1,131 matches
-
ca să nu-l supăr și să-l eliberez nevinovat din acea clipă aparte pentru el, am dat ochii în jos și imediat i-am ridicat din nou. Profitând doar pentru o secundă când el se uita în oboroacă și-n căldare, pline cu nuci petrecându le și mângâindu-le cu mâinile lui mari, crăpate de muncă, am privit prin locuință. De afară am intrat într-o tindă goală, rece și neprimitoare, de unde printr-o ușă care scârțâia de m-a speriat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
are de primit, căci e fără pretenții, muncind de dimineață până seara ca un animal și luând parte la toate necazurile sau bucuriile familiei. Într-o zi, ca să mă amuz, am făcut cu Viky un plan: Viky a adus o căldare cu păcură caldă pe care o reîncălzea mereu. Urcat pe un scaun, cu un băț având la capăt legată o cârpă, și înmuind în căldare, am scris negru deasupra ușii cabinei noastre, spre mândria servitoarei: "VILLA HELENE". M-am căznit
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o zi, ca să mă amuz, am făcut cu Viky un plan: Viky a adus o căldare cu păcură caldă pe care o reîncălzea mereu. Urcat pe un scaun, cu un băț având la capăt legată o cârpă, și înmuind în căldare, am scris negru deasupra ușii cabinei noastre, spre mândria servitoarei: "VILLA HELENE". M-am căznit mai mult decât aș fi crezut, dar la urmă literele păreau etern împlîntate pe zid. Cit timp vor dura? N-am încercat oare această glumă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ultima dată setările synthesizer-ului său cu o singură clapă și un singur buton. Naybet, cu părul său vâlvoi care îi adusese faima de nebun, testa concentrat bateria ce îi alimenta cratițele și tingirile care îl făcuseră celebru. Bubui dintr-o căldare de aramă, năucindu-i pe toți. Avalanșa sunetelor dezordonate și cacofonice antemergătoare acordajului, întrebările puse instrumentelor începură de îndată umplând întreaga Lume de Deasupra, încremenind orice altă activitate a norilor, care rămaseră interziși. Pe imensa plajă a serenității apărură primii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
musculoasă, de parcă ar fi ridicat haltere cu urechile. — Ne mai vedem noi, i-am spus eu. — A? — Camera 101. —Poftim? — Lasă. Să știi că mi-a plăcut filmul tău. Mi-a spus ceva. Ne mai vedem noi, Spunk. Stăteam în căldarea roșiatică, fierbinte a străzii, admirând zidul morții de pe First Avenue. Drumul urcă brusc aici, unde tunelul se deschide ca un evantai, cățărându-se iar spre lumină. Mașinile săreau și se hurducau pe pragul de la ieșirea din tunel, provocând teribilul vălmășag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
începuse, din capul locului. Așa: S/t [plus] S/t [plus] S/t etc. etc. în infinitul timpului rotațiune S/a substanța/diviză prin accidenți X timp Formula absolută {EminescuOpXV 35} ["VOINȚA DE A TRĂI"] 2276B Această, personalitate este o căldare atârnată de coada unui cățel ca să facă zgomot și să escite râs. Ceea ce nu-i tinichea însă e voința de a trăi care o găsim în om, în animal, în plantă, orișiunde și pretutindenea. Această voință nu este ceea ce s-
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
cu o față amărâtă. Ați pățit ceva, Mitică? vru Stelian să știe, apropiindu-se de ei. Mitra îndrugă câteva vorbe din care nu se putea înțelege bine de ce era atât de necăjită și se strecură pe poartă afară cu două căldări goale în mâini, apucând-o spre puțul lui Crap. Rămas singur în poartă, Mitică al lui Caloianu își scoase pălăria ca să-l salute, apoi îl pofti înăuntru. În spatele casei o aflară pe fata țăranului, Leana, care trebăluia de zor, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nimic de ei... Ei, cum așa?! se miră Stelian. Eu nu știam nimic. Uite-așa, domn Stelică..., de ieri dimineață sunt duși și nu știm ce să ne facem!... grăi țăranul, ștergându-și lacrimile răzlețe de pe obraji. Mitra reapăru cu căldările pline și Leana dădu fuga să o ajute. Hm, foarte curios, comentă Stelian. Cum se poate să fi plecat copiii așa, fără să spună nimic la nimeni?!... Leana așeză căldarea de apă pe un scăunel și se uită spre tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
