5,189 matches
-
părculețului din Piața Carolina. Fostă “Regele Ferdinand”, fostă “23 August”, actuala Piață a “Reconcilierii Naționale” era locul de Întâlnire al pensionarilor, șahiștilor și al câtorva prostituate care veneau să se odihnească lângă o cafea cu frișcă și câteva grisine la cafeneaua Ajan. O plecare târzie, observă domnul Wenczel Horacsek privindu-și ceasul de buzunar. O plecare, totuși... murmură domnul Zegrea Emoția rostirii era În cazul său mascată de Înverșunarea cu care Își ștergea lentilele Întotdeauna curate ale ochelarilor. Acum treizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
folosind al doilea rând de chei pe care le deținea În calitate de nou proprietar. Cu drepturi depline abia după moartea mea. Accepți? l-a Întrebat el pe Ajan. Accept, a zis armeanul fără șovăire. Suport și cheltuielile de Înmormântare. Cu o cafenea și un apartament În Piața Carolina, te poți socoti cetățean de vază al orașului, chiar dacă mașina ta e aceeași Skoda 124 S. S-a hotărât iarna trecută... În Piața Revoluției, fotografiile color ale morților, atâția câți s-au nimerit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Spre amiază trecea și Gheretă pe acolo. Cât timp Își bea poștașul cafeaua, el răsfoia ziarele. Pentru prieteni, Ajan avea oricând câteva boabe de cafea Julius Meinl a cărei aromă te făcea să suporți mai ușor trecutul de aprozar al cafenelei. Chiar dacă foarte curată și cu pereții În calcio-vecchio, mobilată În stilul cafenelei “Einstein” de lângă Rathaus-ul vienez, dotată cu un expresso italian și cu instalații de torefacție aduse de la Florența, mirosul de varză murată și cartofi stricați mai stăruia Încă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cafeaua, el răsfoia ziarele. Pentru prieteni, Ajan avea oricând câteva boabe de cafea Julius Meinl a cărei aromă te făcea să suporți mai ușor trecutul de aprozar al cafenelei. Chiar dacă foarte curată și cu pereții În calcio-vecchio, mobilată În stilul cafenelei “Einstein” de lângă Rathaus-ul vienez, dotată cu un expresso italian și cu instalații de torefacție aduse de la Florența, mirosul de varză murată și cartofi stricați mai stăruia Încă În Încăpere, după părerea celor mai exigenți clienți. Urmele lui Brândușă sunt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cuvintele i se păreau tocite. Elevul dispăruse În spatele unui pâlc de tuia. Aleea de zgură decolorată de ploi și tare ca asfaltul, pe care călca acum săltându-se pe vârfuri pentru a mai câștiga ceva În Înălțime, ducea direct la cafeneaua „Piticul” zisă și „Voltaire” din Țintirim. În spate purta un fel de raniță. Părea destul de goală. Greu putea convinge pe cineva de prezența discretă a ultimei sale creații intitulată modest „Scurt poem epic dintr-un roman poetic.” La „zebra” din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bogat și aiurit În schimbul unei icoane pe sticlă, un Isus Pantocrator sec. XVII. În punga de plastic pe care o muta dintr-o mână Într-alta avea câteva sandvișuri și o sticlă cu apă. Drumul său avea o țintă precisă: cafeneaua. Aci Îl așteptau trei bărbați: Zegrea, Horacsek și Gheretă. Cain se așeză la locul său și ceru patru cafele. Toți știau că nu Jacobs beau, ci Julius Meinl. Cafeaua evreului, cum zicea barmanul. Cum vi s-a părut toată comedia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
rezultate financiare proaste datorită unor tranzacții neinspirate.” 2. „Vis cu Monika Kulesza la Varșovia. Palatul Casimir. Îl aștepta În stația lui 26. Avea Într-adevăr un fular roșu la gât. Pe cap purta o beretă verde. Au intrat Într-o cafenea. Patronul privea niște ilustrate pe care i le arăta un tânăr slab și cu părul lung. Din când În când patronul striga ceva. Ce zice? a Întrebat Petru. Că așa ceva vrea și el, i-a spus Monika. Ce-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bunăvoință. Poate chiar cu interes. Cum altfel s-ar putea explica apariția ei În vis? Eu Însă, după cum bine se vede, lipsesc cu desăvârșire din visele lui Petru. De ce? Tocmai eu, grefierul lui. 4. „Vis la mare, la Venus. O cafenea pe faleză. Câteva mese albe sub umbrele de soare colorate. Domnul Leu plimba ibricul de alamă În nisipul Încins. Nemții de la Saturn așteptau cuminți să primească ceștile de porțelan alb În care domnul Leu avea grijă să pună mai Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Piața Carolina i s-a părut că o vede pe fata lui Neuhauser, rămasă nemăritată timp de două sute ani. Fundul Martei semăna ca două picături de lapte cu fundul lui Margit, căci doar despre el se vorbea În berării și cafenele și despre Anschluss. Asta e sodomizare curată! Ceva normal, de altfel, la austrieci, perverși, cum bine se știe, ziceau cei mai cunoscuți anusiști politici locali. 