2,024 matches
-
că nu se mai opreau ca altădată să facă roată în jurul meu. Singurul eveniment mai aparte petrecut în acele zile a fost ieșirea din muțenie a "Taifunului Victoria". O întîlneam foarte rar pe coridor. De fiecare dată îmi zâmbea din căruciorul pe rotile pe care-l deplasa cu ajutorul mâinilor, eu o salutam și treceam mai departe. Îmi era milă de ea, dar nu mă omoram cu firea, după câțiva pași o uitam. Într-o zi însă m-am auzit strigat din
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
având o lucire voioasă în privire. Nu schimbasem niciodată o vorbă cu ea și habar n-aveam cine era și ce fusese înainte. Eram încurcat, nu știam ce să spun când, cu o mișcare destul de energică, ea a învîrtit roțile căruciorului apropiindu-se de mine. Am presupus că vroia să mă roage ceva ori să mi se plângă de vreun necaz, ceea ce altădată m-ar fi agasat, dar acum, în noua situație care se crease, nu-mi displăcea. Spre mirarea mea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
că ai zăcut câteva zile în pat", zise ea. Nu înțelegeam ce urmărea și am negat. "N-a fost nimic deosebit, doamnă. Doctorul Dinu mi-a interzis să... " Dar nu m-a lăsat să termin. A mai învîrtit o dată roțile căruciorului și s-a apropiat și mai mult. "Domnule sculptor, să nu te încrezi niciodată în doctori. M-ai auzit?" Mă simțeam foarte stingherit în fața acelei femei care ar fi trebuit să fie, în mod normal, acră, înrăită de boală și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mult, vorbea cu tonul impertinent pe care-l foloseam eu uneori în discuțiile cu Dinu. Susținea că o boală e o binefacere, fiindcă îți deschide ochii. Singurul păcat al acestor binefaceri e că sânt uneori incurabile", râse ea arătând spre căruciorul în care stătea înțepenită. Își potrivi pe genunchi pătura galbenă și, remarcând perplexitatea mea, râse din nou. "Așa e pe lumea asta, tot ce e frumos e provizoriu. De ce mă privești mirat, domnule sculptor?" "Vă înșelați, doamnă", m-am apărat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
schimbat cu 180 de grade. M-am reapucat de fumat, nu-mi mai păsa de nopțile pierdute și de regim, iar într-o dimineață m-am hotărât să văd ce mai pot vedea din lume înainte de a ajunge într-un cărucior ca ăsta. Am început să mă fardez violent, fiindcă nu vroiam să mă simt ca o cutie goală de conserve aruncată la gunoi. Dar, vai, era cam târziu. Din nefericire, devenim înțelepți când asta nu ne mai e de mare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
setea. Când face pe înțeleptul, gata. S-a terminat. Vedeți prin urmare că n-am glumit spunând că bolile ne deschid ochii. Ascultați-mă pe mine, viața e un miracol ticălos de scurt. Și zicând asta, "Taifunul Victoria" întoarse brusc căruciorul și dispăru. Am luat din această întîlnire ceea ce mi-a convenit. Dorințele clocoteau în mine, deci aveam dreptate! Asta m-a împiedicat să văd că plăcutele mele 1001 de zile intraseră în eclipsă poate și din vina mea, fiindcă n-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
reluat cu toții locurile, două cărucioare electrice, dintre cele care se văd în gări, au trecut printre corturi, transportând oale mari. Oamenii întindeau brațele, două polonice se scufundau în două oale și ieșeau de acolo pentru a ateriza în două gamele. Căruciorul pornea din nou. O lua de la capăt la cortul următor. SPUNE TARROU ADMINISTRATORULUI. ― Da, spune acesta cu satisfacție, strângându-le mâna, e științific. Amurgul se lăsase și cerul se limpezise. O lumină dulce si proaspătă scălda tabăra. În pacea serii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
distanță uriașă de piața pe care o văzuse cu o zi în urmă. Era încă devreme; aproape toate prăvăliile erau încuiate în spatele unor obloane metalice și în locul mulțimilor masive de turiști și cumpărători, zări doar un băiat care împingea un cărucior, sărind din când în când pe micul cauciuc pe care îl ținea legat cu un lanț la spate și care, când intra în contact cu asfaltul, funcționa ca o frână improvizată. Se uită la numele magazinelor, vizibile acum datorită lipsei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nu mai vorbi despre ea. Toată povestea asta e un sacrilegiu. Dumnezeu știe ce întrebuințări degradante va găsi acelei pălării. Ai cei cincisprezece dolari la tine? — Mai am șapte. Atunci de ce nu ne oprim să mâncăm ceva? Ignatius indică un cărucior la