1,224 matches
-
-mi iau un aer cât mai firesc. Nu mă mai țineți minte. Am avut plăcerea de a cina cu dumneavoastră la sfârșitul lunii iulie. Poftește înăuntru, zise el vesel. Sunt încântat să te văd. Stai jos! Am intrat. Era o cămăruță mică de tot înțesată de mobilă din stilul cunoscut în Franța sub numele de Louis Philippe. Am văzut un pat mare de lemn cu o pilotă roșie umflată parcă de niște valuri și un garderob mare, o masă rotundă, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
semn al luxului nesăbuit pe care-l descrisese cu atâta încredere colonelul MacAndrew. Strickland aruncă pe jos hainele de pe unul din scaune și-mi făcu semn să mă așez. — Cu ce-ți pot fi de folos? mă întrebă el. În cămăruța aceea părea încă și mai masiv decât mi-l aminteam. Purta o jachetă sport, veche, și nu se răsese de câteva zile. Când îl văzusem ultima dată era destul de îngrijit, dar părea stingherit de hainele elegante. Acum, nețesălat și soios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ai bate din palme. Aș fi dat nu știu ce să vă fi dus dumneavoastră, i-am răspuns pe un ton oarecum acid. Atunci ați fi văzut că absolut toate presupunerile dumneavoastră erau greșite. Nu stă la un hotel elegant. Ocupă o cămăruță din cele mai sordide. Dacă a plecat de acasă, n-a făcut-o pentru a duce o viață de distracții. N-are nici un ban. — Și adică crezi că a făcut un lucru despre care noi nu știm și se ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
stătea destul de bine cu banii, a aranjat să-i aibă grijă de copiii ei, iar dna Strickland a rămas să se întrețină doar pe ea singură. Și-a închiriat apartamentul și și-a vândut mobila. S-a instalat în două cămăruțe din cartierul Westminster și a privit din nou lumea în față. Era atât de eficientă, încât cu siguranță avea să izbândească în aventura ei. XVII Cam la cinci ani după aceste întâmplări m-am hotărât să locuiesc o vreme la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
oamenilor li s-ar fi părut oribile, pe el de fapt nu-l afectau câtuși de puțin. Strickland se deosebea de majoritatea englezilor prin indiferența totală față de comodități și confort. Nu-l supăra că trebuie să stea mereu într-o cămăruță mizerabilă. Nu simțea nevoia să fie înconjurat de lucruri frumoase. Presupun că nici n-a observat vreodată cât de murdar era tapetul de pe pereții camerei în care l-am găsit când l-am vizitat prima dată. N-avea nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
vapor care făcea drumul între Auckland și San Francisco, și sosise în Tahiti cu o cutie cu vopsele, un șevalet și vreo douăsprezece pânze. Avea vreo câteva lire în buzunar căci găsise de lucru la Sydney și-și închirie o cămăruță în casa unui băștinaș de la marginea orașului. Cred că în clipa în care a ajuns în Tahiti a început să se simtă la el acasă. Tiaré mi-a reprodus ce-i spusese el o dată: „Spălam și frecam puntea și deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
din viața lui Strickland. Casa Atei se afla la vreo opt kilometri de drumul care înconjoară insula și ajungeai la ea pe o potecă șerpuitoare umbrită de vegetația luxuriantă a tropicelor. Era un bungalow de lemn nevopsit alcătuit din două cămăruțe, iar afară se găsea un mic șopron care slujea de bucătărie. N-avea altă mobilă decât rogojinile pe care le foloseau drept paturi și un balansoar pe verandă. Bananierii cu frunzele lor mari și zdrențuite, ca veșmintele rufoase ale unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cinci centimetri. Se așteptase să-i fie greu, dar nici chiar așa. Se gândea că. dacă reușea să demareze, scăpa de ce era mai greu. Mai încercă o dată, fără să se mai oprească. Dar mușchii începură să-l doară după ce traversă cămăruța. Făcu un prim popas la ușă. Făcu un al doilea popas, mai lung, la capătul micului coridor. Atunci când ajunse în mijlocul sălii, după douăzeci de minute, era ostenit și amețit. Determinase deja singurul loc din Templu unde putea să-și ascundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
sălbatici pentru care vulpea este doar o pradă în foamea și frigul iernii iarnă întinsă de-a lungul durerii, cu pasul greu, iarnă măsurată precis cu compasul cu privirile și atingerile mele de gheață cu sângele tău catifelat, susurând în cămăruțele inimii mele. tu ești odihna vieții mele de coride, de poștalioane de ceață, de săgeți zbârnâind odihna mult așteptată cu lumină, cu îmbrățișări de mușchi cald de copac, cu furnici cărând fărâmituri de pâine către buzele noastre. nouă în primul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