8. Lucrurile mergeau bine, lin, fără poticneli. Parcă ar fi urmat un plan minuțios care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dar aproape noi, și șoptind oricui se afla În trecere pe acolo: Mărci, dolari, forinți. Vorbeau ca pentru ei, abia mișcându-și buzele, cum fac bătrânii când se roagă, sau când Își pierd mințile din pricina poștașilor care Întârzie cu pensiile. Cafeneaua era curată și bine Încălzită. Mocheta vișinie era aspirată În fiecare dimineață, iar instalația de aer condiționat funcționa În permanență. Prețurile erau mari și lumea puțină. Era un client obișnuit și Îl cunoșteau toți chelnerii. Cafeaua era bună, ceștile curate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
parte din timpul profan destinat scrierii propriu-zise. Era o muncă istovitoare care Însă În cazul unei reușite te dispensa ani buni de deriziunea redactării textului. Titlurile Însoțeau autorii precum aureola sfinții din icoane. Peste tot: pe stradă, În baruri și cafenele, și chiar În pat. De unde și dezlănțuirea cu care amante de ocazie sau banale consoarte făceau dragoste cu acești bărbați trecuți, dar nemuritori. 12. Vânzarea tablourilor era doar Începutul... Urma vânzarea casei... Și propria sa mutare Într-un apartament de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Un palton ca ăsta nu se demodează niciodată... oare cum ar fi să ieși de aici peste vreo zece ani? Cred că aș arăta ca un decembrist În drum spre Siberia. Sau ca un troțkist reciclat bântuind prin birturi și cafenele și recitând versuri din Lautréamont sau citind pagini din Sade În care o ureche formată ar auzi și strigătele tale. De admirație, cum altfel? Atmosfera era acum destinsă, convivială, Înlesnind astfel drumul Iolandei spre sticla de Martell din rezerva lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
propună și se lăsa sedusă fără rezistență. Se juca. Trăia. 8. Toate acestea le vedea doar acum. Dar atunci? Atunci? Atunci vedea profilul de buldog abulic al fostului său profesor de filosofic, fost lector la Academia Militară. Era ora 11. Cafeneaua gării era aproape pustie. Profesorul Își aștepta paharul cu coniac. Răsfoia ziarul local În spatele unei stive de cărți cumpărate pe sub mână de la Lola. Răspunse cu „Salve!” salutului politicos al fostului său elev, celebru pentru a fi urmat liceul minier când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
poet. Dacă ar fi fost un mare poet, ar fi citit și el din poeziile scrise chiar de el, cum fac toți marii poeți din oraș, o dată pe lună, la cenaclu, În casa Iancu. Poeții mai mici se Întâlneau la cafeneaua Piticul, fostă Scheip, de lângă Turnul Ștefan, pe care unul dintre ei o botezase, Dumnezeu știe de ce, Vólter, ungur, de bună seamă. Doar domnul farmacist a spus: o fi și orașul nostru un Țiurih românesc, și noi nu știm. Atunci a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și simplu. În afara oricăror criterii mărturisite de evaluare. A făcut cutare sau cutare lucru și a văzut că erau bune; sensul profund al acestui a văzut Îl urmărește de multă vreme. De lămurit asta cu masoreți de ocazie, Într-o cafenea sau o berărie. În viață totul se scrie și se citește, trăiește În același timp. Rareori ai timp să corectezi câte ceva. De rescris nici nu poate fi vorba. 11. Eugen Pascu (1895-1948) „Călărețul”, 1930, ulei pe pânză, 45x58 cm, semnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
La Fayette. În ziua hotărâtă pentru Întoarcere, În afară de cei trei șoferi nu era nimeni. Pentru orice eventualitate, ghidul a făcut prezența În nădejdea că va fi auzit de cei care se lăsau furați de cafele și cruasoane În cele câteva cafenele din apropiere. Cum nimeni nu părea dispus să renunțe la micile plăceri pariziene, a dat semnalul de plecare. A uitat de toți și de toate Îndată ce și-a pus capul În poala femeii-din-cele-cinci hoteluri. Ea 1-a primit cu toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lumea. În Grecia, cafeaua se bea rece. Se numește frappé sau Nescafé frappé, sau doar Nescafé. Grecii își beau de obicei frappé-urile fără lapte sau zahăr, dar au tendința să-i servească pe turiști cu amândouă. Ne aflam în fața unei cafenele de pe Naxos, care dădea spre port. Dedicasem ziua plimbărilor. Naxos e numită „insula