țăranul, ștergându-și lacrimile răzlețe de pe obraji. Mitra reapăru cu căldările pline și Leana dădu fuga să o ajute. Hm, foarte curios, comentă Stelian. Cum se poate să fi plecat copiii așa, fără să spună nimic la nimeni?!... Leana așeză căldarea de apă pe un scăunel și se uită spre tatăl ei. Culae zicea că vrea să se ducă la deadul Vasile de la Gostinari, mărturisi fata pe neașteptate. Așa zicea... Mitică al lui Caloianu tresări și se făcu galben la față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
stoc, deci pentru vânzare, cincizeci și trei de cutii cu nasturi de sidef și eu nu văd decât treizeci și șase. Unde sunt celelalte? Ce s-a făcut cu restul?... În acel moment, în fereastra prăvăliei se iviră trei țigănci spoitorese, cu căldările-n spinare, care se apucară să bată-n geam și să strige să li se deschidă. Furios, gestionarul se năpusti la ușa prăvăliei, o deschise smucit și, scoțându-și capul cu părul vâlvoi și ochii bulbucați afară, se răsti la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
băut pe gratis la MAT și lolăind în gura mare un imn revoluționar care începea cu îndemnul: "Porniți înainte, tovarăși!..." Când ajunseseră pe la jumătatea uliței, în cale se întâmplase să le iasă militarul, care se întorcea de la fântână cu o căldare plină de apă. Înjurându-l și batjocorindu-l că era fiu de chiabur, cei trei îi smulseseră căldarea din mâini și se apucaseră să urineze în ea, ca să se vadă bine cine conducea țara pe drumul cel luminos al socialismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
înainte, tovarăși!..." Când ajunseseră pe la jumătatea uliței, în cale se întâmplase să le iasă militarul, care se întorcea de la fântână cu o căldare plină de apă. Înjurându-l și batjocorindu-l că era fiu de chiabur, cei trei îi smulseseră căldarea din mâini și se apucaseră să urineze în ea, ca să se vadă bine cine conducea țara pe drumul cel luminos al socialismului și comunismului. Militarul nu avusese pe moment nici o reacție, îndurând cu stoicism batjocura, apoi intrase fără să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sfâșiindu-mă cu lăncile lui fierbinți țâșnite din pământ, să mă adăpostesc, să mă adăpostesc repede, sub stânca cea mare, până nu-mi pierd mințile. Ce umbră răcoroasă! Cum de se poate trăi în orașul de sare, în adâncul acelei căldări pline cu căldură albă? Pe zidurile drepte ale caselor, cioplite cu târnăcopul și netezite grosolan, urmele lăsate de tăiș se zbârlesc ca niște solzi sclipitori, îngălbeniți pe alocuri de nisipul auriu, dar când vântul mătură zidurile drepte și terasele, albeața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
aud tăcerea. Da, aceeași tăcere, sunt ani de atunci, m-a întâmpinat, când străjile m-au adus la ei, în soare, în mijlocul pieței, între terasele concentrice care se înălțau lin către capacul cerului de un albastru tăios, sprijinit pe marginile căldării. Eram acolo, în genunchi, în scobitura acelui scut alb, cu ochii mâncați de săbiile de sare și de foc care izbucneau din toate zidurile, palid de oboseală, cu urechea însângerată de lovitura pe care mi-o dăduse călăuza, iar ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Și când am aflat că o să vină misionarul, am știut ce am de făcut. O, ziua aceea, semănând cu toate celelalte, aceeași zi orbitoare, care ținea de o veșnicie. Pe înserat s-a ivit una din străji, alergând pe marginea căldării, și, nu mult după aceea, m-au târât la casa idolului și au zăvorât ușa. Unul dintre ei mă ținea întins la pământ, în întuneric, sub amenințarea săbiei lui în formă de cruce, și multă vreme a fost liniște, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
are un Rothko deasupra toaletei! Hai, Bea, asta nu e normal! și... și are un bucătar personal, care locuiește în casă. O cheamă Svetlana și arată ca James Bond, în varianta feminină! și Bea, înainte de masă, a avut pregătită o căldare de caviar și are o masă lungă, știi, genul ăla de masă la care stau cuplurile bogate și disfuncționale din filme... — Nu pot să cred! m-a întrerupt Bea. Tu te auzi, Claire? Ani de zile te-am ascultat scornind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
întrebă el brusc și m-am grăbit să zic „da”. Mi-a părut rău după aceea, însă nu mai puteam să dau înapoi. Bătrânul bea numai limonadă, o limonadă gălbuie și sălcie pe care o ținea la îndemână într-o căldare cu gheață. Am băut cu noduri o jumătate de pahar. — Într-o zi, spuse el, te voi ruga să-mi sculptezi și mie un bust. Deși un vrăjitor african mi-a prezis că în ziua când voi avea un chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
