236,711 matches
-
cei veniți de departe, un murmur mustrător, un freamăt de nemulțumire al aripilor, o ceartă croncănită sever, de abate , despre rătăciri inutile și rădăcini tăiate cu flexul, despre cât de uitat e nexul, care deosebește, dar nu desparte? Hoarde cu camere digitale, barbari la Tibur, adoratori ai eurosexului, turiști de-o zi la Subiaco , lume, lume, săraco, "când va veni, va veni ca un fur" vor secera și vor arde îngerii Rexului, pământul cu cetățile sale. Simți tu mai decât o
Corbul sfântului Benedict by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/11273_a_12598]
-
această castanus castaniferus mâine știi bine e zi de jonatan nici o mișcare la care mă inervez ei bine de într-adevăr ești regina mozart n-ai cum să nu te miște asta și bag simfonia 25 începe să zboare prin cameră zboară isteric ca o femeie pioasă în focuri și apoi țiușt dispare afară de pot să continui deși mă aflu extrem de nesigur că oare ce e de preferat momente intime cu o mierlă genială sau scrisul acestui poem și ce privire
Despre actul gratuit sau de grație by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/11047_a_12372]
-
nu fumez și beau zice orașul zice pisica cerului zice basmul negru pe granița asta subțire viața și cinismul mărșăluiesc de o vreme umăr la umăr nerușinate ca șușoteala peștișorilor japonezi din bigudiurile doamnei (de patru ierni la mine în cameră lumina scuipă cheaguri de sânge) da zice îngerul da dar uite nici poemul ăsta nu se repede să-ți mănânce mâinile Cooperativa artă și precizie sau despre oboseala de a continua o anume fericire Cunosc un calorifer posac. Pe mine
Poezie by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/11204_a_12529]
-
Cunosc un calorifer posac. Pe mine nu mă mai vizitează decât poezia și spaima. la 30 de ani încă mă fascinează marile teme: iubire. ură. singurătate. la 30 de ani cineva în lacrimile mele izbește cu ciocanul păianjenul din colțul camerei iar mă iubește cu voce tare sunt orașul locuit de o pisică neagră pe care nu mai am chef s-o răsfăț la 30 de ani încă mai scot femeia din mânecă fiindcă acum știu ce e viața mea: 70
Poezie by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/11204_a_12529]
-
din cerurile tulburi aveam câte un exemplar la mine când așteptam la dentist sau la inspector la garajist sau la benzinărie frontispiciul româniei literare pâlpâia undeva în penumbră chiar pe timpul celor mai grave crize de energie paginile ei respirau în camera alăturată când iubitele mi se perindau prin așternut o luam cu mine prin oazele de umanitate dar și în deșertul contextelor subprivilegiate cu complicitatea domnilor dimisianu silvestru roger câmpeanu îmi impregnam din când în când mesajele poetico-jazzistice în chiar trupul
Poezie by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Imaginative/11764_a_13089]
-
Poate că acesta a fost singurul mister din Macondo care n-a putut fi niciodată limpezit. De îndată ce José Arcando a închis ușa de la dormitor, o lovitură de pistol răsună între zidurile casei. O șuviță de sînge trecu pe sub ușă, traversă camera, ieși în stradă, luă drumul cel mai scurt printre trotuarele inegale, coborî scări și urcă parapete, se prelinse de-a lungul străzii Turcilor, ocoli la dreapta, apoi la stînga, se întoarse în unghi drept în fața casei Buendía, trecu pe sub ușa
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
început, gazda noastră ne-a arătat apartamentul de la etaj și l-a întrebat pe regretatul compozitor dacă nu vrea să ne cînte ceva, la care el a răspuns iritat: doamnă, eu nu ating pianul lui Enescu. Apoi am coborît în camerele de la demisol, închiriate de ea, unde era o pianină. Acolo ne-a spus că e fericită că are pe ce exersa și a vrut să afle cum se descurca Mihai Moldovan într-o cameră în care nu exista un pian
Riscul de a privi memoria ca zestre by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11154_a_12479]
-
lui Enescu. Apoi am coborît în camerele de la demisol, închiriate de ea, unde era o pianină. Acolo ne-a spus că e fericită că are pe ce exersa și a vrut să afle cum se descurca Mihai Moldovan într-o cameră în care nu exista un pian. Răspunsul a fost că nu are nevoie de nici un instrument, fiindcă el are muzica în cap. Deși era evident că replica lui o enervase, ea s-a străduit să păstreze aparențele și să înceapă
Riscul de a privi memoria ca zestre by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11154_a_12479]
