18,277 matches
-
ne controleze cum suntem echipați, dacă armamentul și sacul de merinde cu cele trebuitoare sunt la locul lor și bine așezate. Se purta taman ca un tată. ― Să aveți grijă de voi.. Vă aștept poimâine În zori... ― Să trăiți, domnule căpitan - am răspuns noi, cu pornire din inimă să-l Îmbrățișăm. Dar n-am Îndrăznit. A făcut-o el... privindu-ne cu geană umedă. Am pornit Înșirați ca mărgelele pe ață. Toader mergea În față. Eu Îl urmam la câțiva pași
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ai lor Îi mănâncă de vii... Doar să dezerteze” - a apreciat Toader... Când zorii răcoroși - asta o simțeam fiindcă oboseala curgea pârâu de pe noi - au tras după ei și primele raze de soare, am ajuns În punctul unde ne aștepta căpitanul - comandantul, sau mai degrabă tăticul nostru... Imaginați-vă câtă tristețe era pe chipul lui când m-a văzut Întins pe targă. M-a expediat imediat la postul de prim-ajutor și de acolo la un spital de campanie... ― Trebuie să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Încă. Întâi, Însă, spuneți și voi precum țiganul: „Mulțumescu-ți ție Doamne, c-am mâncat și iar mi-i foame”. Venise și iarna. Într-una din seri, când abia ne-am așezat să ne tragem sufletul după o misiune grea, intră căpitanul - tăticul nostru, cum Îi spuneam noi... „Copii, vreau să vă spun că mâine vă așteaptă o misiune importantă. Am nevoie de cel mult șase oameni, cu tot cu voi. Vă pregătiți cu ce trebuie pentru o incursiune În spatele inamicului. Mâine voi trimite
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vă spun că mâine vă așteaptă o misiune importantă. Am nevoie de cel mult șase oameni, cu tot cu voi. Vă pregătiți cu ce trebuie pentru o incursiune În spatele inamicului. Mâine voi trimite curierul după voi. Somn ușor, băieți”. „Să trăiți, domnule căpitan! - am răspuns noi, cu suflet cald, deși vestea adusă de el nu era cea mai plăcută.. După un asemenea ordin, vă imaginați că ne-am pus mintea să lucreze. „Pe cine să luăm cu noi, Petrică?” - a picat Întrebarea lui
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ca țiganul la mal - l-am auzit poruncind și prorocind pe Toader. Drept urmare, am stins opaițul și am adormit pe dată. A doua zi, la orele opt, a venit curierul trimis de tăticul nostru: „Domn’ sergent, m-a trimis domn’ căpitan cu ordin ca la ora douăsprezece să vă prezentați la dumnealui” - i s-a adresat lui Toader. „Amu mergi la băieții pe care i-am anunțat să se pregătească pentru misiune și spune-le ora la care să se prezinte
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
alb de camuflaj: „Da’ ci, Undițî, mergim la primblari? Amu sî ti faci șnur!” Și Undiță... s-a făcut șnur... De fapt, cercetășia e Matematică. Nu merge să-i dai cu presupusul. Așa că Toader avea dreptate... Ne-am prezentat la căpitan. După ce ne-a cercetat, și el, cu de amănuntul, cum suntem pregătiți pentru misiune, a scos harta sectorului de front unde ne aflam. „Copii! Știți foarte bine că de puțină vreme frontul este pe alt aliniament. Ni s-a semnalat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
șosea ce se află În spatele liniei inamice curge foarte intens spre sud-est un flux de mașini grele, dar nu știm ce transportă. Sarcina voastră este să aflați ce fel de mașini sunt și ce cară. În acest punct - a arătat căpitanul - ne așteaptă un ofițer de la eșalonul superior. Ați dat bocancii cu grăsime, să nu intre apa În ei? A nins și aveți de stat la pândă o vreme”... „Da, domnule căpitan” - a răspuns Toader. „Să pornim, copii!”... Aici, Petrică s-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sunt și ce cară. În acest punct - a arătat căpitanul - ne așteaptă un ofițer de la eșalonul superior. Ați dat bocancii cu grăsime, să nu intre apa În ei? A nins și aveți de stat la pândă o vreme”... „Da, domnule căpitan” - a răspuns Toader. „Să pornim, copii!”... Aici, Petrică s-a uitat cam lung la ulcica goală și la oala plină, după care a privit cu subînțeles la nenea Mitru. Iar bătrânul a Înțeles aluzia... Mergeam de vreo oră - a continuat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
