4,790 matches
-
scaunului meu, zicând: — Nu e deloc amuzant! Predicatorii de la radio sunt oameni în carne și oase. Și eu îi zic că n-am făcut nimic. Iar Helen și Stridie chicotesc. Mona își încrucișează brațele pe piept și se trântește pe canapea. Zice: — Nu aveți nici un pic de respect. Nici un pic! Vă bateți joc de un milion de ani de puteri ale vrăjii. Mona îl împinge pe Stridie cu toată puterea în portieră. — Și tu la fel, zice. O vedetă de radio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
atârnă și cad flori putrede și negre. Trandafiri maronii putreziți pe tulpinile negre îmbrăcate în mucegai cenușiu. Unul dintre buchete este legat cu o panglică lată de satin negru. Pe covorul îmbâcsit din sufragerie se desenează urma lăsată de o canapea. Mai e și urma unei vitrine, apoi micile adâncituri lăsate de picioarele scaunelor și măsuțelor. Într-un loc e un pătrat mare, pe suprafața căruia covorul s-a bătucit uniform. Tot decorul ăsta îmi pare foarte cunoscut. Tipul cu mașinuțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de urme vinete. Dragoste cu năbădăi. Prin ușa care-o desparte de biroul lui Helen, Helen zbiară: — Care-ar fi un sinonim pentru „chinuit“? Biroul ei este acoperit de cărți deschise. Sub birou, un pantof e roz și altul galben. Canapeaua de mătase roz, biroul sculptat în stil Ludovic al XIV-lea al Monei, măsuța cu gheare de leu de lângă canapea, toate sunt brumate de praf. Buchetul de flori este veșted și maroniu în apa lui neagră și împuțită. La stația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
un sinonim pentru „chinuit“? Biroul ei este acoperit de cărți deschise. Sub birou, un pantof e roz și altul galben. Canapeaua de mătase roz, biroul sculptat în stil Ludovic al XIV-lea al Monei, măsuța cu gheare de leu de lângă canapea, toate sunt brumate de praf. Buchetul de flori este veșted și maroniu în apa lui neagră și împuțită. La stația de interceptare se transmite un cod 311. Îmi pare rău, zic. N-a fost frumos s-o strâng așa. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
la podeaua salonului. Nu s-a uitat niciodată cu atenție. Nu s-a uitat nici prima dată când au vizitat casa. Nici când agentul i-a condus prin încăperi. Au măsurat camerele și le-au spus muncitorilor unde să așeze canapeaua și pianul, și-au cărat înăuntru toate lucrurile și nu s-au oprit nici un moment să se uite la podeaua salonului. Așa spun ei. Capul lui Helen se apleacă spre Patrick. Sângele îi curge din gură. Brațele i s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de-a binelea, visînd aiurea. Haidem! se înviorează Mihai. Ptiu, ce iarnă! exclamă secretarul literar, ieșind în curtea teatrului, în urma lui Mihai. Ninge foarte frumos. Traversează piața alături, în grabă, și intră în hotel, hotărînd să rămînă pe una din canapelele din hol; în bar, e și fum și zgomot de la magnetofonul reglat pe sonoritate exagerată. Mihai pleacă să aducă paharele cu băutură, oprindu-se o clipă lîngă standul de reviste și ziare, în speranța că ar putea găsi ceva. Aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la pămînt, obligînd mașinile să-l ocolească. Numai cursa rapidă se înfurie și trece cu roțile din stînga peste coroană, trosnindu-i toate crengile, retezîndu-le. *** În compartimentul vagonului de clasa întîia, se simte cum iese căldura aburului din țevile de sub canapele. Aura, cufundată în locul de lîngă fereastră, privește fix în afară, parcă ar număra stîlpii de telegraf. De fapt, în ochii ei stăruie doar imaginea lui Radu, pe care și-l închipuie primind telegrama, trezit din somnul de după-amiază, dezorientat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ghișeul de informații, un ceferist răspunde mereu la telefon că toate trenurile merg normal. Aura scoate o plăcintă din geantă și începe s-o mănînce, bucuroasă că a rămas singură în compartiment. Își descalță pantofii și-și întinde picioarele pe canapea, strîns lipite, aproape încordate, așa cum stă pe pat seara cînd citește și-l simte pe Radu apropiindu-se, știind că mîna lui, pornită într-un gest de atingere, se va plimba în sus, dezgolind totul, cu calm, aproape cu migală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în minte imaginea cocoșului urcat pe gard să strige cucurigu, umflîndu-se în pene sub privirile tuturor găinilor. Tot în delegație? Poftim? a tresărit Paula, intuind că este întrebată. A, da... De fapt... Cumpărături... A s-a