-
valurile verzi, îndemnînd la călătorie printre lucruri opuse și fără urmări. degetele ți s-au încleștat pe balustradă cînd apa ți-a trecut peste frunte și-ai văzut cîmpia neagră cu orizontul înfipt în ochii încă larg deschiși. atît. din camera de hotel făcută scrum ar trebui să te văd cum înaintezi pe cîmpia pe care-am pășit și eu cînd m-am trezit din rufele somnului în prima dimineață după. cum ne-am închipuit în scrisul nostru și cum nu
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
supraviețuiască, să mai fie îngrijit, să mai fie bibilit de o familie ce-l luaseră (ca și pe mine, ca probă martor!) în custodie... ca să mai aibă parte de un final de viață liniștit, trebuia ca și eu, în cealaltă cameră, în semn de solidaritate, salvîndu-l astfel... era neapărat nevoie să dau semne de neputință acută, să încurc sensurile, să produc versuri ininteligibile, să sparg strofa aiurea, fără nici o grație, să încîlcesc semnificațiile ca pe niște sfori enervante, cu noduri vechi
Proba martor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11856_a_13181]
-
niște sfori enervante, cu noduri vechi și nefolositoare...să rătăcesc hai-hui pe la periferiile orașului, confuz, diabetic, epileptic, canceros, însoțit tandru de Fascinela, garagața aia cu ochii verzi, veșnic exaltată și cam dili la aparat! Asta căuta să-mi explice, în camera albă de alături, camera lui, aidoma cu a mea, tot albă, așijderea în arhitectură și mobilier, deosebit fiind doar cuplul de bătrînei ce ne îngrijeau... Eu tocmai pusesem la punct niște "materiale", le arătasem gazdelor mele, mă lăudasem cu "valoarea
Proba martor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11856_a_13181]
-
noduri vechi și nefolositoare...să rătăcesc hai-hui pe la periferiile orașului, confuz, diabetic, epileptic, canceros, însoțit tandru de Fascinela, garagața aia cu ochii verzi, veșnic exaltată și cam dili la aparat! Asta căuta să-mi explice, în camera albă de alături, camera lui, aidoma cu a mea, tot albă, așijderea în arhitectură și mobilier, deosebit fiind doar cuplul de bătrînei ce ne îngrijeau... Eu tocmai pusesem la punct niște "materiale", le arătasem gazdelor mele, mă lăudasem cu "valoarea" lor...O, îmi reproșa
Proba martor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11856_a_13181]
-
pentru mine o probă martor de probă martor, destul de simpatică și abjectă!) , începeam să-mi amintesc... să combin visul recent cu realitatea fanată, pierdută, regăsită, iar pierdută... Se cuvenea să rezist ca inițială probă martor... el, Mihai, adevăratul poet, în camera lui albă de sub pămînt, din aer, de pretutindeni... eu în camera mea albă de pe Cuza Vodă... celălalt, nou introdusul în joc, la mama dracului, ba ici, ba colea, probabil tot într-o coșmelie albă, vreo garsonieră... Niciodată nu m-am
Proba martor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11856_a_13181]
-
abjectă!) , începeam să-mi amintesc... să combin visul recent cu realitatea fanată, pierdută, regăsită, iar pierdută... Se cuvenea să rezist ca inițială probă martor... el, Mihai, adevăratul poet, în camera lui albă de sub pămînt, din aer, de pretutindeni... eu în camera mea albă de pe Cuza Vodă... celălalt, nou introdusul în joc, la mama dracului, ba ici, ba colea, probabil tot într-o coșmelie albă, vreo garsonieră... Niciodată nu m-am simțit mai folositor ! Bătrîneii mei se uitau duios la mine, mă
Proba martor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11856_a_13181]
-
injectați, privesc știrile, poate va arde ceva pe strada Sfinții Voievozi și, preț de-o clipă, o sa iti zăresc picioarele-n ciorapii galbeni, cînd ieși fugind, din bloc, ferindu-ți față nu atît de foc, cît de solzii reci ai camerelor video care nu adăpostesc, cum simți că nu te mai adăpostesc cuvintele (îmi spui că nu știi dac-o să mai scrii și ți-e frică), desi the word is a way of murdering the outside world, adică tot ce i-
Cântece eXcesive by Dan Sociu () [Corola-journal/Imaginative/11361_a_12686]
-
început. puțin mai deasupra, lipit de perete. abia se mai ține să nu cadă pe podea. e foarte vlăguit. are oasele ieșite pe-afară și nici o lumină. pare zidit, dar nu e așa. mai alunecă spre podea și atunci în cameră se face foarte frig. când coboară, întunericul devine pânditor. seamănă bine cu un soare negru, abia răsărit. în spatele acestui soare peretele s-a înnegrit. soarele ăsta cunoaște o lumină acoperită, care nu se vede. el strălucește doar pe partea cealaltă
