1,541 matches
-
fi fost aici întîia oară în viață. Ograda era mare, cu gard de uluci spre uliță și cu poartă nouă de scânduri, deschisă. Câteva căruțe se înșirau în fund, lângă grajduri, iar automobilul cu care venise stătea părăsit, cu ușile căscate. Casa de piatră, acoperită cu olane vechi, vastă cât o cazarmă, era stropită cu urme de schije de pe vremea când a trecut războiul peste sat și când un obuz a explodat chiar în grădinița din față, smulgând din rădăcini perechea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fi rămas împreună, îngemănate, să nu facă niciodată inima ce nu vrea creierul și mai cu seamă creierul să nu facă ce sfâșie inima! Generalul se uită câteva momente la Bologa, apoi la ceilalți, apoi râse cu poftă, cu gura căscată, cu mustățile zbârlite, încît fața i se încreți ca o coajă de nucă stricată. ― Foarte... foarte... interesant! mormăi dânsul râzând. Pe urmă, potolindu-se cu greutate și cu o vădită rușine pentru că nu și-a stăpânit râsul, își reluă masca
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Notarul se clătină ca și cum I-ar fi trăsnit din senin. Lovitura a fost atât de neașteptată, că l-a buimăcit cu desăvârșire. Barba i se însîngeră din buza plesnită. O secundă rămase cu ochii holbați la Apostol și cu gura căscată. ― Ieși, mișe... ieși! gâfâi Bologa, uitîndu-se împrejur după ceva. Glasul înfundat deșteptă pe Pălăgieșu din aiureală și-l făcu să înțeleagă brusc ce caută Apostol. Pe o mescioară zări un revolver de care atârna în jos o curelușă galbenă. Se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
luminat cu o lampă mare de petrol. In fața unui multiplu telefonic moțăia un sergent cu receptorul în cap, ca un bandaj de urechi. Pe un pat de scânduri horcăiau alți trei subofițeri, toți cu burta în sus, cu gura căscată și lucitori de sudoare. In colț, pe o masă cu multe hârțoage, domina un registru deschis. Telefonistul se trezi și întoarse capul, uluit, spre intrare. ― Ia cheamă, băiete, pe ofițerul de serviciu al cartierului! zise aghiotantul, plictisit, continuând apoi, mai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
unui scafandru spațial. Nu avea ce vicleșug să încerce și nici vreme să găsească vreunul. Călcă pedala frânei. Roțile mari se blocară, iar scrâșnetul lor acoperi zarva exterioară. Se simți aruncată în față și capul îi fu împins înspre gura căscată. Dar centura de siguranță o ținea legată de scaun. Extraterestrul nu avea un astfel de echipament. Încovoiat deasupra parbrizului, avea o priză precară pe marginea acoperișului, și astfel fu aruncat în pofida forței sale inumane. Când atinse solul, Ripley băgă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
apărat, avem ceva arme și știm ce pericol ne ameniță. Așa că ai face bine să reacționezi, Hudson. Pentru că avem nevoie de tine și începe să mi se facă lehamite de tâmpeniile pe care le tot îndrugi. (El rămase cu gura căscată. Dar Ripley nu terminase.) Pune în funcțiune terminalul ordinatorului central și găsește un plan al coloanei, schemele destinate echipajelor de întreținere, orice, dar vreau să cunosc configurația locurilor. Vreau să văd conductele de aerisire, tunelele prin care se întind cablurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
perfect! făcu Hudson cu un entuziasm prefăcut. Uiți însă un lucru: chestiile alea care bântuie pe-acolo. E important. Bishop făcu un pas înainte. ― Mă duc eu. Era calm, destins, ca și cum nu avea de ales. ― Ce? Ripley rămase cu gura căscată. El zâmbi, parcă scuzându-se. ― Eu sunt singura persoană calificată pentru a ghida de la distanță o navetă, iar climatul inospitalier al acestei lumi mă afectează mai puțin decât pe voi. În plus mintea mea se lasă... mai greu distrasă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
străpunse aerul. Mai slab? Nu-și dădea seama. Se întoarse. Panica se amplifica. Fascicolul lanternei lumina doar câteva pete de arsuri și umiditate. Vedea în fiecare protuberanță falii întredeschise șiroind de umori vâscoase. Cea mai neînsemnată cavitate era o gură căscată și amenințătoare. Își aminti un amănunt: caporalul îi dăduse un obiect pe care ea i-l dăruise fetiței. ― Hicks, coboară la mine. Am nevoie de localizatorul brățării pe care mi-ai dat-o. Apoi își făcu mâinile pâlnie la gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