alerga, fiindcă altfel rămânea de căruță. La o vreme, au Început să apară pâlcuri de copaci. În cele din urmă, am intrat Într-o pădurice. Nu după multă vreme, ne-a Întâmpinat un ofițer de la divizie. „Bine ați venit, domnule căpitan. O să-mi permiteți să vă prezint pe scurt care sunt datele de care dispunem noi”. Ofițerul a scos harta și ne-a arătat detaliile terenului din fața noastră. Din cele expuse de el, rezulta că singura cale pe care puteam ajunge
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Așa că fiecare pas trebuia făcut cu mare atenție!... Și... dincolo... Vom vedea ce ne așteaptă... Apoi, luându-și un „cordial” rămas bun de la noi, cu „regretul” că nu ne poate oferi mai multe detalii, a plecat... Rămași cu tăticul nostru - căpitanul - am stat puțin să chibzuim... „Eu cred că trebuie să ne așezăm În puncte diferite, pe o rază de vreo trei sute de metri, și să supraveghem fiecare metru pătrat dinspre inamic. Eu cu Toader vom rămâne În acest loc. Spre
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
aici și vom hotărî cum să acționăm mai departe. Aveți altă părere? Vă ascult”. „Nu” - a fost răspunsul nostru dat doar din priviri... „Atunci, la treabă,flăcăii tatii!”... ― Doamne, ce om cum se cade! - s-a mirat Elena. ― Acesta era căpitanul nostru... Un bărbat trecut doar de prima tinerețe, dar cu un comportament de bunic. Nu prea Înalt, cu chip luminos și privire ocrotitoare... Mereu zâmbitor... De fiecare dată, când plecam În vreo misiune, eram cu gândul la el... „Tăticul nostru
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
zâmbitor... De fiecare dată, când plecam În vreo misiune, eram cu gândul la el... „Tăticul nostru ne așteaptă. Să facem totul ca la carte. Să se bucure, fiindcă tare ne duce grija!”... Ne-am ocupat locurile după cum ne-a ordonat căpitanul. Am rămas una cu omătul până către chindie, dar nici o mișcare nu ne-a atras atenția. Când credeam că nu mai e nimic de așteptat, a apărut sus, pe creasta prăpastiei, o sanie cu un cal. Omul a coborât din
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
niște găteje, pe care le-a pus În sanie și a dispărut. Asta nu Însemna prezența inamicului... Odată cu dispariția saniei de pe creastă, am plecat la punctul de adunare. „Ia să auzim ce ați observat În acest timp?” - ne-a Întrebat căpitanul. Fiecare am prezentat raportul. ― Cum se vede rușii nu prea erau precauți - a remarcat Nicu. Inamicul nu deținea controlul asupra dealului despicat de râpă. Asta se arăta la suprafață, dar noi nu știam care-i adevărul... Așa că trebuia să trecem
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
văzând și făcând... Ce ne interesa În mod deosebit era transportul auto al inamicului pe acea șosea. Direcție, conținut și ritm... Dacă se mai putea face ceva În plus cu mijloacele noastre, era binevenit. „Cât timp avem la dispoziție, domnule căpitan?” - am Întrebat eu. „Această noapte, mâine ziua Întreagă și prima parte din noaptea ce urmează. Mult noroc, copii!” „Să trăiți, domnule căpitan” - am rostit În cor... Rămași singuri, ne-am strâns unul În altul precum puii de găină când se
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
se mai putea face ceva În plus cu mijloacele noastre, era binevenit. „Cât timp avem la dispoziție, domnule căpitan?” - am Întrebat eu. „Această noapte, mâine ziua Întreagă și prima parte din noaptea ce urmează. Mult noroc, copii!” „Să trăiți, domnule căpitan” - am rostit În cor... Rămași singuri, ne-am strâns unul În altul precum puii de găină când se trezesc fără cloșcă... ― Dacă tot ai pomenit că ați rămas singuri și speriați, ca să prindeți curaj, puneți mâna pe ulcelele celea și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lămurim locul unde ne aflăm. Eu, cu Păpădie și cu Undiță, am plecat mai departe. La un moment dat, În față, prin ninsoarea neostoită, mi s-a părut că am ghicit ca pe o umbră copacul unde aveam Întâlnirea cu căpitanul nostru... O licărire de lumină de o secundă ne-a dat semnalul că suntem așteptați... La zece secunde, trebuia să fie lansate alte două semnale luminoase, scurte. Dar... nici un semnal. Atunci am pus mâna pe automate! Cine știe ce s-a putut
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ce au trecut bieții oameni - a șoptit Maria rezemându-și capul de umărul lui Gruia. ― Când m-am văzut lângă copac și nu am dat de nimeni, am rămas mut! Mă Întrebam: „Cine a dat acel semnal luminos, dacă nu căpitanul, Însoțit de doi cercetași, cum ne-a fost Înțelegerea?” Din vălul de ninsoare Însă s-au aruncat asupra mea două umbre, punându-mi țeava automatului În piept, cu somația șoptită: „Malcite!”... În secunda următoare Însă, două lovituri Înfundate i au
