KorAP: Find »[drukola/base=cămașă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...41 42 43 ...408 >

10,188 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

Și crezi că depărtarea are vreo importanță? Mama Își revenise din nou la mărimea normală. Cu o voce promptă și decentă, m-a rugat să nu mai plâng și să-mi scot cămașa - care se dovedi a fi una dintre cămășile de noapte ale surorii mele. Am dat din cap discret Înspre picioare; uimită, mama s-a Întrebat de ce eram În lanțuri. După ce m-a eliberat dând câte un șut ghiulelelor care s-au rostogolit ca și când ar fi fost din plută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
surorii mele. Am dat din cap discret Înspre picioare; uimită, mama s-a Întrebat de ce eram În lanțuri. După ce m-a eliberat dând câte un șut ghiulelelor care s-au rostogolit ca și când ar fi fost din plută, mi-am scos cămașa. Înfigându-și acul În jachetă, mama Îmi Împături Îmbrăcămintea cu grijă. Apoi, aparent obosită, Își scoase degetaru. — Despre nume o să discutăm altă dată. Și asta a fost tot. Nimic despre Pfefferkorn, Apfelbaum sau Schneider, Îmi spuneam plictisit. Nici o vorbă despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
ar fi cerut scuze. Dar, oricum, munca dumneavoastră n-are nici o importanță pentru noi. Important e unde ați fost aseară. Era brunet și cu părul un pic prea lins și pieptănat, avea niște trăsături regulate și buze pline. Wickert purta cămașa descheiată; gulerul alb scos peste sacoul maro. Lăsând la o parte dinții perfecți, semăna cu un comediant al cărui nume nu mi-l aminteam. Unde mai văzusem privirea această blândă și ursuză În același timp, acești umeri Înclinați, această răbdare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
auzit mațele Dorei chiorăind. Între timp trecuseră câteva luni de când ne cunoșteam și ne obișnuisem unul cu celălalt destul de mult, după cum era de așteptat Într-o relație ca a noastră. Normal, nu era nimic neobișnuit În sunetele acelea emise de sub cămașa de noapte violetă În care tocmai mă lăsase s-o Îmbrac, și totuși mi-e rușine să povestesc așa ceva. Dar când Dora Își lăsă brațele În jos, șoptind cuvinte nerușinate În urechile mele În timp ce-mi Încheia bluza mulată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
și umedă de vineri la sfârșitul lui ianuarie, anul trecut. Când i-am dat vestea, Dora a declarat că o asemenea „emancipare“ trebuie sărbătorită... — Tu ce zici? Mă jucam cu cravata, fără să fi Înțeles ce-a spus. Băgându-mi cămașa În pantaloni, am repetat distrat: — Nu? Ce zici? Deși, continuând să-mi Îmbrac sacoul, am observat că Dora se uita la mine În oglindă, de parcă aș fi spus un lucru a cărui semnificație nu o descoperise până acum. Treptat, mințile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
cunoscută din presa ilustrată năvălește În mașină, afișînd un zâmbet larg, ascuns după ochelari Întunecați. Altă dată organizațiile studențești desfășoară afișe și cântă din tot sufletul, cu spatele drept și cu fața Întoarsă spre fundație. Dar cele mai rele sunt cămășile maro, care Începuseră să patruleze pe străzi ca să alunge pacienții timorați. Aparent, există șaizeci și cinci de camere În toată clădirea. În partea care i-a aparținut prințului Radziwill, subsolul adăpostește bucătăria, birourile și apartamentele angajaților. Parterul include recepția și un hol

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
le ia erau Înregistrate În serii fotografice montate pe perete. Într-una se vedeau șase bărbați aliniați umăr la umăr, cu benzi neagre peste ochi, nas și gură. Purtau cu toții costume Închise la culoare, asemănătoare cu cel de pe Karp, și cămăși albe, gulere apretate și cravate, unii aveau batiste În buzunarul de la piept, alții, ceasuri de aur În veste toți purtau pălărie și cam jumătate din ei se sprijinea În baston. Mi-am dat seama imediat că bărbații din poze făceau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