verde“ chiar dacă nu e foarte de verde în clipa aceasta. Dar mai e până la venirea verii, iar ideea că lucrurile rămân verzi cât e anul de lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un manșon de plastic galben, fixat cu șase șuruburi argintii. În loc de vizor, are deasupra un reticul pliabil din plastic și butonul pe care apeși ca să pozezi este, în principiu, un piston. Acum că-l cumpăraserăm și că stătea pe masa cafenelei, alături de noile noastre cărți și de frappé-uri, mi-am dat seama că-mi plăcea. Era zgâriat și murdar și probabil că nu funcționa, dar îmi plăcea. Îmi spuneam că avea o înfățișare curajoasă. Să mergi netemător acolo unde nici un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu un gest protector aparatul spre ea. — O, mda, am spus. Știu. Știu. Absolut. Am luat o gură mare de cafea cu gheață și i-am aruncat aparatului o privire plină de subînțeles. — Termină, sări ea, acoperind lentila. Dincolo de magazinele, cafenelele și barurile din port, de-a lungul unui dig îngust și stropit de apa mării, poți să vezi ce-a mai rămas din templul Portara; în principal, o uriașă intrare din piatră, care dă spre golf. Aceasta e cunoscută drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
violent prin mizeria impusă orice informație străină de spiritul de turmă al brăileanului pentru care valul noului însemna termopane la cavouri. Și cum magazinele de materiale de construcții erau îndesate pe metru pătrat, cu marfa expusă pe trotuar, ca mesele cafenelelor pe Champs Élysées, nu puteai, ieșind din cârciumă, în drum spre piață, trecând pe la farmacie și second-hand, să nu cumperi și un sac de adeziv alb pentru zile negre. Năpădiți de modernizare, brăilenii uitaseră să se modernizeze. Ascultau aceeași muzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
îi strecoară în palmă cîteva monede reci de un leu, vezi dacă funcționează. Pe unde-mi umblați? întreabă domnul Președinte, aha, păi sînteți la doi pași de obiectiv, eu zic să mai pierdeți puțin vremea prin zonă, intrați într-o cafenea, beți un ceai, găsiți-vă o ocupație ca să vă omorîți timpul pînă o să primiți noi indicații. Haideți, că nu mai e mult, îi încurajează. Ce bine că Picioruș de Ghips știe ce are de făcut, începe să se gîndească, măcar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fi costat. Începu prin a-și cumpăra un registru cu coperți tari pe care îl purta tot timpul asupra lui fie la subraț, fie alături de celelalte caiete în geanta cu care mergea la Universitate. În pauze, între două cursuri, prin cafenele, la metrou își făcu un obicei din a urmări gesturi, fizionomii și limbaje. Se posta la o anumită distanță de cel pe care îl avea în vizor, își scotea registrul și începea să noteze ce i se părea mai interesant
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cursul primelor întîlniri. într-o dimineață întîrziase cîteva minute la un curs și nu mai îndrăznise să intre în sală în urma profesorului, așa că făcu cale întoarsă pe coridor hotărît să-și piardă orele rămase libere în una din cele două cafenele studențești aflate lîngă Institutul de Arhitectură. Era la cîțiva pași de casa scărilor, cînd trecînd prin dreptul toaletelor, una din cele două uși fu izbită cu putere de zid de către cineva aflat în dosul ei și, înainte ca el să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
social, dup... cum divulg... profundă nevoie popular... de sens, dorința de a st...punge opacitatea prezentului și chiar pe cea a viitorului. Sfincși, Pythii și Mafalde ai lumii noastre în derut..., ei sunt simultan vorb...reți ca niște înțelepți de cafenea și misterioși ca niște astrologi, umplând talk-show-urile, împreun... cu alti profeți ai prezentului proveniți din lumea jurnaliștilor, cu un verbiaj gongoric și prea puțin folositor pentru înțelegerea lumii în care tr...im, deși în anumite cazuri distractiv, chiar delectabil (Mircea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
de-a dreptul eroice în pictură; și nu numai. Am început să-l invidiez și pentru gesturile eroice din viața privată. Trebuie să ai un dram de geniu aparte, ca să-ți poți tăia urechea în vreme ce stai la taclale, într-o cafenea, cu un alt țicnit de lux, Paul Gauguin, care, probabil, n-a schițat niciun gest de împotrivire. Am stat trei nopți în celebra piață Leidsepelin, fascinată de lumea cafenelelor, restaurantelor, cazinourilor, de bicicletele de poveste ale olandezilor, de rețeaua lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]