1,852 matches
-
de ziuă peste linii, nu este soră-ta, întreabă dacă ai mașină, sîntem veri! în cîteva minute știm la ce este bun luceafărul și vrem să mergem pe planeta Venus, veteranul n-are nevoie de locul nostru, doar mă plimb! călugăriță cu ochelari, pe fundul oceanului de aer deplasarea lentă, greutatea miilor de atmosfere. Ora 5,20, în personalul Mărășești Miercurea-Ciuc, în stația Adjud, cultura a degenerat în civilizație din egoism, de unde diminuarea natalității, am schimbat vagonul după avertismentul ceferistului, ultimele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
al XIII-lea, el comportă mai mult de 1500 de case repartizate în 34 de provincii aflate în toate colțurile lumii creștine, din Italia pînă în Irlanda, din Portugalia pînă în Scandinavia. Influența sa este uriașă, preluată de cea a călugărițelor franciscane sau clarise, și de cea a celui de-al Treilea Ordin al Penitenților, care adună împreună laici asociați în numele acțiunii misionare. El este, în același timp, împărțit între "spirituali" zeloși ai unei sărăcii absolute și apropiați de ideile lui
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
să nu uite cine i-a dat viață, DUMNEZEU prin intermediul tău ca mamă. Acest lucru nu înseamnă că, fiind băiețel va trebui să se facă neapărat preot dacă vrea să aibă pace în suflet, sau fetiței că trebuie să devină călugăriță, ci faptul că dacă ne-am născut este dorința Domnului, și că El ne-a insuflat viață cu scopul de a ne-o trăi frumos. Deoarece nașterea este startul esențial al existenței umane, și că viața trăită în sine continuă
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
Paris, cardinalul Lustiger a întreținut legături strânse cu conducerea politică a comunității evreiești din Franța și a contribuit direct valorificând simpatia "poloneză" manifestată de Papa Ioan Paul al II-lea față de "copilul evreu polonez care a devenit cardinal" la îndepărtarea călugărițelor carmelite din incinta lagărului de exterminare Auschwitz, unde s-au stabilit cu scopul de a atenționa asupra semnificației locului devenit simbol al tragediei poporului evreu. De altfel, cardinalul Lustiger a considerat că, în ciuda convertirii sale la catolicism, nu a încetat
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
cu adevărat lucruri noi. Despre mănăstirile la care te gândești poți citi în izvoadele domnești întocmite odată cu zidirea sfintelor lăcașuri sau pe timpul cât ele au ființat. Te sfătuiesc însă să nu uiți că în acele mănăstiri au viețuit călugări sau călugărițe, care la urmaurmei erau ființe omenești și deci supuse greșelii. Apoi atunci când vei întâlni izvoade în care domnul vorbește de judecarea unor pricini între soborul călugărilor dintr-o mănăstire și poporăni sau cu soborul altui așezământ mănăstiresc, să citești cu
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
seama bine la întinderea hotarului locului din jurul mănăstirii Frumoasa, apoi călugării aveau ce păzi. „De gios până la fântână pe capătul grădinilor a lui Necoară, și de acolo în sus la Drumul Mare al Scântei în dreptul pârâului Gălății și în dreptul morii călugărițelor de la Socola, iar de la pădure până la Cetățuie și de unde curgu apele spre mănăstire. Acela este hotarul tot.” La asemenea întindere mereu se găsea cineva care să încalce locul. Însă la 9 martie 1634 (7142), Moise Moghila voievod hotărăște: „Dat-am
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
îi face poslușnici ai mănăstirii pe sătenii din Coiceni și îi scutește de unele dări. Apoi Constantin Costin, fost mare paharnic în Tara Românească, a dăruit Frumoasei, la 20 aprilie 1740 (7248), satul Zastinca, din ținutul Sorocii. Vine pe urmă călugărița Natalia, care, prin zapisul din 18 feb.1741 (7249), dăruiește mănăstirilor Sf. Vineri și Frumoasa o parte din moșia Tatomirești, din ținutul Vasluiului. - Parcă am mai vorbit noi că după bine vine și răul. De această dată, răul n-a
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
banii pe care i-a agonisit. La 12 aprilie 1671 (7179) avem o mărturie a arhiereilor și a marilor boieri, care spune: „Au venit înaintea lor starețile de la Socola, Anesie și Elisafta și Anesie starița cea bătrână, și cu toate călugărițele de la Socola și au vândut mănăstirii Cetățuii o poiană și cu loc de pădure ce este lângă hotarul Cetățuii, care să cheamă Vămășoaie.” La 15 oct. 1681 (7190) a cumpărat un loc de casă pe Ulița Mare din Iași. - La
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