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În piept, cu somația șoptită: „Malcite!”... În secunda următoare Însă, două lovituri Înfundate i au pus la pământ pe cei doi nechemați. Era opera lui Păpădie și a lui Undiță, veniți din laterale... ― Mari meșteri! - a apreciat Despina. ― „Unde este căpitanul, cu cei doi cercetași?” - m-am Întrebat eu. „Undiță, rămâi cu acești ruși, iar eu cu Păpădie mergem să-l căutăm pe căpitan”. ― Săracu’ căpitan! - a oftat mama Maranda. ― Întâi am stat să ascultăm, poate auzim vreun semn că sunt
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
opera lui Păpădie și a lui Undiță, veniți din laterale... ― Mari meșteri! - a apreciat Despina. ― „Unde este căpitanul, cu cei doi cercetași?” - m-am Întrebat eu. „Undiță, rămâi cu acești ruși, iar eu cu Păpădie mergem să-l căutăm pe căpitan”. ― Săracu’ căpitan! - a oftat mama Maranda. ― Întâi am stat să ascultăm, poate auzim vreun semn că sunt pe undeva pe aproape. Nu am perceput Însă nici un zgomot. În cele din urmă, prin ninsoarea deasă, un geamăt Înfundat a ajuns până la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Păpădie și a lui Undiță, veniți din laterale... ― Mari meșteri! - a apreciat Despina. ― „Unde este căpitanul, cu cei doi cercetași?” - m-am Întrebat eu. „Undiță, rămâi cu acești ruși, iar eu cu Păpădie mergem să-l căutăm pe căpitan”. ― Săracu’ căpitan! - a oftat mama Maranda. ― Întâi am stat să ascultăm, poate auzim vreun semn că sunt pe undeva pe aproape. Nu am perceput Însă nici un zgomot. În cele din urmă, prin ninsoarea deasă, un geamăt Înfundat a ajuns până la noi... Ne-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe aproape. Nu am perceput Însă nici un zgomot. În cele din urmă, prin ninsoarea deasă, un geamăt Înfundat a ajuns până la noi... Ne-am Îndreptat În acea direcție, cu speranța să avem noroc totuși să-i găsim În viață pe căpitan și pe cei doi cercetași... Mergeam cu mare grijă, ca nu cumva pe lângă ei să fie vreun rus de pază... Din zidul de ninsoare am auzit clar: „Gatova, rebiata? Nu, paidiom!” „Gatova, gatova” - a răspuns Păpădie tușind, ca să nu priceapă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să rostească rusul, ca și cum ar fi fost ștrangulat. „Unde-s cei trei ostași?” - l-a Întrebat Păpădie În șoaptă. „Vot tam!” - a răspuns individul, arătând cu capul În stânga lui. Am pornit ca fulgerat În acea direcție. Acoperiți complet cu omăt, căpitanul și cei doi cercetași ședeau ghemuiți, cu niște cârpe răsucite În gură și mâinile legate cu sfori... I-am dezlegat cât am putut de repede. Tremurau ca varga de frig și poate și de teamă, la gândul ce-i poate
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În gură și mâinile legate cu sfori... I-am dezlegat cât am putut de repede. Tremurau ca varga de frig și poate și de teamă, la gândul ce-i poate aștepta... Nu mi am permis să-l Întreb nimic pe căpitan. Am scos doar foaia de cort și l-am Înfășurat În ea. Le am dat câte o Înghițitură de rom. Păpădie mi-a lăsat pe rus În primire și a alergat să-i aducă pe toți ai noștri și pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
avea? - a Întrebat Nicu. ― Era caporal doar. Avea Însă minte de ofițer. Nu mai vorbesc de felul cum se mișca! Atunci l am pus stăpân pe rusime, iar pe Undiță l-am trimis să conducă transportul lui Toader. Eu, Împreună cu căpitanul, am rămas În urma convoiului. La un moment dat, căpitanul - sprijinindu se de brațul meu - m-a Întrebat: „Cum s-a Întâmplat de a fost rănit Toader? E grav?” I-am povestit Întâmplarea. De fapt, toată acțiunea noastră din acea noapte
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
minte de ofițer. Nu mai vorbesc de felul cum se mișca! Atunci l am pus stăpân pe rusime, iar pe Undiță l-am trimis să conducă transportul lui Toader. Eu, Împreună cu căpitanul, am rămas În urma convoiului. La un moment dat, căpitanul - sprijinindu se de brațul meu - m-a Întrebat: „Cum s-a Întâmplat de a fost rănit Toader? E grav?” I-am povestit Întâmplarea. De fapt, toată acțiunea noastră din acea noapte... Când am isprăvit, l am auzit spunând, puțin oftat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]