colțul străzii. Avea forma unui crenvurșt pe roate. Am impresia că vând crenvurști lungi de un sfert de metru. — Crenvurști, puiule? Cu toată ploaia și frigu’ ăsta ție-ți arde să stăm afară și să mâncăm cârnați? — Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să mor de pneumonie, făcându-ți dumitale jocul. Înfige-ți furculița în organele mele vitale, dacă ai chef. Nu pun așa ceva pe cap! Mai bine moartea decât dezonoarea sau boala. — Bine, fie ș-așa, spuse bătrânul oftând. Vino și ia căruciorul ăsta de-aici. — Crezi că accept să mă las văzut pe stradă cu hodoroaga aia de cărucior? întrebă furios Ignatius, netezindu-și pe trup halatul de vânzător. Dă-mi-l pe celălalt, care strălucește și are bandă albă pe anvelope
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
chef. Nu pun așa ceva pe cap! Mai bine moartea decât dezonoarea sau boala. — Bine, fie ș-așa, spuse bătrânul oftând. Vino și ia căruciorul ăsta de-aici. — Crezi că accept să mă las văzut pe stradă cu hodoroaga aia de cărucior? întrebă furios Ignatius, netezindu-și pe trup halatul de vânzător. Dă-mi-l pe celălalt, care strălucește și are bandă albă pe anvelope. — Bine, bine, spuse țâfnos bătrânul. Scoase capacul unui mic rezervor de pe cărucior și începu să transfere încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
stradă cu hodoroaga aia de cărucior? întrebă furios Ignatius, netezindu-și pe trup halatul de vânzător. Dă-mi-l pe celălalt, care strălucește și are bandă albă pe anvelope. — Bine, bine, spuse țâfnos bătrânul. Scoase capacul unui mic rezervor de pe cărucior și începu să transfere încet în el cu furculița crenvurștii din oală. Uite, îți dau douăsprezece perechi. Mai ridică un capac din față. Și aici îți pun și un pachet cu chifle. Ai priceput? închise capacul și trase de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
transfere încet în el cu furculița crenvurștii din oală. Uite, îți dau douăsprezece perechi. Mai ridică un capac din față. Și aici îți pun și un pachet cu chifle. Ai priceput? închise capacul și trase de o ușiță laterală a căruciorului din tablă roșie, strălucitoare, în formă de cârnat. Aici înăuntru este o cană cu lichid fierbinte care menține crenvurștii calzi. Pe cinstea mea, spuse Ignatius ușor impresionat. Cărucioarele astea sunt ca o enigmă chinezească. Prevăd că tot timpul am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Acolo ce mai este? Vreo mitralieră? — Aici găsești muștar și sos picant de roșii. — Ei bine, am să încerc pentru puțin timp, deși s-ar putea să vând cuiva lichidul de încălzit, înainte de-a ajunge prea departe. Bătrânul împinse căruciorul până în ușa garajului și spuse: — E în regulă. Hai, dă-i drumul. — Mulțumesc foarte mult, spuse Ignatius și împinse pe trotuar crenvurștiul mare de tablă pus pe roți. Voi fi înapoi exact peste o oră. — Coboară de pe trotuar cu căruciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
căruciorul până în ușa garajului și spuse: — E în regulă. Hai, dă-i drumul. — Mulțumesc foarte mult, spuse Ignatius și împinse pe trotuar crenvurștiul mare de tablă pus pe roți. Voi fi înapoi exact peste o oră. — Coboară de pe trotuar cu căruciorul ăla. — Sper că nu vrei să mă bag în plin trafic cu el. — Poți fi arestat dacă ești prins împingându-l pe trotuar. Foarte bine, spuse Ignatius. Dacă mă urmărește poliția, ar putea să prevină un furt. Ignatius împinse încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ăla. — Sper că nu vrei să mă bag în plin trafic cu el. — Poți fi arestat dacă ești prins împingându-l pe trotuar. Foarte bine, spuse Ignatius. Dacă mă urmărește poliția, ar putea să prevină un furt. Ignatius împinse încet căruciorul, îndepărtându-se de sediul Paradisului Vânzătorilor prin aglomerația de pietoni care treceau de-o parte și de alta a marelui cârnat, ca valurile pe lângă prora unui vapor. Era o metodă mai bună de a-ți petrece timpul decât să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
