83,584 matches
-
Iași, Dorohoi, București) în Israel marea masă ignoră aproape cu desăvîrșire caracterul criminal, al metodelor și practicilor regimului comunist ca și rezultatele lor devastatoare în rîndul populației românești. Nu prea le-a cunoscut pe propria-i piele și nu a căutat să afle despre ele din cărți. Nu pot uita remarca unui prieten, distins intelectual de altfel, în timp ce mă punea să-i cercetez rafturile bibliotecii: "uite cîte volume vorbesc aici despre istoria antisemitismului. în schimb, în afară de memoriile lui Belu Zilber, nu
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
fetița - crede că va avea o fetiță - în siguranță, undeva departe unde "nimeni n-ar veni să-și bage încălțările lui murdare în existența noastră cu coaiele lui". Sincer să fiu, pe mine povestea m-a emoționat profund și nu caut neapărat să o escortez cu o interpretare psihanalitică, am adăugat cu indiferență jucată. Că tot l-am citat pe Borges, nu spunea el că poveștile au ceva ce va supraviețui întotdeauna!? (va urma)
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
biblice, atacul nefiind la fond, ci la autor. Alții au crezut că trebuie făcută ordine. Una dintre cronici a purtat titlul Romanul defăimării lui Isus sau tulburarea ierarhiilor. Noul Torquemada așa a concluzionat. Nici o blasfemie, au cosiderat cei mai mulți. Am fost căutat telefonic, acasă sau la Uniunea Scriitorilor de către preoți, ne-am întîlnit, am discutat îndelung. Unul dintre aceștia le-a vorbit studenților săi despre Sigma în termeni adecvați... Nu au fost, desigur, de acord cu tot ceea ce am afirmat sau contestat
Alexandru Ecovoiu "Fiecare personaj are ceva din mine" by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Journalistic/12113_a_13438]
-
dintre seninătate și nebunie! B.N.: Da... Nu mă interesează evenimentul-scandal cotidian, nu mă implic în istoria zilnică, mă preocupă perioada scurtă sau lungă a istoriei în care se manifestă ciclurile timpului... Istoria nu are sens și nu merită nici să căutăm "sensul nonsensului". Ciclul istoric - mare sau mic - are sens, dar nu ne este accesibil. Cercul are sens. "Mandala" (imaginea lumii, a cosmosului și reprezentarea puterii divine) are semnificație și sens, dar numai pentru anumite persoane: aleșii spiritului. Istoria se mai
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
important să observăm că Șahriar aude din gura lui Șahzaman istoria adulterului, dar ține mai presus de orice să vadă cu ochii lui. Calitatea de martor vizual este obligatorie. Nici o clipă nu le-a trecut prin minte străluciților șahi să caute o femeie cinstită. Ei nu caută binele, ci vindecarea parțială a răului, printr-un rău mai mare, urcă scara răului, ca tine și ca mine. Unicul mod de cunoaștere este cel vizual, care pretinde trăirea directă, timpul prezent și spațiul
Războiul din ochi și pacea din ureche by Șerban Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/12143_a_13468]
-
din gura lui Șahzaman istoria adulterului, dar ține mai presus de orice să vadă cu ochii lui. Calitatea de martor vizual este obligatorie. Nici o clipă nu le-a trecut prin minte străluciților șahi să caute o femeie cinstită. Ei nu caută binele, ci vindecarea parțială a răului, printr-un rău mai mare, urcă scara răului, ca tine și ca mine. Unicul mod de cunoaștere este cel vizual, care pretinde trăirea directă, timpul prezent și spațiul larg. Te încredințezi văzând cu ochii
Războiul din ochi și pacea din ureche by Șerban Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/12143_a_13468]
-
de azi, fie cititori, fie scriitori. Claudia Golea, Ionuț Chiva sau Ioana Băețica ar fi început proza tocmai din locul din care Sadoveanu o încheie. Tânărul boier Niculiță din Păcat boieresc se plictisește la moșia sa din Bărăgan și-și caută o alinare a singurătății în vânătoarea pe baltă, în locuri miraculoase prin vegetație, pește și păsăret, pe care le cunoaște foarte bine sihăstritul Marin, ghidul său de ocazie. Patima vânatului, din ce în ce mai mare, îl duce pe boier spre iubirea sa clandestină
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
pe boier spre iubirea sa clandestină pentru fiica pândarului. Întâlnirea dintre cei doi are loc tot noaptea, în zori, și fiorul patimii se dezlănțuie romantic, fără crescendo sau preparative. Chiva (acesta e numele fetei) îl întâmpină pe boierul care îl căuta pe tatăl ei cu o lampă de gaz, ridicată deasupra capului, ca să vadă mai departe în întunericul dimineții. Scrutarea celor doi are ceremonialul ei: Ea își lăsase luminița în jos, în dreptul pieptului, și flacăra îmi descoperea o față curată, oacheșă
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