auzit reacția tînărului de pe canapeaua din față, ca un fel de dezumflare totală, ceva aducînd cu: "m-am lămurit; oltenii veneau cu cobilița și papornițele pline, să vîndă; tu te duci cu geamantanul gol, luxos, să cumperi". La noi, la Valea Brândușelor, vin rar sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ar fi purtat asistenta șefă dacă-i ofeream.... E drept, știindu-se că-s pacienta profesorului, toți... Totuși, puteam să am foaia completată imediat după vizită, să pot ajunge mai repede la autogară... Acum aș fi fost acasă." Țevile de sub canapea încep să se răcească, iar dinspre geam coboară valul de răceală. Aura se mută pe locul din mijloc, strîngîndu-și blana la piept, cu o ciudă mereu crescîndă că a scăpat cursa rapidă. Dumnezeule mare! exclamă șoferul, răsuflînd ușurat, trăgînd frîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pînă spre șold, un picior frumos, superb chiar, ca al Măriei Săteanu; o femeie cu un zîmbet dulceag, de peltea, căreia, cu un ceas mai devreme, i-a dat un bobîrnac și Theodor Săteanu. *** În anticamera directorului comercial este o canapea extensibilă, pe care, adeseori, se odihnesc inginerii ce fac de noapte ca ofițeri de serviciu. Alături de biroul secretarei, pe o măsuță, stau două telefoane: unul intern și celălalt, negru, mare, vechi, interurban, cu două linii. Săteanu, tremurînd de nervi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a avut vreun rost toată discuția. Iată o întrebare inteligentă surîde ironică femeia. Ai de gînd să părăsești încăperea, sau chem procurorul care a rămas la parter? Maria! îi strigă Mihai încet, văzîndu-i mîna întinsă amenințător către telefonul de la capătul canapelei. Cu doctorul Marcu vrei tu să te răfuiești?! Pentru o greșeală a lui de-acum douăzeci de ani? Păi ăla s-a dat jos din tren, și-a lăsat familia să se ducă în concediu, iar el s-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mihai și-și coboară gura pe celălalt sîn, învăluindu-l în sărut. Femeia are totuși o reacție, brațele ei, care au stat inerte pe lîngă corp, se ridică, hotărîte să se abată asupra tînărului, dar trupul ei, lipit de marginea canapelei, se dezechilibrează, numai bine ca Mihai s-o prindă, ajutînd-o să se întindă pe spate. Palmele tînărului se așază făcute căuș peste amîndoi sînii, apăsîndu-i puțin, pentru ca imediat să coboare spre mijloc, ducînd cu ele în jos furoul. Sărutul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vină mai aproape, să-i poată gusta sărutul. Părul smuls de la ceafă este acum mîngîiat îndelung, parcă să alunge usturimea de mai înainte, apoi, nervoase, mîinile femeii smulg hainele de pe Mihai, aruncîndu-le la întîmplare pe birou, pe scaun ori pe canapea. Cînd se simte dezbrăcat complet, lăsat o clipă din încleștarea sărutului, Mihai își simte genunchii primiți între ai femeii, printr-un gest de invitație plină de curtuoazia născută din dorință. Ostenit, Mihai se sprijină pe coate și caută să întîlnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu-i mai pasă dacă va fi strangulat cu adevărat de picioarele care au zvîcnit în aer, încolăcindu-se pe după gîtul său ca un colan de flori, mult prea greu, că abia se mai sprijină în palmele îndesate în moliciunea canapelei. Își revine din toată zbaterea doar cînd are certitudinea că n-a mai rămas decît inima din el, care bate undeva deasupra Mariei, pe un trup fierbinte si umed de transpirație ce nu pare a vrea să-i mai dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să-și culce tîmpla pe el. Voia cu orice chip să rămînă nemișcată, să se lase pradă concentrării asupra a ceea ce se întîmplă în ea, conștientinzînd actul sublim al fecundării, despre care a scris atîtea articole stînd nopțile aici, pe canapeaua din biroul său, act pe care îl blestema adesea pentru că se întîmplă doar altora, "pînă și animalelor, ori insectelor mie nu!", plîngînd de multe ori cu fruntea înfundată în perna mică, meschină aproape, făcută din cîrpe scărmănate, deși ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se oprește să-i caute ei ciorapii și să-i întoarcă pe față, sau să-i potrivească furoul mai bine, înainte ca ea să îmbrace bluza. Cînd sunt gata îmbrăcați, Mihai o vede pe Maria cum întinde mîna spre capătul canapelei și bagă telefonul în priză: Nu-l puteam lăsa să ne deranjeze mereu... o aude murmurînd iar Mihai nu se poate abține să nu-i ia mîna și să i-o sărute. Maria se retrage un pas