transformă în curent electric, elementele constitutive ale plușului migrează pe verticală, scoți gelul, îl aranjezi peste membrana văzului tău intrauterin, elementele constitutive ale plușului migrează acum pe orizontală, stropești pe deasupra cu picături de rouă rece, strecori membrana văzului tău în cămăruța neagră de chibzuință și apoi scoți, spre surpriza tuturor, harta colorată a persiei. însoțitorii tăi sunt foarte surprinși și murmură în spatele tău. nouă în al patrulea loc: însoțitorii tăi te roagă să te abați din drumul tău pe la micul templu-solemn
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de fum, pe când alții erau acoperiți cu cenușă. Ușile și paravanele pliante fuseseră aruncate în hol, iar acum brocartul auriu și bucățile de lemn aprinse se învăpăiau dens și rapid, arzând strălucitor ca un câmp în flăcări. Dar în micile cămăruțe și alcovuri era întuneric, iar formele rămâneau nedeslușite. Pline de fum, coridoarele nici măcar nu se puteau distinge. Ranmaru, care stătea rezemat greoi de ușa din lemn de cedru a camerei pe care o păzea, se îndreptă încet. Cu o lance
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și pantaloni gri de flanelă, avea ceva foarte vulnerabil. Cât despre Bull, durerea și izolarea îl lipseau, pe moment, de puțina înțelepciune de stradă pe care o avea. — Companie? Îmi pare rău, nu sunt sigur că te înțeleg. — Am o cămăruță, dragă, nu departe, la câțiva pași de aici. Am putea să ne cunoaștem mai bine. Fraza consacrată se lăsase rostită mai lesne decât își imaginase Ramona. Reușea să anticipeze respingerea potențialilor clienți. Era suficient ca aceștia să-i privească fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Ca o sirenă de ceață gigantică de la Wear. Țipase din adâncul plămânilor. Țipase și iar țipase. Țipase atât de tare că Bull încă îi auzea urletele când dădea colțul pe Caledonian Road, la mai bine de trei sute de iarzi de cămăruța prostituatei, fugind de parcă era pe punctul de a înscrie un eseu la un meci. Toți jucătorii de la Wanderers se afla deja în microbuze. Atmosfera era destinsă și chiar cântaseră câteva cântecele pe drumul spre Bexhill-on-Sea, pe autostrada A-22. Cititorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ajungă. Se dezbrăcase și se așezase din nou în fața oglinzii celei mari, în locul unde începuse toată povestea, răsucindu-se ca să-și poată vedea vaginul și zona din jur. Își dădea seama că piciorul dezvoltase propria anatomie. Menstruația care debutase în cămăruța Ramonei luase sfârșit în douăzeci și patru de ore. În seara în care se întâlnise cu Alan la De La Warr Pavilion, Bull trebuise să îndure și umilința de a-i mărturisi acestuia, care începuse să se dezbrace în perimetrul strâmt al camerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
caraghios. De unde era? Borneo, Madagascar, Mercury? Își acoperise fața cu o mână în timp ce își căuta geanta. Nu-i păsa că cineva putea să-i vadă sânii de mahon. Lucrurile stăteau ca și cum o mulțime de oameni îi pipăiseră deja. În spatele ei, cămăruța iară geamuri strălucea ca un filament. Am fost în astfel de băi, băi cu baterie (de parcă baia în sine nu te-ar fi pus suficient la încercare). Te simți ca un șobolan care-i trage o pișare de șobolan, urmărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Strig: nu mă aude nimeni. Nici măcar vecinii. Mă surprinde calmul cu care suport neverosimilul. Și dispoziția mea pentru mers, aproape că alerg. Am străbătut deja un număr uriaș de încăperi și cred că m-am depărtat imprudent de mult de cămăruța mea. Este imposibil să o regăsesc până se înnoptează. Nici nu mai vreau. Am o mulțime de manuscrise acolo, dar acum s-au ivit probleme mult mai importante. De pildă, în toată clădirea, preschimbată, nu știu de către cine, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
mă gândeam cum ar fi fost o noapte în brațele ei. Și... treceam mai de parte, până ieșeam din zona aceea carnavalescă și reintram în orașul protestant, sever, plin de cupo lele bisericilor îndepărtate. Ajungeam de fiecare dată acasă, în cămăruța mea, mulțumit că sunt sin gur și nu în brațele unui obiect sexual. În toată lunga mea ședere în Amsterdam, nu m-am gândit nici odată serios să am de-a face cu o prostituată. Nu vreau să par ipocrit
