zis de-o sută de ori, nu te feri de mine. Dacă auzi ceva, dă-mi de știre. La cum mă călărește șefu’, aș avea nevoie de o mână de ajutor. — Ți-am zis doar, Bruno, Îți rămân dator o dată. — De două ori, Bernie, de două ori. Am Închis și am dat un alt telefon, de data asta directorului Închisorii Tegel. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
urșinice și cu cabaniță de jder și cu hulpi îmbrăcați, vesteau sosirea unui adevărat izbăvitor al neamului moldovenesc. Garda de o sută de seimeni era condusă de spătarul Vasile Cociul, bărbat falnic, care se trăgea din neamul albanezilor. În urma lor, călărea Dumitașcu Ștefan logofăt, purtând în mână un buzdugan de aur curat, apoi, alți mari boieri, în frunte cu Miron Barnovschi hatmanul și portarul Sucevei. Lângă domnitor, ascultând slugarnic, vistiernicul Hrize se căznea să priceapă înțelesul slovelor citite de stolnicul Neculai
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
pasiunile alea de macho. —Ce pasiuni de macho? — Păi, face sporturi nautice, asta e destul de macho, oferi Trix un exemplu. —Dar nu e tocmai specific clasei muncitoare, nu? Să bei bere la halbă, asta e macho, spuse Kelvin. Și să călărești femei sexy, pe jumătate vietnameze, adăugă el. Și asta este foarte macho. Ashling se apropie timid de Lisa. —Pot să te întreb ceva? Nu, mulțumesc, spuse Lisa, fără măcar să ridice ochii către Ashling. Nu vreau să ies cu tine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
săpun. Nu te-ai sui pe el de cum l-ai vedea? întrebă Robbie. Ashling? O sesiune de Nu o întreba pe ea s-a dezlănțuit în secunda următoare. Dar era prea târziu. Ashling cea ascultătoare își imagina deja cum îl călărește pe Jack Devine și mai multe emoții și-au făcut loc pe figura ei, nici una capabilă să-i liniștească pe colegii îngrijorați. A fost profund dezamăgită, șopti domnișoara Morley. Eu aș spune că s-a lăsat de bărbați. — Nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dea afară pe monstrulețul de Shauna când aceasta pusese un zero în plus într-un număr din Gaelic Knitting și oamenii s-au trezit croșetând șaluri de trei metri, în loc de un metru. Robbie are dreptate, realiză ea. Chiar l-aș călări pe Jack Devine de îndată ce aș pune ochii pe el. —Ashling! o trezi Lisa iritată. Pentru a suta oară, introducerea asta e a dracului de lungă! Ce este în neregulă cu tine? Ai luat și tu valium? S-au uitat amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de culoarea toamnei - adică șaten, brăzdat de șuvițe aurii. Sunt destul de înaltă pentru vârsta mea, nici grasă, nici slabă. Mama îmi spune că sunt frumoasă și eu o cred. Pot spune că sunt un copil vesel, energic, îmi place să călăresc, să merg pe bicicletă sau cu rolele. Îmi ajut cu plăcere mama la treburile casnice și sunt fericită când pot oferi cadouri celor dragi. Din păcate, nu-i bucur mereu pe părinții mei cu rezultate foarte bune la școală, pentru că
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
și Ramona au tenacitatea aia de buldog care ne lipsește mie și Marthei. Doar mâncarea pe care o mestecam m-a împiedicat să râd cu gura până la urechi. Mi-am îndreptat gândul spre răsfățata parvenită pe care urma s-o călăresc în seara aia, un pic mai târziu, și la mama ei, care zâmbea țeapăn de partea cealaltă a mesei. De-abia îmi mai puteam stăpâni hohotele. În cele din urmă am reușit să înghit îmbucătura, am râgâit în loc să hohotesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Ofițerul care comanda escorta se aplecă în șa și-i șopti: — Privește: să mărșăluim împotriva Romei cu legiunile ar fi fost un joc. În glasul lui se ghiceau părerea de rău, mânia și, dincolo de ele, îngrijorarea. Gajus asculta în tăcere. Călărea fără probleme, dar nu voise să-i dea armăsarului aceluia cu copite puternice numele dragului său mannulus, aflat atât de departe. Totuși, se obișnuise repede cu ritmul neobosit și cadențat al acelei crupe late și călărise pe toată durata călătoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Gajus asculta în tăcere. Călărea fără probleme, dar nu voise să-i dea armăsarului aceluia cu copite puternice numele dragului său mannulus, aflat atât de departe. Totuși, se obișnuise repede cu ritmul neobosit și cadențat al acelei crupe late și călărise pe toată durata călătoriei, asemenea tatălui său. Ajungând la ultima mansio, au văzut că în întâmpinarea lor venise o mulțime imensă de prieteni și discipoli, patricieni, cavaleri, senatori, familii înrudite cu ei, militari - și sute de necunoscuți. — Dacă măcar una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și fu fascinat de ochii ei strălucitori, de sunetul glasului și al râsului ei, pentru că de luni de zile n-o mai auzise râzând. Apoi fu prins în îmbrățișare și el, Caligula, cel născut în castrum pe malul Rhenus-ului, care călărea asemenea barbarilor și vorbea minunat greaca veche, dar se poticnea în latină. Și, pe când toți îl mângâiau, iar un senator bătrân spunea înduioșat: „Sângele lui Augustus s-a întors la Roma“, un tribunus îl smulse din mijlocul mulțimii și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu o impecabilă rigoare militară, un tribunus, un ofițer de rang înalt, urmat de escorta somptuoasă a gărzilor