în parte răspunsul: ― Mult! Douăzeci și șase de minute. Bishop părea mulțumit de el însuși. Și avea de ce. ― Nu plecăm, îi declară în timp ce urcau, împiedicându-se pe rampa de acces, și regăseau căldura și siguranța aparatului. Bishop rămase cu gura căscată. ― Ce? De ce? Ea-l studie cu atenție, căutând în zadar în expresia lui o urmă de falsitate. Întrebarea lui Bishop era naturală ținând cont de împrejurări. Ea se destinse. ― Îți spun eu imediat. După ce-l îngrijim pe Hicks și închidem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
al cărui nume rămâne necunoscut cititorului, tocmai pentru că aceste întâmplări pot fi ale multora dintre cei care au trăit în perioada poststalinistă: „1 mai muncitoresc“, anii ’50, activiștii de partid, tezele din vara lui ’71, țiganii care urmăresc cu gura căscată un western american la cinema, lupta comunismului împotriva bisericii etc. Cometa Hale-Bopp seamănă foarte mult cu un album de fotografii din perioada comunistă. În multe dintre aceste fotografii strălucește cometa Hale-Bopp, cometa mult așteptată, aceea care li se arată oamenilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
genunchii lui Sima-Vodă, cuprinzându-l pe moșneag cu brațele și pupându-l pe obraz. E Ruxăndrița, nevastă-mea, Doamna Moldovei - făcu prezentările Sima-Vodă, tușind cam încurcat. Dânșii sunt călugări și vin de la Râm. Metodiu și Iovănuț rămaseră literalmente cu gura căscată. Mai ales Iovănuț, cu gura căscată specifică vârstei, holbă niște ochi cât cepele. Ruxăndrița sări de pe genunchiul lui Sima-Vodă și se plecă în fața lui Metodiu. — Binecuvântează-mă, părinte - gânguri ea. „Piei, drace” gândi brusc Metodiu simțind cum urcă spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
moșneag cu brațele și pupându-l pe obraz. E Ruxăndrița, nevastă-mea, Doamna Moldovei - făcu prezentările Sima-Vodă, tușind cam încurcat. Dânșii sunt călugări și vin de la Râm. Metodiu și Iovănuț rămaseră literalmente cu gura căscată. Mai ales Iovănuț, cu gura căscată specifică vârstei, holbă niște ochi cât cepele. Ruxăndrița sări de pe genunchiul lui Sima-Vodă și se plecă în fața lui Metodiu. — Binecuvântează-mă, părinte - gânguri ea. „Piei, drace” gândi brusc Metodiu simțind cum urcă spre el un excepțional miros de caisă coaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ei calități ieșeau la iveală în singura împrejurare în care puteau să se manifeste: gătitul. Episodul 140 TOT RĂUL SPRE BINE într-adevăr, în momentul când începură să curgă mâncărurile, cei trei moldoveni și țigăncușa Cosette rămaseră literalmente cu gura căscată. Căci ce nu le văzură ochii, gustară limbile, înghițiră gâtlejurile și primiră mulțumite stomacurile? Zacuscă de morun, icre de cegă cu lapți de nisetru, plachie de crap, pilaf de scoici, țipari lungi prăjiți în ulei, știucă umplută cu obleți, raci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
încăpuse pe pergament. Când stră-străbunicul era pe moarte, i-a dezvăluit străbunicului adevărul, iar acesta, ca să salveze onoarea familiei, palatul, moșiile, gondola de mahon și flota din Mediterana, s-a gândit la un plan. — Ce plan? - făcu bătrânelul cu gura căscată. — Se împrumuta de pildă, de la un cămătar, cu o dobândă uriașă. O ținea numai într-un chef o lună, să zicem, timp în care, să fiu drept, nu ne lipsea nimic: femeile roiau, mâncam numai banane, mă rog, belșug. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
la niște bănuți, la niște sfeșnice de-argint sau, mă rog, la ce-i mai fi având matale pe corabia asta? Luați, mă băieți, că se răcește - spuse turcul către cei trei ieniceri din subordine, care-l priveau cu gura căscată de admirație. — Despre ce sfeșnice vorbiți? - întrebă grecul. — Ei, am zis sfeșnice c-așa mi-a venit - răspunse turcul - dar puteam zice la fel de bine mahmudele, drahme, galbeni, cocoșei, icoane, cercei, inele, cruciulițe... — N-am - zise grecul. — Nimic, nimic? - făcu turcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai cu sete). Când nu-mi ajungeau cuvintele luam creionul și-l purtam pe hârtie, desenând un detaliu, chiar un „secret” (local, tatàl - când În fapt era doar al meu, deci abia.... filial). Prietenul mă urmărea cu gura, la propriu, căscată, mă Întorcea la „pasajele” nu Îndestul de limpezi, Îmi mai cerea amănunte, mă punea să numesc, În românește, cutare detaliu, să-l scriu, să-l ajut pe el să-l rostească... La un moment dat, mi-a zis: «Mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
