1,520 matches
-
aparținătoare împăratului, (b) îmbălsămate, (c) îmblânzite, (d) purcei de lapte, (e) sirene, (f) fabuloase, (g) câini în libertate, (h) incluse în această clasificare, (i) care țopăie ca smintitele, (j) nenumărate, (k) desenate cu o foarte fină pensulă din păr de cămilă, (l) et cætera, (m) care abia au spart urciorul, (n) care de la distanță par muș te“. În fața acestui fragment, simți imediat ceva din zona bucuriilor simple. Nu mai știi ce să crezi, dacă e vorba de un PARADOX ȘI NONSENS
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
de această dată. Cu fiecare nouă rubrică din acest catalog, te trezești acolo unde te aștepți mai puțin. În ce fel arată, de pildă, animalele „care țopăie ca smintitele“? Dar cele „desenate cu o foarte fină pensulă din păr de cămilă“? Alături de ele se află cele „care abia au spart urciorul“, pe care le poți imagina după o estetică liberă. Ce să mai spun despre cele din rubrica „et cætera“, cuprinse și ele alături de celelalte? - Lângă celelalte, altele „celelalte“, sau poate
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
care le putem practica pe pământ. De aceea, nu cred că ar pricinui nimănui vreun disconfort dacă ne-am închipui că suntem Marco Polo, exploratorul care, întors din lungile călătorii ale minții lui, a renunțat la mersul pe jos, pe cămilă sau pe cal, numai ca să stea „seara la răcoare pe prispa casei“ și să-i povestească marelui Kubilai Han despre toate orașele văzute, dar mai ales nevăzute. „Nu știm dacă Kubilai Han credea tot ce-i spunea Marco Polo“, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
actual“, spune Christian Polus. Cei trei au o experiență îndelungată în concerte desfășurate în aer liber, convinși fiind că astfel de spectacole sunt o șansă pentru muzica clasică. Au cântat chiar și în deșert, în fața spectatorilor așezați pe covoare, printre cămile. Spectacolul de la Sibiu, deși popular, nu a fost unul comercial. Două argumente: onorariul mai mult decât simbolic al tenorilor și luna, proiectată „live“ în pauză pe ecranele care de regulă găzduiesc spoturi publicitare. Meniu de Sibiu » Sibiu Film Fest - patru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
fiind cât mai aproape de realitatea existentă în momentul vizitării acestor minunate locuri din Hong Kong, Singapore, Macau sau a unor insule din Marea Chinei de Sud. Fiecare loc de pe Pământ are frumusețea lui. Beduinul care cu răbdarea unui sfânt călătorește pe cămilă săptămâni prin deșertul arid, plin de dunele aurii de nisip, dar în final răsplătit de binecuvântarea oazei care-i oferă răcoarea umbrei unor palmieri și apă de băut; aviatorul care traversează cerul înstelat al nopții și privește la luminițele din
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
pașa, în tabăra turcească... ș-au luat iertăciune și însuși... la tabăra turcească au mersu. Acolo dacă l-au dobânditu, cu multă mânie l-au mustrat și l-au dat de viu, de l-au legat de coadele a doao cămile și l-au slobozit prin tabără de l-au fărâmat (atunci zic să fie zis Ioan vodă: <Caută că eu multe feliuri de morți groaznice am făcut, iar această moarte n-am știut să o fiu făcut>)” Când s-a
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de divin printr-o totalitate reală: deci divinul nu poate fi cu totul altceva decât omul decât în cazul în care dumnezeu ar putea să existe ca divin complet în afara omului. Or, dumnezeu este întru totul dumnezeul omului, nu al cămilei sau al pietrișului. Toate religiile au pornit cu actul rugăciunii - care era un act nescris, spus ca atare, și abia târziu codificat. Or, actul rugăciunii reprezintă orientarea „specific“ omenească prin care omul invocă și cere ajutorul unei puteri, care există
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
amar. Umple paharele cu bere, le ciocnește și-i oferă unul. Nu spune nimic. Bea în tăcere. Mihai soarbe și el berea, fără vreun cuvînt. Liliana scoate o pernă din comoda de lîngă canapea, apoi o pătură din păr de cămilă, învelită într-un cearșaf bleu și se cuibărește ca un om înfrigurat: N-aș vrea să te superi că stau așa. Îmi dai țigările? întinde ea mîna spre masă. Mihai se ridică, mută brațul pick-up-ului de la începutul melodiei, așază fotoliul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