la Sinaia, singurul loc-cadru unde membrii săi au putut să afle, emoționați, că sunt colegi de serviciu - la București, de exemplu, fiind prea... eterogeni. Nici noi nu ne mai pricepeam mare lucru unii pe alții: Haralampy bolborosea ceva în hieroglife căutând telecomanda pe sub șifonierul în care nevastă-sa interpreta o manea încercând să-l imite pe Adrian de Vito (?) și pe Nicolae Guță la emisiunea pe care o realiza cu aplomb la Etno Tv. Spre ziuă s-a întors din balcon
Revelionul neputințelor televizate by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12145_a_13470]
-
noapte de dragoste, întâia noapte de război. Pedagogia recomandării finale va fi avut darul să arunce în aer răbdarea clocotitoare a scriitorului umilit: Ar fi și timpul ca omulețul acesta pripit, iritat, pururi grăbit, cu privirea în jos ca și cum ar căuta ceva pierdut, cu podul palmei aprins, incendiat de febre, hărțăgos, plin de talent, dar și de fatuitate, să se oprească din cursa lui frenetică, pentru a se regăsi pe sine și liniștea, fără care nimeni nu se poate realiza desăvârșit
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
copilărie prea idilice pentru a fi povestite. Contaminată poate de excelentele rememorări ale lui Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici și Ioan Stanomir, cărți care au marcat anul 2004 - O lume dispărută și Explorări în comunismul românesc -, am încercat să caut în arhiva personală urmele unui limbaj politizat al sărbătorilor de acum peste un deceniu și jumătate. Puținele ilustrări regăsite în grabă, în texte și în memorie, sînt desigur banale pentru cei de o anumită vîrstă, dar tot mai necesare pentru
Fragmente tematice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12159_a_13484]
-
întrebat sfios despre un tramvai în care se joacă o piesă de teatru. "Habar n-am de-așa ceva. Eu am văzut un tramvai cu niște manechine îmbrăcate în rochii de mireasă, care stau lipite de geam și bolborosesc. Ce să caute teatru' în tramvai, donșoară, sau poate ai tras ceva mai mult ca mine, hai ?!" În timpul acesta, a dat și din mînă, arătîndu-mi nu foarte vag și o direcție, pe care am urmat-o. Așa am ajuns într-. Am urcat traversînd
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
mereu faptul că sînt scriitor. Îndoiala, da! Minunatul Samuel Beckett, la 77 de ani - eram la el în apartament - tocmai terminase un text și mi l-a arătat. Era superb, dar spunea: "Încă nu." Încă nu?!? Dar era perfect! Ceea ce căuta el era mai mult decît perfecțiunea. - Aveți un mic secret pe care-l puteți mărturisi? - Fumez marijuana. Voi ați încercat? Mă gîndeam să facem rost și să tragem un fum împreună... Știți, îmi amintesc primul meu joint. Eram la Paris
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
Marie-France Ionesco, va figura de acum încolo în galeria exegetică ionesciană sub semnul "antidotului" numit éclairage de l'humour: "Repet, fac literatură ca să regăsesc acea frumusețe, intactă, în noroi. Și cărțile, și piesele mele sunt o chemare, expresia unei nostalgii, caut o comoară scufundată-ntr-un ocean, pierdută în tragedia istoriei. Ori, dacă vreți, caut lumina și mi se pare că o găsesc, când și când. Din cauza asta nu numai că fac literatură, din cauza asta m-am și hrănit cu ea
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
numit éclairage de l'humour: "Repet, fac literatură ca să regăsesc acea frumusețe, intactă, în noroi. Și cărțile, și piesele mele sunt o chemare, expresia unei nostalgii, caut o comoară scufundată-ntr-un ocean, pierdută în tragedia istoriei. Ori, dacă vreți, caut lumina și mi se pare că o găsesc, când și când. Din cauza asta nu numai că fac literatură, din cauza asta m-am și hrănit cu ea. Căutând mereu acea lumină adevărată de dincolo de tenebre. Scriu în noapte și spaimă, luminat
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
o comoară scufundată-ntr-un ocean, pierdută în tragedia istoriei. Ori, dacă vreți, caut lumina și mi se pare că o găsesc, când și când. Din cauza asta nu numai că fac literatură, din cauza asta m-am și hrănit cu ea. Căutând mereu acea lumină adevărată de dincolo de tenebre. Scriu în noapte și spaimă, luminat la răstimpuri de umor. șJ'écris dans la nuit et dans l'angoisse avec, de temps ŕ autre, l'éclairage de l'humourț. Dar nu luminarea aceasta
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
de dincolo de tenebre. Scriu în noapte și spaimă, luminat la răstimpuri de umor. șJ'écris dans la nuit et dans l'angoisse avec, de temps ŕ autre, l'éclairage de l'humourț. Dar nu luminarea aceasta, nu lumina aceasta o caut. Piesa de teatru, confesiunea intimă sau romanul rămân sumbre dacă, după ce am străbătut tenebrele, nu dau de lumină".