imperiale, Augustinienii. Îl invită să urce pe cal, îl observă de-a lungul urcușului și îl complimentă pentru stilul lui de a călări, dar apoi îi spuse: — Pe insula asta poți călări liniștit, ușor, într-o parte și-n alta. Nu poți să-l lași la galop. Nu zâmbi. Nu mai spuse nimic tot restul drumului. Mitul unei insule inaccesibile ajunsese să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui spuneau că, în ciuda celor tria nomina, avea probabil sânge barbar. Alegea animale rezistente și puternice ca și el, care să nu aibă probleme cu copitele sau cu frâiele, să nu se sperie de umbrele întunericului, fiindcă îi plăcea să călărească ore în șir în nopțile cu lună, la lumina slabă a torțelor, asemenea barbarilor sciți. Lăsând-o la Villa Jovis pe tânăra lui soție, Ennia, foarte frumoasă și prea puțin educată, se duse în portul Capri și se îmbarcă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îi spuse Împăratul. Și, așa cum astăzi într-o metropolă se construiește un al doilea stadion, anunță: — Va trebui să construim un al doilea circus. M-am gândit să fie la poalele colinei Vaticanus, în grădinile mamei mele. Știi, Manlius, mama călărea foarte bine. În zilele fericite petrecute pe malul Rhenus-ului, ea râdea mândră văzându-și băiețelul sărind în șa „asemenea barbarilor sciți“. — Voi aduce de la Heliopolis, cu o corabie imensă, un obeliskos de o înălțime nemaivăzută. Îl vei pune pe post
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cel iute la mânie. „Este intolerabil să fim obligați să-i spunem Augustus unui băiat de douăzeci și șase de ani“, izbucnise arogant Calpurnius. Iar ceilalți insinuaseră că „băiatul“ nu era foarte prudent: „Are o escortă mică, îi place să călărească peste câmpii...“ Împăratul își aminti de palatul de la Antiohia, de ziua când auzise glasul tatălui său în încăperile din fund, în timp ce senatorul prieten cu Tiberius urca pe scări. Vechea, îngrozitoarea poveste reîncepea. Despre acea intrigă primejdioasă n-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
atingere ușoară la coaste și porniră încet pe strada 86, îndreptându-se spre Central Park. Zgomotul făcut de metalul potcoavelor atrăgea atenția tuturor, care se întorceau să examineze atât superbul animal, cât și pe femeie cu expresie serioasă care îl călărea, îmbrăcată în pantaloni de călărie, jachetă roșie și cască neagră de hipism, de sub care se zărea un păr lung și vopsit blond. Ajungând în Central Park, Marston privi spre sud și zări clădire de birouri din Midtown unde își petrecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
tu cum l-ai calmat? Ești cumva... - Calmător de cai? răspunse el râzând și privind timid într-o parte. Părea că se simte mai confortabil privind în ochii calului decât într-ai ei. Continuă: - Nu, nicidecum. Dar îmi place să călăresc. Probabil am acest dar de a calma caii speriați. - Credeam că vom cădea. - Mi-ar plăcea să spun ceva care să te calmeze pe tine acum, spuse el. - Ce e bine pentru calul meu e bine și pentru mine. Nu știu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
lui directă. Dar trebuie să termin ora întâi. Mai am cam 20 de minute... Cum se potrivește asta cu programul tău? - 20 de minute e perfect. Ne vedem la grajduri. - Excelent, spuse Cheryl. Nu te-am întrebat: îți place să călărești englezește sau occidental? - Fără șa, de cele mai multe ori. Am fost profesionist. - Da? Unde? - Îți vine să crezi sau nu, răspunse el pe același ton timid, am lucrat la circ. Capitolul XIV Un sunet specific al computerului îl anunță pe Rhyme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
femeie ce tocmai fusese acostată de un bărbat în Manhattan, chiar dacă bărbatul era timid, prietenos și capabil să calmeze cai foarte agitați. Dar Cheryl Marston se calma încetul cu încetul, ascultând poveștile lui despre perioada când era la circ și călărea fără șa. Bineînțeles, toate poveștile erau în mod considerabil înfrumusețate tocmai pentru a o distra și pentru a o face să lase garda jos. După ce Donny fusese examinat și declarat în stare perfectă de îngrijitor și de un veterinar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
grajdul și se îndreptaseră către acest restaurant de pe Riverside. Femeia discuta acum degajat cu John (personajul fictiv interpretat de Malerickă despre viața ei de zi cu zi, despre dragostea timpurie pentru cai, despre cei pe care îi deținuse sau îi călărise și despre planul ei măreț de a cumpăra o fermă în Middleburg în statul Virginia. Avea o oarecare doză de cunoștințe despre domeniul cabalin, după cum deducea el din comentariile ei cu privire la cele văzute sau aflate de-a lungul timpului de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
se apropie. - Nu știu dacă e ceva important. Dar ar fi un lucru de spus... - Cum te cheamă? - Tracy? răspunse ea ca și cum ar pune o întrebare. Sunt îngrijitor aici. - Continuă. - E o femeie care vine aici în fiecare sâmbătă să călărească. Cheryl Marston. - La aceeași oră? strigă Rhyme în urechea lui Sachs. Întreab-o dacă vine la aceeași oră de fiecare dată. Sachs reluă întrebarea. - O, da, de fiecare dată, răspunse fata. E, știți dumneavoastră, ca un ceas mecanic. Și face asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]