-mă! aude imediat șoapta ei. Mihai prinde în palmă pachetul și se apropie. Cînd îndreaptă ochii spre Liliana, să-i răspundă, rămîne perplex. În fața lui, pe pat, în semiîntunericul camerei, stă o femeie învelită cu o pătură din păr de cămilă îmbrăcată în cearșaf. Are doar o singură mînă scoasă deasupra, puțin întinsă spre el. Pe pernă, s-au răsfirat cîteva bucle ale părului. Ochii lui Mihai se închid strîns, pînă la durere. Nu! Nu poate fi Teona!... Dar așa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
telefonul. Azi n-am făcut-o. Nu știu de ce. Parcă așteptam ceva. Neliniștea din glasul tău mi-a amintit brusc de ziua cînd fugeam spre un aeroport, cu groaza în suflet că aș putea fi ajunsă și schimbată pe-o cămilă, pentru c-am îndrăznit să mă uit mai lung la un invitat, într-o seară..." Nici destăinuirea asta nu-i spune nimic lui Mihai. Ba chiar a uitat-o. Pe bulevard, lîngă cinematograful Patria, stă în cumpănă dacă să bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
fi instalat între ei doi. Ce te-a întors pe dos mai mult? Aia care te-a făcut să înțelegi că plătește totul mersi de-așa plată! -, sau tînăra care-a fugit de teamă că va fi schimbată pe-o cămilă?!... Mihai ridică privirea speriat. Își vede prietenul cum scoate din dulap un pahar mare, de bere, și-l umple cu vin. Nu ieși de-aici pînă nu bei două din astea la rînd! Fie că verși, fie că nu, mîine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Iar cei vechi spuneau că-n vin e adevărul... Eah! strîmbă el din nas a lehamite, iar fața lui trădează dezgustul. Știi ce te-a răpus azi, iar pe mine m-a înveninat? Întîlnirea cu Doris. Nu mă interesează cîte cămile valorează ea, nu asta e important. Ai asaltat-o cîndva pe maică-sa, fără succes, iar acum fiica ți s-a oferit singură, pentru că asta e meseria ei. Avem și noi momentele noastre de caritate" ce frumos sună! Noi... Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
o teamă care ne supune și ne roade pe toți. În cazul meu însă, ea are o bază materială sigură: fostul soț. Un om care era înnebunit de dragoste pentru mine, ca apoi să vrea să mă schimbe pe o cămilă, nu se va împăca ușor cu gîndul că eu, plecînd, am luat toate bijuteriile pe care mi le oferise cîndva... El a cimentat în mine ura ce-o port bărbaților încă din copilărie. De-aceea, în fiecare bărbat, îl cauți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
plini de importanță din rîndul Întîi, care țineau să vină la slujbă, În pofida faptului că preoțelul ăsta cam plicticos Îi dojenea cu asprime, bunăoară le spunea În fiecare an cu un zîmbet fericit, Dumnezeu știe de ce, că mai ușor trece cămila prin urechile acului decît vom intra noi pe poarta raiului... cîte unul se supăra și-și punea În gînd să nu mai vină la anul la slujba din duminica aceea de octombrie, dar, așa cum se Întîmplă de obicei, sîntem năpădiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din nou familiare și ajungea În fața altarului, se apleca făcînd o genuflexiune, avînd grijă să nu atingă podeaua, care probabil că era murdară și Începea să strîngă bani de pe rîndul din stînga, unde erau, bineînțeles și cîțiva din aceia cu cămila care trece prin urechile acului. Uite-i aici și pe ai lui: frumoasa Susan cerîndu-i disperată bani lui Julius, care n-avea decît pentru el și pe urmă lui Bobby, care desigur că avea să-i Împrumute, să nu uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
septembrie 1529, după instalarea pe tronul Ungariei a lui Ioan Zápolya, a însemnat un prim eșec al lui Soliman. După modelul antic, în care Hannibal a folosit elefanți în luptele cu romanii, turcii au adus cu ei 40.000 de cămile, purtătoare de alimente. Un cunoscut istoric turc, Hakki Uzuncarșili vorbește în cronica sa despre asediul Vienei: „Armata otomană începu să înainteze spre Viena, unde se afla Ferdinand. Împăratul, după ce întărise bine fortificațiile de apărare a Vienei, lăsase aici o armată
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
amuzant pe vremuri“, o frază care nu suna nici ea prea rău ca epitaf. Și nu greșea. El Încetase de a mai fi amuzant, și totuși a fi amuzant era una dintre funcțiile lui naturale: bufnița face bu-hu-hu, tigrul rage, cămila rumegă, iar el, François Weyergraf, era amuzant. Delphine Îi spusese: — Ești amuzant cu toată lumea, În afară de mine. Oamenii sînt Încîntați cînd vii pe neanunțate la ei acasă. Știu că alături de tine se vor distra. Îi vei face să rîdă, le vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