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
a fi primul, unicul, autoritarul care vede ceva ne-mai-văzut, cu orice preț, prin orice mijloc. De la miezul faptului artistic la, vorba lui A.Rodin, "un cuvânt de flecar și de ignorant care a pierdut destui elevi și artiști". De la a căuta să afirmăm lucruri extraordinare, simțite și judecate, la a emite blocuri de prejudecăți, în mare parte premeditate, suită de accidente menite să demoralizeze confortul facil, la un confort ușor ce vizează preîntâmpinarea accidentelor. În fine, de la originalitatea care nu înseamnă
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
fost crescută dintr-un topos flegmatic, cu siguranță că muzica ar fi fost să fie singurul lucru ce ne consolează de neplăcerile diurne, fiind totuși cea mai mare dintre neplăceri. Fără ea lumea s-ar plictisi, iar cu ea ar căuta un mijloc mai temeinic să scape de plictiseală. Este nevoia cea mai atrăgătoare, dar și cea mai terifiantă a naturii umane. 19. Muzica epocilor flegmatice dospește neconcordanța dintre aparență și esență, conținut și formă, scop și mijloace și, nu în
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
olandez, lungmetrajul nu se mulțumește cu invocarea unei singure picturi, având în acest sens câteva subtilități care-i vor fermeca pe cei familiarizați cu opera lui Vermeer. Există o secvență în care Griet intră într-o cârciumă pentru a-și căuta iubitul (măcelar, nu pictor, între ucenică și maestru existând o atracție nematerializată fizic), iar filtrul de culoare se schimbă: paleta cromatică, ca și personajele sunt similare celor imortalizate de Vermeer în unul dintre primele lui tablouri, Curtezana, pictat la douăzeci-și-patru
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
două exemple par o joacă de copii pe lângă viziunile extatice ale lui Allen Ginsberg, în timp ce se masturba, ori pe lângă explorările propriei conștiințe în timpul consumului de mescalimă, heroină și LSD. Tot în acest nucleu tare se plasează și Michel Foucault, pe când căuta, tot sub influența LSD-ului, revelații supreme: Singurul lucru cu care pot compara experiența aceasta este actul sexual cu un necunoscut". Laudanum-ul îi producea lui Thomas de Quincey "plăceri senzuale" în timpul concertelor de muzică. Dintr-o reacție agresivă claustrofobă
Fructul oprit din corpul nesănătos by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12186_a_13511]
-
și cu alte nume la fel de celebre. Toate aceste gesturi ale toxicomanilor, oricât de inteligent sau de idiot ar fi argumentate, calchiază scenariul furibund al disperării. Cu toate că pare subliminală, justificarea autosalvării este cvasiprezentă: neînțelegând conștiința și lumea în care trăiau, o căuta dincolo; neîntâlnind muza, o provocau artificial; negăsindu-și zeul, îl dibuiau printre aburii obscuri ai drogului, o serie de drame plasate în exterior, fără a se băga de seamă că, în continuare, pe obraz creștea un coș purulent.
Fructul oprit din corpul nesănătos by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12186_a_13511]
-
romanelor poate fi la fel de trist ca o vizită la cimitir. Respectul tradiției ne impune o astfel de datorie. Dar poți să ai satisfacții neașteptate dacă administrația acestui cimitir e impecabilă, parcelele bine organizate astfel încât să găsești repede și ceea ce nu cauți. Pentru specialiști conservarea unei tradiții nu are conotații mohorâte. Ceea ce pentru mulți profani pare un vast teritoriu de cenușă (romanele secolului al XIX-lea, să zicem), pentru specialiști sunt vestigiile unei vieți culturale ce merită recuperată. Organizarea cronologică a dicționarului
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
Constantin Țoiu Gingașele, sfioasele gudurări ale lui S îndrăgostit de putere... (3 febr. 2004). "în timp ce oamenii caută să nu le fie frică de nimic, le place să se facă temuți de alții, iar agresiunea pe care o țin departe de ei însiși, o exercită asupra celorlalți, ca și cum, neapărat, ar trebui să fie să ofensezi, fie să fii
Protocolul morții și beciul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12182_a_13507]
-
în Franța, unde avea să stea aproape zece luni. Joachim Maura nu călătorise atunci la clasa întîi, ci la clasa a treia. Venise oare singur pînă la docuri? Nu fusese condus, și el, pînă pe chei de două persoane? Maigret căuta mașinal acele persoane, se gîndea la clarinetist și la Jessie, care probabil așteptaseră și ei, ca și dînsul, cu capul în sus, să vadă zidul mișcător al navei desprinzîndu-se de chei. Apoi... Apoi plecau amîndoi... Oare Joseph o prinsese de
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]