fum. Bine, hai să vedem. Ce-i În neregulă cu tine? Capitolul nouă Soarele strălucea glorios când am trecut de Bursa de Valori. Dacă n-ar fi fost gândurile mohorâte care mă apăsau, aș fi putut savura vremea pe deplin. Cămașa Îmi flutura În aer; coarnele de lemn ale ghidonului mi se mulau pe palmă; pedalele se Învârteau cu gradul de rezistență potrivit. Cu roțile trasând cercuri perfecte, lanțul derulându-și lațul etern, mă simțeam, de parcă aș fi călătorit pe un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Ea nu era doar o femeie, ci o lume Întreagă. Dacă Froehlich a Învățat-o ceva, era tocmai acest lucru. — Și ar fi timpul să vedem cum stau lucrurile cu dorințele tale obscure, ești de acord cu mine? Purtam o cămașă nouă care mă strângea la guler și avea mânecile prea scurte. Am slăbit manșetele cu grijă sub masă, promițându-mi să nu mă mai las niciodată fraierit de bijnițari. Apoi m-am aplecat peste masă și am vorbit În șoaptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
trezit curiozitatea hainele ei. Nu mai era sora cea mare, ci o femeie tânără. Am meditat la ce mi-a spus. Poate că avea dreptate. Îmi aminteam mai ales o noapte În care Agnes adormise și i-am Împrumutat o cămașă de noapte din sertar. — Soră-mea Își ținea hainele În cele trei sertare de sus; ale mele erau În celelalte trei de jos. Am stat alungit timp Îndelungat, mișcându-mă În lumina lunii. Materialul suplu Îmi aluneca pe corp, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Fiecare Își duce viața după anumite reguli. Șosetele sunt rulate Într-un anume fel și puse În stânga sertarului. Chiloții sunt Împăturiți altfel, cu cracul spre stânga, dar dacă petele nu au fost scoase la ultima spălare, dispar pe fundul sertarului. Cămășile de noapte sunt agățate astfel Încât eticheta să vină pe partea stângă, sau În partea opusă, dacă au fost purtate. Nu-ți dai seama că respecți niște reguli decât atunci când tiparul acesta este Încălcat. La Început, poate nu crezi. Dar dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
am trezit din Întunericul enigmatic care mă salvase, era ora zece, a doua oară, unu jumate. Când În sfârșit mi-am frecat ochii, alungând somnul, am observat că zăceam invers În pat. Îmi trântisem picioarele pe pernă, mă Învelisem cu cămașa (ruptă), și ceea ce până atunci mi s-a părut o perniță, la o inspecție mai profundă s-a dovedit a fi un cearceaf (plin de sânge), pe care Îl Înfășurasem În jurul capului (care mă durea). Lumina era atât de puternică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
șliboviță și o cutie de tinichea cu plasturi uzați. Plasturii mi i-am lipit pe corp, acolo unde am considerat necesar, iar sticla am pus-o pe masă. Din șifonierul din hol am recuperat ultima pereche curată de chiloți și cămașa scorțoasă, aproape nefolosită, pe care o cumpărasem pentru cina cu Dora. Pantalonii de la costumul de rezervă erau Înghesuiți sub saltea. Îmbrăcat În haine noi, mi se părea treptat posibil să redevin uman. M-am Întors În bucătărie unde apa pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
nu sunt acasă. Dar când a strigat dindărătul ușii „unde dracu să fii altundeva, Sascha?“ n-am prea avut de ales. Acum Anton Își așeză haina pe scaunul de la birou și deschise geamul, crezând că poate face curent. Ținându-și cămașa Între doi nasturi, o scutură. Apoi, aplecându-se În afară, făcu o pâlnie din mâini și trase cu urechea. — Cântece de luptă menșevice. Ne protejează astea de teroarea soarelui? Am dat din umeri și l-am Întrebat dacă s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
asta. Puse dopul Înapoi. Cântărind opțiunile, i-am propus un restaurant de pe malul râului. Când am ieșit În stradă, vântul părea cam amorțit. Nici o frunză, nici un om nu mai mișca. În piață, doi bărbați se odihneau pe o bancă, cu cămașa descheiată și bărbia În vânt. Am presupus că dormeau ca să-și revină din beție sau că n-aveau unde să meargă. Murdari și ciufuliți, arătau ca muncitorii care atârnau de obicei pe schelele din fața casei construite lângă cea a lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
fugă. Și acum? Sărind pe platformă, m-am strecurat Înăuntru, vârându-mi mâna printr-un mâner de piele legănându-se. Cadavrul avea să fie Îngropat În Kolberg, În ciuda celor Întâmplate aici? Lângă mine stătea un bărbat transpirat, Îmbrăcat cu o cămașă fără guler, atât de lucioasă de jeg, Încât părea din mătase. Între picioare Îi tremura un sac de cartofi. Dacă se grăbea spre piață, Întârziase un pic, Îmi spuneam, În timp ce cartofii Își continuau micile tunete. Omul Își vârî o mână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
ace de cravată, care luceau ca niște bucățele de unt topit În soare. Lângă femei se afla un individ care căra pe puțin douăzeci de perechi de pantofi În jurul gâtului. Am constatat surprins că era același tip care Îmi vânduse cămașa mult prea strâmtă de pe mine. Se deplase cu greu, pantofii agitându-se ca iarba În vânt, la fiecare pas. Tăind-o prin mulțime, am trecut Între un panou de publicitate și doi polițiști cu mustățile răsucite În sus și mâinile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
