3,434 matches
-
în fața bisericii, de unde în căruțe însoțite de aproximativ 40-50 de tineri călare pa cai, s-au îndreptat către micul paradis din Valea Zânelor, un loc liniștit, situat pe malul Covasnei, înconjurat de brazi puternici și ocrotitori. Asemenea oricărei case țărănești, cabana a fost împodobită pentru sărbătoare, cu brazi la poartă, cu crenguțe de brad și cu ștergare tradiționale pe pereți. După ce mireasa a fost cerută de la părinții ei, au urmat gătitul acesteia, în acompaniament muzical, desculțatul, un obicei străvechi, în care
NEDEIA MOCĂNEASCĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377368_a_378697]
-
vorbesc elevat, modern (hi!), nu prin folosirea „limbii de lemn”, se putea și chiar se impunea a se citi, a se lectura, suplimentar, alte cărți în afara celor devenite obligatorii prin programa de învățământ. Unde? Acasă, pe tăpșan cu oile, la cabana din munți - pe timpul vacanțelor de vară, în sala de lectură - dacă exista pe undeva, la gura sobei și așa mai departe. Ei bine, dacă sunteți nedumeriți din cele oferite lecturii (doar până aici!) ori citirii, aflați că nu-i nimic
VORBE ŞI VERBE, DE PE ICI-DE COLO ORI DE DINCOLO, CU RESPECT! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377523_a_378852]
-
plecări... Spre mai departe Stau singur, așteptând venirea ta. Căci obosit mi-e pasul înspre munte, Poteci sălbăticite-mi stau în drum... Femeia MEA, mă iartă! Te întoarce, Uitând al neiubirii vers postum. Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România ) ( vol " Cabana de foc " ) Referință Bibliografică: DOAMNA TOAMNELOR GRI / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1751, Anul V, 17 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mugurel Pușcaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
DOAMNA TOAMNELOR GRI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378337_a_379666]
-
trezit, mi-am dat seama că era deja foarte târziu. Oare ce făceau musafirii? Afară soarele strălucea sus, luminând împrejurimile și scoțând la iveală minunatele câmpuri cu diamante ale cristalelor de nea. Dau o privire în jurul muntelui, apoi reintru în cabană. Aici, toată echipa era deja în picioare, pregătindu-se de plecare. Moș Bursuc se trezise foarte de dimineață, căci avusese timp să coboare în sat și să cumpere lapte proaspăt. Apoi s-a apucat și a copt niște turte pe
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378527_a_379856]
-
-se de plecare. Moș Bursuc se trezise foarte de dimineață, căci avusese timp să coboare în sat și să cumpere lapte proaspăt. Apoi s-a apucat și a copt niște turte pe vatră. Dar încă nu îndrăznise să intre în cabană, de teamă să nu-i trezească pe tineri. Imediat ce s-au trezit, Andrei și Laura au început să-și aranjeze lucrurile. Nicușor, fratele Adelinei, a pus de un ceai, iar ea cotrobăia prin rucsac după un fular. Când am intrat
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378527_a_379856]
-
Uite, că era să-mi uit ceasul, îl domoli Laura. Nu prea aveam mare lucru de făcut în dimineața aceea, așa că m-am oferit să-i însoțesc la plecare până mai încolo. Am ajutat fetele să-și scoată schiurile din cabană și să le fixeze bine în picioare. Apoi am deschis poarta și am pornit-o pe traseul care traversa pădurea până în satul bunicii Adelinei. Soarele era deja sus pe cer și, deși era soare cu dinți, lumina plăcut întinderile de
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378527_a_379856]
-
Rămâi cu bine!... - Cu bine! - Să ne găsim și la anul aici! - La revedere! La revedere! le răspundeam eu. La anul vă aștept să veniți din nou! Drum bun! - Las' că nu te uităm noi! - Poate vom face revelionul în cabana ta, la anul! îmi zise Adelina, încurajându-mă cu farmecul privirii ei. Rămâi cu bine, Marian! Ah, aceste cuvinte de despărțire ale Adelinei! Erau oare o amăgire? Sau o încurajare? Totuși, cuvintele ei păreau rostite din inimă, atât de frumos
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378527_a_379856]
-
fi decât Adelina, mă saluta cu brațele ridicate deasupra capului. Apoi, grupul s-a pierdut din nou în pădure, de data asta definitiv. Nu pot descrie starea de spirit în care am rămas după plecarea lor. M-am întors la cabană încet, gânditor, pășind anevoie prin zăpadă. Priveam cu nostalgie cerul albastru și pădurile verzi de brazi de pe culmile munților, profilându-și crestele pe cerul curat și liniștit. Revedeam și scânteierile de diamante ale zăpezii. Degeaba, însă! Nu puteam să-mi
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378527_a_379856]
-