manipuleze... Bărbatul de Moș Iacob spune la minciuni cum ar mânca răsărită: fără să clipească: deși când vin oamenii și aduc (la primărie!) - În capătul mâinii Întinse, de parcă ar fi o prăjină, pășind pe vârfuri, cu ochii holbați și gura căscată - câte un pistol, câte o pușcă, ori câte o mână de cartușe (armamentul greu trebuie doar „localizat” și raportat la Orhei, dar fără să fie atins), deși le explică, Îndelung, modul-de-funcționare «atuncea când le manipulezi», el n-a făcut armata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În cele din urmă, el a renunțat și am hotărît amîndoi să venim la dumneavoastrăă Doamnă Nemuro, Îți cam place să bei, nu? Sticla cu bere din care turna, absentă, În pahar, se opri, undeva, În aer. Rămase cu gura căscată. — Ei, din cînd În cînd, confirmă ea, zăpăcindu-se. De cînd mi-a plecat soțul... stau singură aici și aștept și visez cu ochii deschiși... Ce vis ciudat... Parcă sînt pe urmele lui... apoi apare pe neașteptate chiar În spatele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Era un tip activ ? Știu eu... mai degrabă prevăzător. — Nu te contrazice. Semnificația e total diferită, ca și cînd o dispariție este deliberată sau Întîmplătoare. — De fapt... adevărul este că se entuziasma din orice... rămînea pur și simplu cu gura căscată... — Ce anume Îl entuziasma atît de mult ? — Orice... Era ca un copil... — Mașini, aparate de fotografiat ?... — Da, mașini... avea și autorizație de reparat mașini ... — Îi plăceau și jocurile de noroc ? — Murea după autorizații... era de-a dreptul maniac. Avea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să fiu neutru, n-am nevoie de dușmani și nici nu țin să mă pun bine cu nimeni. — Ce albastru e! exclamă amuzat elevul de gimnaziu Îmbrăcat În uniformă, privind cerul. Urmărindu-i privirea, colegii lui inspirară adînc, cu gurile căscate și cu ochii Întredeschiși, de parcă se simțeau stînjeniți. — Zău, băieți! E tare albastru! Dar pe măsură ce albastrul se adîncea, vîntul se intensifica și băieții-și țineau poalele paltoanelor cu servietele. Cu mîinile libere, au apucat borurile căciulilor și le-au fluturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
satisfacție o hârtiuță ținută cu două degete și, fără să salute, se grăbi să comunice motivul bucuriei sale. - Am găsit! ... Am găsit ceva extraordinar! Până și incoruptibilul doctor, bunul meu prieten, va face ochii mari și va rămâne cu gura căscată, cum se spune, dar e bine să încep cu începutul, rosti el teatral, privind ghiduș la cei doi, care nu înțelegeau nimic și îl priveau contrariați. Adică este vorba, cum vă spuneam, dragii mei, despre o apariție minunată și total
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
WEST Copacabana (I) Daniel CRISTEA-ENACHE Primul lucru care ni s-a spus, dimineața, la Rio de Janeiro a fost: „Jos bijuteriile!“. Doamna consul, care altfel era deosebit de amabilă, nu glumea. Și eu, și soția am rămas câteva secunde cu gurile căscate, după care, în așteptarea detaliilor, am sorbit o gură de cafea aburindă. Știți, cafeaua braziliană e destul de bună. Problema - ne-a explicat cu o anume pedanterie doamna consul - rezidă în faptul că locuitorii din Rio (vreo douăzeci de milioane, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
Alt pungaș v-ar înșela, v-ar vinde niște porcării în loc de suflete. Ale mele-s toate unul și unul, pe alese: ba meșteri, ba țărani zdraveni“. Și mi se apucă Sobakevici să descrie fiecare suflețel mort, de rămâi cu gura căscată. Îi ia la rând și-i descrie în culori atât de vii, încât ai impresia că ești într-o altă lume. Îi descrie pe fiecare în parte, de parcă ar fi sfinții de pe iconostas: ba Miheev meșterul de trăsuri, ba Probka
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
multe ori, dar n-a luat în seamă sfaturile noastre. L-a șocat foarte tare moartea mamei. S-a smintit de tot și asta pentru că a iubit-o mult pe mama. N-am găsit nici o replică. Am rămas cu gura căscată și cu ochii Țint\ pe Midori. — Știi ce ne-a zis tata, mie și surorii mele, când a murit mama? „Mai bine mureați voi două decât ea.“ Am înlemnit când l-am auzit. N-am fost capabile să scoatem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
că da. Am ridicat iar patul, am tăiat o bucățică de castravete cu cuțitul de fructe, am înfășurat-o în nori, am luat-o cu o scobitoare și am înmuiat-o în sos de soia, ducând-o apoi spre gura căscată a pacientului. Fără nici o schimbare în expresia feței, a ronțăit bucățica de castravete, a plimbat-o în gură și apoi a înghițit-o. — Cum a fost? Bun, nu? am întrebat eu. — Bun, a răspuns el. — E minunat când îți place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]