al porcilor. Și cum vine asta? — Tu cum crezi? mormăi Dora. Am râs. — Și chiar ai plecat? — Bineînțeles. Dar până să mă Întorc, dispăruse. Urma de pe oglinda dispăruse și ea. Oricum, s-a Întors peste o săptămână - Îmbrăcat cu o cămașă scrobită și o geacă de piele, gândindu-se, desigur, că asta l-ar putea ajuta. Bărbații de genul lui Întotdeauna cred asta. Își Închipuie că pot „ajusta“ micile neînțelegeri - chiar și cu violență, dacă e nevoie. Serios, spuse Dora imitând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Îi păsa cu adevărat de mine era frate-meu. Odată m-a așezat În patul lui și s-a culcat lângă mine. Dora se opri din nou. Dar atunci Îmi era din ce În ce mai greu să adorm... Vocea Dorei amuți. Îi vedeam cămașa albă și cravata neagră de mătase ondulându-se În timp ce se ridica și se scufunda liniștit. Părea foarte aproape și foarte departe În același timp. Eram curios dacă va mai continua. Aveam impresia că povestea mai ascunde una - care aștepta să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
gândesc că Froehlich stă aplecat peste răspunsurile mele, cu ochelarii lustruiți și creionul ascuțit, am impresia că vrea să lege un nor nedefinit de punctulețe, să deseneze un contur care nu mi se potrivește. Chestionarul ăla Îmi dă impresia de cămașă de forță, să știi. Și, dacă stau să mă gândesc, În problematica asta sexuală nu e vorba de fantezii pe care nu le Înțelegem, la fel de mult ca despre experiențe pe care le pricepem? Nu? Dar ce-ar fi să le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
vis, plutind printre nuferi. Se pare că era greu de distins unde se termina vița și unde Începeau arterele. La prima oră de sport ni s-a permis să ne foim cum vrem. Polster Își scoase haina de satin și cămașa cu volănașe, dar Își păstră bereta neagră, uzată. Executând câteva mișcări spasmodice În maieu, Începu să tușească lung, apoi, cu mâinile În buzunar, se sprijini de capră și rămase așa pentru tot restul orei. La ora următoare ne-a explicat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
aceeași manieră - cu coperțile ca niște aripi Întinse, cu paginile fâlfâind. Părea de parcă n-ar fi apreciat ceea ce fusese ordonat să facă. După ce contemplă precauția cu care acționa colegul său, Diels Își fixă țigara Între dinți, Își suflecă mânecile de la cămașă și haină până la coate, se duse la patul meu și sfâșie așternuturile cu o determinare care nu necesita perfecționare. După ce-mi aerisi lenjeria de pat, Își Îndreptă atenția către salteaua mea. Mulțumit că aceasta nu conținea altceva decât păr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
viitoare când va mai face o șmecherie din asta, o să facă să curgă intestine ca niște panglici roșii. M-am așezat În silă pe scaunul indicat de Pieplack. Diels desfăcu nasturele din mijloc al hainei sale, dezvăluind conturul unei burți. Cămașa lui era albă, dar șifonată, cravata, subțire și uimitor de lungă. Își puse mâinile pe masă cu un aer autoritar. Nesatisfăcut pe deplin, le Împinse un pic mai departe. Se pare că, declară expansiv, mulțumit că e stăpân pe situație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
cuțite străluceau nepăsătoare În soare. La o masă stătea un bărbat Între două vârste cu o expresie placidă, cu capul dat pe spate și cu ochii Închiși. Își odihnea picioarele goale pe pantofi. Fața, gâtul și ce mai vedeam prin cămașa descheiată din pieptul său luceau de la uleiul de castane. Probabil că era unul din adoratorii soarelui ai lui Koch. În ușă stătea un chelner cu mâinile la spate și cu un șort imaculat, care Îi venea până la picioarele strâmbe. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
un picior cu celălalt, căscă satisfăcut. — Pantalonii, te rog. Obosit, indică cu bărbia spre scaunul pe care stăteam. M-am ridicat, ca să-i poată lua. După ce bătu pe genunchi și o pereche de șosete Întărite de murdărie și localiză și cămașa pe care am aruncat-o pe jos, se postă În fața unei chiuvete răblăgite, cu genunchii Îndoiți și bărbia Întinsă - de parcă s-ar fi uitat Înspre o realitate foarte Îndepărtată. În fața lui atârna o oglindă mică În care, din perspectiva mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]