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
soare întors. în fiecare dimineață îl șterg cu o cârpă murdară. el atunci se ridică puțin spre tavan. e un soare greu și mult mai bătrân decât oricare altul. deși e cât o farfurie ciobită, dacă ar cădea, ar rupe camera în două. pe la margine prinde două răni care încep să sângereze încet. atunci aștept de la el să se ridice și să acopere totul. însă el nu face decât să se micșoreze mai mult și să lumineze mai slab. e un
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
așezat mâna pe geam și o altă pasăre de noapte a intrat în casă aducând frigul și un alt trup s-a ridicat dintre noi și o altă pasăre de noapte s-a lovit de geam. * genunchii ei pluteau prin cameră. se așezau lângă el. "de ce n-ai zis nimic trebuia să zici ceva". rochia ridicându-se peste genunchi. așa nu mai plutește nimeni. lângă părul lui genunchii se fac mai negri. "o să-l păzim toată noaptea fără să facem zgomot
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
o s-o aruncăm peste el până se dezgheață. îl așezăm în pat și-l păzim. nu trebuie să afle nimeni că n-a murit de tot." * în '84, când a fost cel mai frumos, cel mai liniștit, am intrat în camera mamei fără ca ea să știe și era foarte frumoasă și mirosea ca pomii după ploaie. am intrat și am văzut cât era de frumoasă și crinii se înălțau chiar atunci, sub ochii mei, sub ochii ei privindu-mă împietrită și
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
să știe și era foarte frumoasă și mirosea ca pomii după ploaie. am intrat și am văzut cât era de frumoasă și crinii se înălțau chiar atunci, sub ochii mei, sub ochii ei privindu-mă împietrită și foșneau și în cameră se lăsa poate înserarea sau doar frunzele imense ale crinilor acopereau fereastra, înălțându-se unduitor. și atunci s-a făcut o liniște ca-n mijlocul mării și crinii mamei au început să se întrepătrundă și lujerii lor ca niște mâini
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
au început să se întrepătrundă și lujerii lor ca niște mâini arcuitoare urcând spre tavan și liniștea aceea și-apoi doar liniștea aceea de parcă ar fi fost moartea. da' nu era moartea, ci era '84 și eram noi doi în camera ei. m-a luat de braț, m-a strâns tare, mi-a zis "să nu-nchizi ochii. să-i ții deschiși mereu. că dacă o să închizi acum ochii o să vină o apă mare și neagră și-o să ne-înece pe
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
acolo și s-a dus la ușă și s-a aplecat și a luat haina de pe jos și eu am zis vreau să-ți treci părul și ea a zis termină odată mâine se împlinesc șapte și a ieșit din cameră și eu am rămas în cameră și am zis vreau să-mi și ea n-a zis nimic și am zis peste genunchi și s-a întors cu mâna stângă prinsă cu unghiile în mâna dreaptă și obrazul ca o
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
ușă și s-a aplecat și a luat haina de pe jos și eu am zis vreau să-ți treci părul și ea a zis termină odată mâine se împlinesc șapte și a ieșit din cameră și eu am rămas în cameră și am zis vreau să-mi și ea n-a zis nimic și am zis peste genunchi și s-a întors cu mâna stângă prinsă cu unghiile în mâna dreaptă și obrazul ca o bucată de lemn și ochii și
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
Gheorghiu 1990. Se face șase, ora vernisajului meu de la Cupola, și Dan Laurențiu nu apare. îl iau pe Mihai Ursachi, traversăm, printre porumbei, Piața Unirii, și intrăm în Hotel Traian. Cioc-cioc în ușa întîrziatului, așteptăm, deschide: e gol, iar în fundul camerei, semiobscur, nudul unei renoiriene Eve. Ave Eva, zice Adamul cu barbă, ca-n anagramatul său viitor titlu, și ne roagă să-l așteptăm. Vernisajul înțesat ("Acolo, în sala cu nuduri profund suedeze"), cu cei doi invitați ai mei în mare
Mozaic Ave Eva by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/11855_a_13180]
-
că, urmînd traseul unor sinuoase defileuri de profunzime, atomii și moleculele din trupul Mirelei îi invadau propriul trup. O dorea - și ea dormea pe patul de alături. Era obsedat de căldura trupului ei și trebuia să facă pe colegul de cameră. Într-o zi i-a vorbit despre toate acestea și Mirela a înțeles. În timp ce el îi vorbea, ea înclina rar din cap și spunea: da, da, da! La urmă a început să plîngă. De fapt, nu plîngea, ci numai își
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]