curat și liniștit. Revedeam și scânteierile de diamante ale zăpezii. Degeaba, însă! Nu puteam să-mi scot din minte imaginea pură a Adelinei. O revedeam aievea, zâmbind, plină de farmec și privindu-mă cu căldura ochilor ei luminoși. Ajuns în cabană, m-am repezit la oglindă. Oare de ce mi s-a părut că-mi acorda atâta interes Adelina? Grozav de frumos nu eram, știam bine asta de când eram la școală și pe la facultate... Poate aveam pe chip ceva profund, romantic, ceva
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378527_a_379856]
-
Am să vorbesc unde trebuie ca să vă trimită mâine un elicopter cu de toate... Să fiți mâine dimineață la primăria comunei!... Elicopter? Bună treabă! Mai ales că ne aducea și sculele necesare! Până una alta, am luat băieții sus la cabană, unde i-am ospătat cu tot ce am putut și i-am oprit să doarmă peste noapte. Nu le-am povestit însă nimic despre steaua mea albastră văzută de mine prin lunetă. Acesta era încă secretul meu, pe care nu
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (6A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378909_a_380238]
-
cosmic, niciunul dintre noi n-a avut curajul să se lase coborât până la fundul gropii, cu scări și frânghii pe care de data asta le aveam la îndemână. Pentru noaptea care a urmat am invitat toată echipa din elicopter la cabană. Ce mai era de făcut am hotărât de comun acord să amânăm pentru a doua zi. (va urma) Referință Bibliografică: Puterea razei albastre (6a) / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2006, Anul VI, 28 iunie 2016. Drepturi de
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (6A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378909_a_380238]
-
ridicând-și rachetele ceva mai sus de frunțile transpirate. „Nu obișnuiți să mergeți și dvs. la Dâmpu?”, se interesase Oreag. Locul în cauză se numea, de fapt, Dâmbul cu fier, și acolo fusese construită în urmă cu niște ani o cabană, unde trăgeau notabilitățile fabricii și ale comunei obișnuitele lor chefoane de la sfârșit de săptămână, sau urmăreau meciuri de fotbal transmise de sârbi, căci în depresiunea unde se afla localitatea ele nu se puteau nicidecum prinde. Pronunția „Dâmpu” localnicii o adoptaseră
OREAG ŞI CAPRELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379033_a_380362]
-
iar la mansardă fiecare corp avea câte o terasă înconjurată cu balustradă solidă din lemn și între stâlpi, scândură prelucrată artistic. În partea mansardată se urca pe o scară exterioară tot din lemn. Parcă erai undeva la munte, la o cabană. Această impresie ți-o dădea și faptul că deasupra, în spatele curții care nu depășea două mii de metri pătrați, se ridica drept pe verticală, dealul din pământ și piatră. Configurația terenului nu-ți da posibilitatea să cultivi legume, înclinația lui fiind
FINAL DE ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379778_a_381107]
-
-se că trebuie să aducă lemne. Îl înțelegeam foarte bine: el era sortit să rămână mai departe acolo, pe munte, singur-singurel, ascultând cariile din grinzile pereților și vânturile, furtunile, ploile sau zăpezile fluierând prin desișul pădurilor. L-am așteptat în fața cabanei. Simțind ceva straniu în atitudinea mea, Hector, câinele cel negru și flocos apăru de nu știu unde și se înfățișă la picioarele mele, târându-și coada și scâncind. Parcă simțea și el că trebuie să ne despărțim, că îl voi părăsi. Mai
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379958_a_381287]
-
fân din preajma lor. Pe cer, nici urmă de nori! Iar în zare, se profilau piscurile albe ale Munților Rodnei. În celelalte părți ale orizontului se vedeau sate și iarăși sate, pe spinările aurii ale dealurilor peste care sclipeau căsuțe și cabane mărunte de tot. Rotind privirile, m-am oprit o clipă asupra pădurii în care aterizase acel fantastic obiect cosmic. Acolo nu se vedea nimic deosebit. Doar bradul din preajmă se uscase aproape de tot, devenind roșcat, ca o pană de cocoș
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379958_a_381287]
-
cu ceva la plecare, începusem să coborâm pajiștea muntelui. După un timp mi-am întors privirea pentru a vedea încă o dată muntele pe care am locuit un an de zile. Sus, pe culmea lui, se mai zărea puțin din acoperișul cabanei, precum și silueta albă a casei Observatorului, cu un geam care sticlea ca un diamant în bătaia luminii soarelui. Iar mai încolo, unde muchia muntelui se unea cu cerul, se vedea capul negru, cu urechile ascuțite, ale unui cal, rumegând și
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379958_a_381287]
-
de două săptămâni. Adică atâta cât mi-a trebuit să învăț să mânuiesc toate instrumentele acelea și să înțeleg bine în ce constau toate activitățile pe care trebuia să le îndeplinesc. Reușisem să mă acomodez bine și cu traiul în cabana lui moș Bursuc. E drept, ziua nu aveam prea multe de făcut la Observator, așa că aveam timp îndeajuns să rătăcesc și pe la alte cabane din apropiere, pe coclauri, prin prăvăliile satelor din jur și chiar prin orașul din vale, Vatra