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și am crezut că va fi pentru totdeauna. Aveam s-o revăd însă în împrejurări pe care pe-atunci nici nu mi le-aș fi putut imagina. La câ teva săptămâni după revoluție, stăteam cu amicii Nedelciu și Hanibal în cămăruța de la etajul doi al Uniunii Scriitorilor, unde îmi aveam „biroul“ de funcțio nar. Răspundeam de casele de creație, dar cum slujba mea a durat doar câteva luni, de toam na până primăvara, am șomat pur și simplu în tot acel
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
un amărât de funcționar, angajat de două luni acolo, că n-am nici o legătură cu nimeni din conducere. Era purul adevăr. N-a zis nimic. Am mai făcut câțiva pași și ne-am luat la revedere. M-am întors în cămăruța supraîncălzită. „Cine era tipa?“ m-a-ntrebat Mircea. „O tipă...“ Am plecat și de la Uniune și m-am dus la Caiete critice. M-am certat cu cei de-acolo și am intrat asistent la Litere. Timp de unsprezece ani, în care viața
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Împărat; în trecere, i se întâmpla să atingă fețele mizerabililor îngenuncheați. Nimeni nu reacționa. Nu ceruse și nu cerea informații. Ar fi vrut să izbească în ziduri cu pumnii, pentru ca pietrele să vorbească. Tăcerea lui le adâncea spaima. Într-o cămăruță - trebuia să fie un alcov - văzu niște dâre maronii, ce păreau să provină de la un lichid; putea fi sânge. Ar fi vrut să urle, dar continuă să meargă de parcă n-ar fi văzut. Nimeni nu îndrăznea să se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
zi... Se bâlbâiau, căutându-i privirea - și aproape că zâmbeau, în așteptarea unei încuviințări. Centurionul care o torturase pe mama sa - nu reușea să-l privească în față, văzu doar că avea mâinile mari, greoaie, murdare - îl conduse într-o cămăruță unde, într-o nișă goală, fusese așezată o urnă grosolană, din lut, ca acelea din cimitirele pentru săraci. Probabil că stătea acolo, abandonată, de ani de zile. Tăcut, ridică urna; era foarte ușoară. O luă în brațe și, evitându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Se întâmplă ca mai mulți oameni să se afle cu treburi în abandonata Domus Tiberiana când, într-un mic birou aflat lângă una dintre camerele private ale fostului împărat, tencuiala unui perete cedă brusc, descoperind un gol. Se ivi o cămăruță care fusese ascunsă, cine știe când, în spatele zidului, de niște mâini pricepute și de încredere, ca și cum Tiberius, cu suspiciunea lui nevrotică, ar fi vrut să lase acolo un cadavru. Oamenii luminară interiorul și văzură că toți pereții, de la podea până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
știe nimic despre trecut; cuvintele lui stârniseră entuziasm. Se mințise pe sine și pe cei ce-l ascultau. Porunci să se aducă mai multe lumini, le spuse tuturor să plece, îi făcu semn lui Helikon să rămână și intră în cămăruță. Luă un codex la întâmplare: era legat în piele închisă la culoare, după obiceiul lui Tiberius. Îl apropie de lumină și văzu sigiliul lui Tiberius pus cu aceeași grijă. Nimeni nu se atinsese de el. „Oare Tiberius a uitat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ofrandă Zeiței, dar dublă? Suntem în apartamentul Monei, unde toate mobilele sunt mutate într-un mic patio din spatele unui glasvand culisant, acoperite cu o folie groasă de plastic. În urma lor a rămas un salon gol, în care se deschide o cămăruță, unde ar trebui să fie sufrageria. Pereții și covorul de lână sunt bej. Castronul cu potrocale și statueta de alamă reprezentând o chestie hindusă care dansează sunt așezate pe consola șemineului, iar în jurul lor sunt presărate margarete galbene și garoafe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de la Oranski, să se înroleze în divizia "Tudor Vladimirescu" de tristă amintire, apoi cum fusese scos din armată, după ce, iarăși, respinsese propunerea de a se pune, cu experiența și cu competența sa, în serviciul noului regim. Invitându-i într-o cămăruță mobilată simplu, țărănește, fostul ofițer al armatei regale române le făcu semn oaspeților săi să se așeze în jurul unei mese. Apoi luă loc și el și, interesându-se mai întâi dacă totul era în ordine în ce-i privea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]