aveau nici un haz. — Ia te uită, moștenitorul tronului străjuindu-și castelul, așa cum se cuvine, deși cu o față de vînătă. Înveselește-ți chipul, băiete, că parcă ai fi păpușa lui Netol, zise Gustavo Barceló, Înveșmîntat Într-un palton din păr de cămilă și echipat cu un baston din fildeș de care n-avea nevoie și pe care Îl vîntura ca pe-o cîrjă de cardinal. Taică-tu nu este, Daniel? Îmi pare rău, don Gustavo. S-a dus la un client și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ursite iroice./ Repet În roua răbdării/ Pașii muntelui cu părinții geruiți de tăcere./ Fluierul de os pe sub pământ/ Până În vârful singurătăților din doine./ Convingerile mele au biografii dureroase;/ De fapt, provin dintr-o cruce a lumii/ Ruptă că Vodă Între cămile de timp/ Am avut tăria să rămân brațul și de lumină./ Nu pot sa Inteleg/ De ce trec oamenii dincolo de anotimpuri/ Devotați de o feroce inspirație de lungă durată/ Obsedați de un tenebros orologiu/ Bomba atomică numărul trei/ A Întrebat pe
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
crispându-se în șa, fără să știe din ce motiv, ca un cavalerist la paradă. Nu mai văzuse suflet de om de o zi și jumătate. Treptat, reuși să distingă niște bărbați, probabil săteni din Rajput, după cum arătau, ducându-și cămilele și escortând un palanchin cu perdele brodate, purtat pe umeri cu poticniri, de patru dintre ei. Când procesiunea ajunse mai aproape, soarele era deja aproape la orizont. Pe fundalul noros, plumburiu, se întrezăreau fâșii de un roșu agresiv. Forrester așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
îmbufnată care se agită în dreptul paravanului cu draperii brodate. Fata n-a coborât. Se întreabă dacă nu cumva e bolnavă sau, poate, foarte în vârstă. Curând, ploaia se întețește, iar picăturile mari cad în praful de peste tot, ca niște bombe. Cămilele speriate se agită pentru că nu li s-a scos piedica de la picioare. Servitorii aleargă care încotro, în jurul bagajelor. Moti Lal continuă perseverent să discute cu Forrester, care descalecă și scoate șaua de pe cal. Moti Lal nu este stăpân aici, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
apă, chiar în fața lui. — Dumnezeule, începe el, încercând să numească ceea ce vede. Apoi, este înghițit de torent. Palanchinul se sfărâmă ca o jucărie, iar Amrita zâmbește când noaptea explodează în rafale colosale, cu o forță după care a tânjit dintotdeauna. Cămilele încep să zbiere, să se ridice pe copitele din spate, răsucindu-se în apă, încercând disperate să se elibereze. Oamenii și lucrurile sunt absorbite, luate pe sus de puhoi. Pentru câteva clipe, Moti Lal reușește să-și țină umbrela, proptindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să se manifeste, ar fi deranjat mai puțin. N-au ținut cont de puterile tămăduitoare și miraculoase ale Surorilor și ale șefei lor, maica Agnes. Aceasta, o călugăriță corpolentă din Slovenia, cu fața ca o nucă decojită și temperamentul unei cămile dintr-o turmă, nu avea trac în fața nebunilor. Își baza știința pe obiceiurile tradiționale din satul dur de munte de unde venea și instituise rapid un regim de băi reci, încarcerare și invective religioase, care, după cum se dovedi, aveau efecte uimitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
apară unii care-și construiseră o poziție profitabilă, speculând în Societatea Șopârlei că Chapel ar mai avea de dus o viață lungă și sănătoasă. Trebuia să caute semnele. De exemplu, când i s-au oferit organele masculine tocate ale unei cămile, pentru a le mânca, acesta a fost semnul schimbării în bine. Dacă se pusese la început problema apei, acum i se ofereau glande, care să-i dea putere de procreere. Profesorul Chapel avusese întotdeauna o dispoziție flegmatică și a înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mama, încearcă Gittens. Cu toate astea, zice profesorul.... Odată ce portțigaretul se află în posesia sa, emirul este de acord ca un om numit Yusef, una din căpeteniile sale, să-i conducă la Fotseland. Emirul mai consimte să le vândă niște cămile la preț redus, ceea ce înseamnă că Yusef va trebui să recruteze doar opt hamali sau cam așa ceva. Profesorului i se dă un valet, iar un om care a lucrat cândva într-o casă europeană, dintr-un district învecinat, este angajat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]