și-l cercetează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rămas să se certe cu tînărul acela, care-i era elev la seral... Cînd am revenit acasă, mă așteptam la o mustrare cumplită; uitasem de timp și stătusem la Vicențiu pînă la prînz... Mama însă era total schimbată; zăcea pe canapea într-un fel de inconștiență, cu privirea pierdută; abia auzea ce-i spun; doar zîmbea uneori... Seara nici n-a coborît la masă; parcă se ferea de mine..., apoi traistele cu alimente, lemnele de foc..., primul om pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Barry, Gerry, Derry și Dave 1 (asta pentru că Dave 2 apare mai târziu). În majoritatea serilor, Carol îi vedea plecând din apartament și, după cinci sau șase ore, când reveneau, făcea din nou prezența. Iar dimineața, pe când Barry zăcea pe canapea, cu brațele grăsulii și pistruiate atârnând de sub pilota de rezervă cu motive florale și cu picioarele gălbui, pline de bătături, ieșind peste marginea divanului, Carol îi aducea o cană cu ceai și îi dădea veselă bună dimineața. Apoi pregătea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
băut ale lui Dan cu prietenii. E greu de spus de unde pornise totul. Evident că tocmai asta a alimentat fricțiunile dintre cei doi. Carol se lăsase ea însăși de Băutură (cu B mare) și nu a mai tolerat Amicii pe canapea. Dimineața stătea țeapănă în pat, în timp ce Dan, în baia alăturată, își băga capul sub robinetul de culoarea fructului de avocado. Apa călâie i se scurgea pe cap în vasul de culoarea fructului de avocado. Nu ne-o mai tragem deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
atât de ignorant și de naiv încât crezuse că lipsa alcoolului nu poate determina simptome fiziologice. Transpiratul, starea de neliniște și cea de vomă, halucinațiile permanente, toate acestea îl luaseră complet prin surprindere. Carol reacționase trimițându-l să doarmă pe canapea. Zăcuse acolo ca o epavă, cu adevărate uragane dezlănțuindu-se în spatele frunții sale înguste. Pe când trupul i se zvârcolea, mintea producea fantasme bizare - femei cu testicule în loc de ochi și bărbați cu urechi în formă de vagin, discutând netulburați într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Pe când trupul i se zvârcolea, mintea producea fantasme bizare - femei cu testicule în loc de ochi și bărbați cu urechi în formă de vagin, discutând netulburați într-un bar cu un decor halucinant. În cea de-a cincea zi, se ridicase de pe canapea și se dusese la serviciu. În afară de niște furnicături în degete - ca și cum ar fi suferit o amputare, dar memoria ar fi reținut încă amintirea membrelor de mult pierdute - nu simțea nimic. Nu avea nici cea mai mică poftă de alcool. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
insistând asupra penisului, a clitorisului, a sfârcurilor și a vaginului. Carol se masturba deja serios. Cu o mână împingea înainte și înapoi pielea penisului, iar pe cealaltă și-o vârâse în vagin. Divanul din fantezia ei își găsise corespondentul în canapeaua din sufragerie. Acolo începuse acel hidalgo să i-o tragă, trecând de la penetrări ușoare și rapide la niște mișcări viguroase ce păreau a nu se mai sfârși. Fiecare dintre acestea o conducea până aproape de culmile orgasmului, ca un montagne russe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
piciorul ca să vadă dacă nu cumva îl incomoda. Bull, din ce în ce mai ușurat, era cuprins de liniștea pe care ți-o dă doar convingerea că o persoană este capabilă să-ți ofere tratamentul adecvat. Când, în cele din urmă, se ridicase de pe canapea și își trăsese pantalonii, simțea că e din nou aproape normal. Făcu câteva ture prin cameră. Încă simțea furnicături în picior, însă senzația aceea imediată, de la suprafață, cea care îl îngrozise efectiv, fusese diminuată considerabil. — Ascultă, John... Margoulies revenise la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Highway Village. Avusese intenția clară de a merge să dreneze chistul domnului Gaston. Acesta, un profesor de franceză pensionat, locuia într-o casă cât o cutie de pantofi din Village. Zi după zi, ziua întreagă, zăcea în suc propriu pe canapea, cu trupul plin de fiere și înfășurat în tweed înconjurat de copertele galbene și îngălbenite ale volumelor de la Gallimard. Gaston avea un chist imens chiar în scobitura spatelui, cu propriul său ciclu de viață - ciclu ce nu prea părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]