aproape în aproape. Adică să nu sari la cine știe care mănăstire când ai una lângă tine.La care mănăstire te gândești acum, dragule? - Eu zic să mergem la mănăstirea Socola, așezată colea în gura Buciumului. - Doamne-ajută! Te aștept la mănăstirea de călugărițe a Socolei. Eu n-am apucat să spun nimic. Am rămas cu vorbele pe buze și cu privirea spre clopotniță de unde pluteau către mine ultimele vorbe ale Spiritului domnesc. M-am închinat smerit către biserică și am ieșit dintre zidurile
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Mircea Ciobanul, din Tara Românească. - Nu este sigură nici informația din pomelnicul mănăstirii, întocmit pe la 1894 de preotul Dârțu, care spune că prima stareță a mănăstirii Socola ar fi fost Magdalina monahia. Poate...Se știe însă că, pe la 1671, dintre călugărițele Socolei zece erau „dascale”. Adică învățătoare. Printre acestea erau: Marina, Avramia, Lichirie, Mălana și Mitrofana. - Aceste măicuțe nu erau „dascale” numai cu numele. Ele au adus lumina învățăturii atât pentru viețuitoarele mănăstirii, dar și pentru jupânițele din familiile boierești care
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
socotind că este nevoie de o „școală de învățătură pentru feciorii de preoți și diaconi, unde să se paradosească bogoslovia și tălmăcirea Sfintelor Scripturi”, a împărtășit gândul lui Alexandru C. Moruzi voievod. Apoi s-a trecut la fapte. Au mutat călugărițele de la Socola în frunte cu stareța Elisabeta schimonahia - sora mitropolitului - la Agapia și călugării de acolo au fost aduși la Socola, cu poruncă să pregătească deschiderea Seminarului de la Socola. S-au pus călugării pe treabă și în 1804 a fost
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
care se vede cum: „Ilisafta starița, fata lui Fulger și tot soborul de la sfânta mănăstire de la Socola...s-au pârât cu vătămanul și cu toți sătenii din sat din Buciumi pentru hotarul sfintei mănăstiri Socolii prin pregiur, zicând rugătoarele noastre călugărițele că le-au stricat buciumenii stâlpii hotarului și le-au împresurat locul.” In urma acestei judecăți, Gheorghe Duca voievod a „trimis pre boierul...Gheorghiță Septelici logofăt al doilea, și pre...Stratulat uricariul...Au mers acolo de-au strâns oameni buni
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
apărau averea cu strășnicie. Iaca o nouă pricină de hotărnicie a moșiilor Socolei. O aflăm din anafora scrisă de Pilat, vornic de poartă, către Constantin Duca voievod, la 21 septembrie 1694 (7203): „Facem știre mării tale că viindu la noi călugărițele de la svânta mănăstire de la Socola ca să mergem să le alegem hotarul satului Iezărenilor și a Găurenilor.” Vecinii însă nu încetau să împresoare hotarele pământurilor călugărițelor. Așa se face că la 12 iulie 1708 (7216) Mihai Racoviță voievod a fost nevoit
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Duca voievod, la 21 septembrie 1694 (7203): „Facem știre mării tale că viindu la noi călugărițele de la svânta mănăstire de la Socola ca să mergem să le alegem hotarul satului Iezărenilor și a Găurenilor.” Vecinii însă nu încetau să împresoare hotarele pământurilor călugărițelor. Așa se face că la 12 iulie 1708 (7216) Mihai Racoviță voievod a fost nevoit să trimită pe Constantin Zbiere clucer să aleagă hotarul din jurul mănăstirii dăruit acesteia de Alexandru Lăpușneanu voievod. După cercetarea la fața locului, acesta scrie: „Facem
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
După cercetarea la fața locului, acesta scrie: „Facem știre mării tale (că)...noi am mersu la mănăstire la Socola și am strâns oameni buni și pe călugării de la Cetățuie, și s-au adus...zapisele ce-au avut de cumpărătură de la călugărițele de la Socola den locul mănăstirii.” După ce clucerul descrie hotărnicirea moșiei din jurul mănăstirii Socola, spune: „Aceasta facem știre mării tale. Să fie mărie ta sănătos.” Intre primele zapise de danie către mănăstirea Socola este cel din 25 mai 1707 (7215), prin
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
zapise de danie către mănăstirea Socola este cel din 25 mai 1707 (7215), prin care „Eu, Pavăl biv căpitan, mărturisesc cu acest adevărat zapis al meu precum eu...am dat danie svintei mănăstiri Socolii...o vie ce iaste în Dealul Călugărițelor.” Cum vezi, cinstite căutătorule de comori, exista deja un „Deal al Călugărițelor”. Dacă șirul călugărițelor se perinda la Socola de cel puțin o sută cincizeci de ani, cum să nu fie și un Deal al Călugărițelor? Am găsit printre zapisele
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