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379948_a_381277]
-
activitățile pe care trebuia să le îndeplinesc. Reușisem să mă acomodez bine și cu traiul în cabana lui moș Bursuc. E drept, ziua nu aveam prea multe de făcut la Observator, așa că aveam timp îndeajuns să rătăcesc și pe la alte cabane din apropiere, pe coclauri, prin prăvăliile satelor din jur și chiar prin orașul din vale, Vatra Dornei. Primul semn că începusem să mă înstrăinez de lume a fost faptul că devenisem destul de reținut de cum pășeam pe caldarâmurile străzilor. Mă sfiam
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379948_a_381277]
-
îmi făceam repede cumpărăturile, apoi plecam în grabă, să ajung seara la timp la Observator. Drumul îl învățasem deja și-l parcurgeam destul de repede. Dar sus, pe munte, prea puțin aveam de-a face cu oamenii. Doar pe câinele de la cabană, cum era de așteptat, din dușman înverșunat am reușit să mi-l fac un prieten credincios. Pe moș Bursuc începuserăm să-l cunosc bine. Îmi povestise aproape toată viața lui, de mai multe ori. Îi țineam tovărășie deselor lui văicăreli
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379948_a_381277]
-
de la Observator era una prea simplă, înebunitor de simplă, cred că și un copil ar fi putut-o face cu precizie. Cel mai bine era în serile înnorate: notam pur și simplu în caiet "cer înnorat 100%" și plecam la cabană să-mi fac somnul. Însă, ca să fiu pe deplin liniștit, citeam și transmiteam întâi celor de la Vatra Dornei valorile indicate de instrumentele meteorologice. După mai bine de o lună de zile am primit și prima scrisoare de la tatăl meu: slavă
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379948_a_381277]
-
Acasa > Literatura > Proza > PUTEREA RAZEI ALBASTRE (6B) Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 2013 din 05 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Puterea razei albastre (6b) La cabană însă nu prea am avut tihnă, așa că ne-am apucat să developăm filmele și să le vizionăm cu atenție și curiozitate. Filmat cu obiective puternice și în diferite spectre, obiectul cosmic de pe fundul craterului se vedea cu totul altfel. Dădea
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (6B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379956_a_381285]
-
fiu sănătos, să pot să o cunosc mai bine pe Adelina!... Dintr-odată mi-a dispărut tot cheful, așa că am dispărut prin pădure, cam pe același traseu pe unde mersesem în prima noaptea în tovărășia lui Mihăiță. Am ajuns la cabană unde am constatat că moș Bursuc avea o groază de probleme de rezolvat cu atâția oaspeții în preajma lui și din atâtea neamuri, că nu se mai înțelegea bine nici cu românii. Fiecare vroia fel și fel de lucruri, iar el
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (6B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379956_a_381285]
-
o altă surpriză de proporții: steaua își reluase obișnuita poziție pe cer, iar cea care o dedublase dispăruse cu desăvârșire! Acest nou eveniment făcu să-mi bată inima cu putere. Am părăsit Observatorul repede și am plecat în grabă spre cabană să comunic știrea celorlalte echipe care se mai aflau în zonă. Mi-au confirmat și ei: într-adevăr, dedublarea nu mai exista. Trebuia să mă bucur numai pentru că am avut martori că fenomenul existase la un moment dat și fusese
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (6B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379956_a_381285]
-
Toate Articolele Autorului Puterea razei albastre (7) Pe la groapa plină de mistere s-au mai perindat multe echipe și multe elicoptere care au filmat și fotografiat, au măsurat și răsmăsurat totul. Dimineața zăceam încă la pat, în camera mea de la cabană, cuprins de febră și sfârșeală, speriat și deznădăjduit. Aiuram cu totul și nu mă mai interesau nici misterele cosmice, nici echipele de cercetători, nimic. În schimb, cu tăria care mi-a mai rămas, îmi aruncam gândurile la frumoasa mea Adelina
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (7) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379957_a_381286]
-
pretext să treacă pe la Observator? Cine știe? Treaba ei. La urma urmei eu aveam alte preocupări. În plus, gândul meu era la Adelina, gând pe care îl prețuiam tare mult! N-am mai zăbovit mult și m-am întors la cabană, pentru că simțeam că mă sufoc și că aveam dureri în piept. Când s-a făcut dimineață m-am sculat, m-am îmbrăcat de plecare la oraș, apoi am trecut pe la moș Bursuc să-i zic: - Ajută-mă, te rog, să
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (7) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379957_a_381286]