directorul nostru și-l făceau să se miște dintr-un colț al altuia al cabinetului, c-o nemaipomenită nervozitate și repeziciune, tropăind. Îmi zice: Răspunde dumneata Predolene, spală-te pe cap, că-i resortul tău. Ridică receptorul și, prin oricâte căldări cu zoaie și suldămi de mumă te-o scălda, pentru numele lui Dumnezeu, dumneata îmbunează-l și răspunde-i că da..." Era prea emoționat că păstrează legătura cu capul sectorului și părea că, în curând, o să moară de inimă. Mie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
una... Escelența e bătrână Și e plină-de podagră, îmblă tot cu cîrja-n mână. 78. CRISTALOGRAFIE (1879) Când aduce blonda Liză Socoteala unei vedre, Universul cristaliză Hexacontetraedre! {EminescuOpIV 537} 79. UN CÎNE-I OMENIREA... (cca 1879) Un cîne-i omenirea, cu o căldare veche De coada lui legată... și nu-ntrebați de ce? Noaptea ca și poeții îți urlă la ureche Ca un ostaș de gardă el latră-n trecători. Ca tinerii la baluri e Don Juan de stradă, Se hîrîe în ură, se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
baluri e Don Juan de stradă, Se hîrîe în ură, se pupă-n promenadă, Ca omul are patimi, ca ei este zelos De-a îmmulți nainte tot neamu-i păcătos. Dar omul are atîtea: cugetători el are, Poeți, artiști, istorici, cugetători - căldare. 80. SUB CERUL PLIN DE NOURI... (cca 1879) Sub cerul plin de nouri vezi șesu-n răsărit, Întins în zare lungă și fără de sfârșit, Iar colo-n miază noapte cu codrii de stejar Se pierd una cu cerul Carpații seculari; Dar
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
timp să se spele pe mâini cu apă proaspătă și rece, nici să se cinstiască de trei ori cu cealaltă jumătate din sticla bunicii, jumătate turnată cu atenție Într-o cană din sticlă cu capac și cufundată până-n buză În căldarea cu apă rece, că jupânesele și Întinseseră În ogradă masa cu trei picioare, rotundă, mare și veche, cu bunătate de bucate frumos orânduite deși fără mofturi franțuzești, iar fața de masă lipsea cu desăvârșire. Mesenii flămânzi, În mare parte, s-
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
trecut) pe care după ce-l Întindea fără grabă pe scaunul cu patru picioare („jâlțu’ di douî persoani”, cum Îi spunea bunicul Ghiorghi scaunului dreptunghiular pe care stăteau la masă Ion și Aneta) Îl stropea cu apă luată cu gura din căldare. Val se Înfiora de plăcere când Ionel scotea din gură un sunet specific și Împroșca uniform caiușul. După ce se umezea, pielea de porc căpăta elasticitatea necesară prelucrării artistice. Ionel calcula Îndelung, măsura și tăia Îndemânos cu „custurea” (un cuțit rămas
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
că te duci după apă, du-te! Da să nu stai mult, auzi omule?! Va plecă grăbit, nu Înainte de a lua cobilița lui moș Ianoca. Se Întoarse repede, legănându-se pentru a asigura o cât mai mare stabilitate celor două căldări și așa cum a văzut el pe nenea Ionel că aduce apă fără să verse un strop din cele două căldări. Ajuns „acasă” Va primi mesajul: Acu se făcea că noi mâncăm! Au mâncat zdravăn ducând către gurițele lor porții mari
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
lua cobilița lui moș Ianoca. Se Întoarse repede, legănându-se pentru a asigura o cât mai mare stabilitate celor două căldări și așa cum a văzut el pe nenea Ionel că aduce apă fără să verse un strop din cele două căldări. Ajuns „acasă” Va primi mesajul: Acu se făcea că noi mâncăm! Au mâncat zdravăn ducând către gurițele lor porții mari de aer și Încercând să imite cât mai bine pe oamenii mari din familiile lor, care la acea oră prășeau
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
stăpânilor. Atinge-mă cu o țigare! Cel tânăr râse stingherit. Îl lăsară în mijlocul curții. Într-o parte era un șopron părăginit, sub care aprinsese focul o muiere între două vârste, cu șorț roșu dinainte. Tăinuitorul își cunoștea meseria. Aduse o căldare și fierse niște var. Gheorghe îi da ajutor. Ținea o pătură veche, plină de găuri și aștepta. Când zeama albă dădu în clocot, zulitorul așternu pe rând țolul pe spinarea iepelor. Nevasta luase animalele de gât. Gazda turnă varul fierbinte
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]