7215), prin care „Eu, Pavăl biv căpitan, mărturisesc cu acest adevărat zapis al meu precum eu...am dat danie svintei mănăstiri Socolii...o vie ce iaste în Dealul Călugărițelor.” Cum vezi, cinstite căutătorule de comori, exista deja un „Deal al Călugărițelor”. Dacă șirul călugărițelor se perinda la Socola de cel puțin o sută cincizeci de ani, cum să nu fie și un Deal al Călugărițelor? Am găsit printre zapisele domnești unul al lui Ioan Theodor Calimah, din 21 iulie 1760 (7268
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Eu, Pavăl biv căpitan, mărturisesc cu acest adevărat zapis al meu precum eu...am dat danie svintei mănăstiri Socolii...o vie ce iaste în Dealul Călugărițelor.” Cum vezi, cinstite căutătorule de comori, exista deja un „Deal al Călugărițelor”. Dacă șirul călugărițelor se perinda la Socola de cel puțin o sută cincizeci de ani, cum să nu fie și un Deal al Călugărițelor? Am găsit printre zapisele domnești unul al lui Ioan Theodor Calimah, din 21 iulie 1760 (7268), în care voievodul
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
ce iaste în Dealul Călugărițelor.” Cum vezi, cinstite căutătorule de comori, exista deja un „Deal al Călugărițelor”. Dacă șirul călugărițelor se perinda la Socola de cel puțin o sută cincizeci de ani, cum să nu fie și un Deal al Călugărițelor? Am găsit printre zapisele domnești unul al lui Ioan Theodor Calimah, din 21 iulie 1760 (7268), în care voievodul spune: „Dat-am carte domnii mele rugătorii noastre Susanii stareță și a tot soborul să...fie volnici a-și stăpâni moșiile
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
mulți, dragule. Si i-a avut. La 25 mai 1685 (7193) Dumitrașco Cantacuzino voievod poruncește: „Așea și noi, socotindu că svânta mănăstire Socola...fiindu aproape de Codru, ca nu cumva să meargă nescare tâlhari să jefuiască svânta mănăstire și să ucigă călugărițele, ce le întărim cu doispredzece oameni poslușnici ca să hie lăcuitori lângă svânta rugă iar de la domniia mea or hi în pace de dajde...Așijderea, și un prisecar ce vor avea, acela să hii în pace de toate angheriile...Si satul
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
slugile noastre...Vă facem știre pentru o crâșmă ce-ar avea rugătoarele noastre, Anghelina starița și cu tot săborul de la svânta mănăstire de la Socola...la Iezăreni, lângă morișcă, ce au acolo la drum.” - Să ne întoarcem, omule bun, la judecățille călugărițelor cu cei care împresurau moșiile sau luau din averea mănăstirii. Una din pricini s-a judecat la 24 dec. 1666 (7175), în vremea lui Iliaș Alexandru voievod. Pârâtul era Gheorghe vornicul, de târgul Iași, care pretindea că un loc de
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
din averea mănăstirii. Una din pricini s-a judecat la 24 dec. 1666 (7175), în vremea lui Iliaș Alexandru voievod. Pârâtul era Gheorghe vornicul, de târgul Iași, care pretindea că un loc de prisacă de pe moșia mănăstirii Socola îi aparține. Călugărițele nu s-au lăsat și au spus „cum acel loc de prisacă iaste danie svintei mănăstiri de la Alexandru (Lăpușneanu) vodă. Si ne-au arătat și uricul acel de danie.” Ca un făcut, mărite Spirit, am dat din nou de o
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
mărite Spirit, am dat din nou de o pricină între sfintele mănăstiri. Din anafora lui Cârstian, vornic de poartă către Constantin Cantemir voievod, scrisă la în mai 1690 (7198), aflăm că egumenul mănăstirii Sfântul Ioan (Zlataust) s-a judecat cu călugărițele de la mănăstirea Socola pentru un hotar. „Milostive și luminate doamne...Facem știre mării dumitale...(că) am strânsu oameni buni...și așe și egumenul și călugărițele au ales pe un om bătrân...carile ...știe hotarăle precum stau.” După ce vornicul de poartă
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
în mai 1690 (7198), aflăm că egumenul mănăstirii Sfântul Ioan (Zlataust) s-a judecat cu călugărițele de la mănăstirea Socola pentru un hotar. „Milostive și luminate doamne...Facem știre mării dumitale...(că) am strânsu oameni buni...și așe și egumenul și călugărițele au ales pe un om bătrân...carile ...știe hotarăle precum stau.” După ce vornicul de poartă Cârstian arată pas cu pas locul vechiului hotar, spune: „Pân-aice măriia ta le-au fostu gâlceava și s-au găsit și hotarăle pân-aici
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
și s-au găsit și hotarăle pân-aici stricate, ce nu se știe de lucrători sânt stricate au de alții...și s-au tocmit iar la loc...precum au fost de vac.” Dintre zapisele care vorbesc de unele pricini ale călugărițelor de la Socola cu megieșii sare în ochi porunca lui Constandin Mihail Cehan Racoviță voievod către slujbașii domnești, din 5 dec. 1751 (7260): „Scriem domniia mea la boiarii noștri Tănasă Meleghe vornicul de poartă și la Simion Cheșco uricarul. Vă facem
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]