îl priveau pe Ignatius, dar nimeni nu cumpăra. După ce se îndepărtase un cvartal, începu să strige „Crenvurști! Crenvurști din Paradis!“. — Treci pe carosabil, omule, strigă bătrânul de undeva din spatele său. Ignatius o luă pe după un colț de stradă și opri căruciorul lângă o clădire. Deschizând diversele capace, își pregăti un crenvurșt și îl înfulecă lacom. Mama lui fusese prost dispusă toată săptămâna, refuzând să-i cumpere bere, bătându-i în ușă când încerca să scrie, amenințându-l că vinde casa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fi avut drept rezultat să mai amâne mersul lui la muncă. După cincisprezece minute, observând că rezerva de crenvurști din micul rezervor se micșora vizibil, hotărî că pentru moment era de preferat abstinența. Începu să înainteze încet pe stradă, împingând căruciorul și strigând din nou „Crenvurști!“ George, care mergea pe Carondelet Street purtând mai multe pachete învelite în hârtie simplă, cafenie, auzi strigătul și se duse la vânzătorul gargantuesc. — Hei, stai puțin! Dă-mi unu’ d-ăia. Ignatius privi aspru la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
care mergea pe Carondelet Street purtând mai multe pachete învelite în hârtie simplă, cafenie, auzi strigătul și se duse la vânzătorul gargantuesc. — Hei, stai puțin! Dă-mi unu’ d-ăia. Ignatius privi aspru la tânărul care se postase în calea căruciorului. Valva lui protestă împotriva coșurilor, a chipului posac care părea că atârnă din părul lung și unsuros, a țigării de după ureche, a jachetei de culoare acvamarină, a cizmelor fine, a pantalonilor foarte strâmți care se bombau indecent între picioare, violând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ce trăncănești acolo? Vinde-mi un cârnat d-ăla! Mi-i foame. N-am mâncat la prânz. — Ba nu, strigă Ignatius cu atâta furie încât trecătorii priviră lung. Și acum dă-te la o parte până nu te calc cu căruciorul ăsta. George ridică capacul compartimentului unde erau chiflele și spuse: — Hei! Văd că ai tot ce trebe. Pregătește-mi un crenvurșt. — Ajutor, țipă Ignatius, amintindu-și brusc că bătrânul îl prevenise împotriva hoților. Vrea să-mi fure chiflele! Chemați poliția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ridică capacul compartimentului unde erau chiflele și spuse: — Hei! Văd că ai tot ce trebe. Pregătește-mi un crenvurșt. — Ajutor, țipă Ignatius, amintindu-și brusc că bătrânul îl prevenise împotriva hoților. Vrea să-mi fure chiflele! Chemați poliția! Ignatius împinse căruciorul îndărăt și-l lovi pe George drept între picioare. — Aoleu! Vezi ce faci, țicnitule. — Ajutor! Hoțul! — Taci dracului din gură! spuse George, trântind la loc capacul. Ești nebun de legat. Știi asta? — Ce? zbieră Ignatius. Cum îndrăznești să-mi vorbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
învelit în plastic roșu și băgat în chiflă și-l dădu gata din două înghițituri. Mestecatul era ca un masaj pentru capul care-i zvâcnea. După ce îmbucă și ultima firimitură, se simți mult mai calm. Apucând din nou de mâner căruciorul, își croi drum pe Carondelet Street, mergând legănat. Coti din nou la următorul colț de stradă ca să înconjoare cvartalul așa cum își propusese, se opri lângă zidurile ponosite de granit ale Sălii Gallier, ca să mai înfulece încă doi dintre crenvurștii Paradisului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sau vreun genunchi scrântit. Nu pot să-mi aduc aminte. După ce mi-a pus pistolul la tâmplă, am leșinat și de frică și din cauza sângelui care nu-mi mai circula în creier. În timp ce zăceam grămadă pe trotuar mi-a jefuit căruciorul. Câți bani ți-a luat? — Bani? Nu mi-a furat nici un ban. De altfel nici nu avea ce bani să-mi ia, deoarece nu vândusem nici una dintre bunătățile astea. A furat crenvurștii. Da. Totuși s-ar părea că nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nici un ban. De altfel nici nu avea ce bani să-mi ia, deoarece nu vândusem nici una dintre bunătățile astea. A furat crenvurștii. Da. Totuși s-ar părea că nu i-a luat pe toți. Când mi-am revenit, am controlat căruciorul. Mai rămăseseră unul sau doi, cred. — N-am auzit în viața mea așa ceva! — Poate îi era foame. Poate vreo carență de vitamine a trupului său în creștere cerea să fie rezolvată. Nevoia omului de hrană și dorința sexuală sunt aproximativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cartofi. — Aș vra să vezi și tu ce halate mari mi-aduce la spălat. Și ce sfaturi îmi dă cum să le spăl. Ai zice că vinde fulgi de săpun la televizor. Vorbește de parcă-i cine știe ce mare scofală să-mpingă căruciorul pe străzile din centru. — Ia uită-te la Angelo, fetițo. Ne toarnă câte-o băutură bună. — N-ai o aspirină, dragă? — Vai, Irene! Ce musafiri leșinați mi-a fost dat să am! Ia-ți ceva de băut. Așteaptă să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]