32,150 matches
-
timp în care tovarășa îi ținea companie. În timpul orelor, băiatul era mângâiat pe creștet cu o grijă și simpatie deosebite. Văzându-l atât de corcolit, Luana crezu că e suferind cine știe de ce boală grea și fără vindecare. "Poate are cancer și pățește ca tatăl meu!" gândi fetița, cu inima strânsă. După o vreme însă, Luana descoperi că acest coleg e bine sănătos, nu-i lipsește nici unul din organele vitale iar grija exagerată care i se arăta nu putea fi decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe care le mai avea crescuseră și cădeau peste cojile de pe cap ca niște fire de mătase albă. Arăta ca orice alt bătrân, de pildă ca aceia care jucau cărți În hol. Abia avea șaizeci de ani, dar Îl Încolțise cancerul. El schițase un zâmbet, iar ea a simțit o durere sfâșietoare În piept, nu-și Închipuia că tristețea poate să doară. Abia În surâsul acela șters Își recunoscuse tatăl, cel pe care-l păstra În minte. Iar când el a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
care știe cu adevărat ce-i aceea suferință, mulțumește cerului că l-a pricopsit numai cu un infarct, cu câteva pietre la rinichi, acolo, ori cu un plămân extirpat de la o tumoare, un adevărat chilipir față de celălalt, candidat sigur la cancer. Dacă se afla prin dreptul unei uși, bate pe ascuns cu degetele în lemn, dornic să alunge o asemenea posibilitate. (Nina râde și bate din palme, oho, ho, ho!) Iar dacă personajul nostru suferă de ceva, atunci numai de la mesele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Casa de Cultură unde era directoare, avea acolo un puști, Ionuț care se dovedea a fi teribil de inventiv, uneori îi inhiba pe profesori cu ideile lui. E un copil a cărui precocitate te uimește. Tatăl lui a murit de cancer acum vreo doi, trei ani dar el nu știe, mama lui i-a zis atunci că tatăl lui a plecat într-o țară străină și el a crezut-o și așteaptă, tot așteaptă să se întoarcă. Este atâta absurd în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
unui ziar național. Am zâmbit, am luat berea înapoi și-am început să-i desfac eticheta. — Te simți bine? — Nu e un lucru ușor, înțelegi? Să te trezești zi de zi vreme de luni întregi și să știi că ai cancer. Am încuviințat. — Ideea... E ca o piatră mare pe care n-o poți lăsa jos niciodată. Îi simți greutatea din clipa în care deschizi ochii, te împovărează tot timpul. Dar tu nu mai ai cancer, draga mea. Nu știm asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și să știi că ai cancer. Am încuviințat. — Ideea... E ca o piatră mare pe care n-o poți lăsa jos niciodată. Îi simți greutatea din clipa în care deschizi ochii, te împovărează tot timpul. Dar tu nu mai ai cancer, draga mea. Nu știm asta sigur. — Păi, nu știm sigur nici că eu n-am cancer. Nu știm nimic sigur. Asta ar trebui să mă liniștească? Am ridicat picioarele vertical cu pământul și am încercat să le țin așa, luptându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
n-o poți lăsa jos niciodată. Îi simți greutatea din clipa în care deschizi ochii, te împovărează tot timpul. Dar tu nu mai ai cancer, draga mea. Nu știm asta sigur. — Păi, nu știm sigur nici că eu n-am cancer. Nu știm nimic sigur. Asta ar trebui să mă liniștească? Am ridicat picioarele vertical cu pământul și am încercat să le țin așa, luptându-mă cu forța gravitației. — Hmm. La asta mă gândeam când am spus-o. Am băut restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu colanți negri, fustă scurtă, o cravată înnodată ștrengărește într-o parte, Clio cercetașa emoționată în tabără, Clio studenta eminentă cu hainele ei de camuflaj și părul lung până la bărbie la un festival, cam pe când se aflase că suferă de cancer. Mama ei punându-mi întrebări despre toate cele întâmplate în Grecia, despre tot ce avea și nu avea legătură cu accidentul, și de fiecare dată când îi spuneam ceva o vedeam concentrându-se, ca și când ar fi pus informațiile la păstrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mai era dragoste ce simțeam. Era un amestec de furie și milă, de milă și furie. Mai mult furie decît milă. Era iubiură**. Reușisem să-mi ridiculizez disperarea: lacrimi, Iordana? Risipești materia primă pe nimic? Pe un exemplar bolnav de cancer? Încearcă, smintitul, să-ți dăruiască modul lui de-a muri, după ce n-a vrut să fie modul tău de-a trăi. "Vino, Iordana. Numai în ultima clipă descoperi care este jumătatea ta, jumătatea astrală, chiar dacă n-ai întîlnit-o pînă atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și în moartea lui. Brăduț, fiul făcut cu a doua nevastă, l-a văzut în ultimele săptămîni și mi-a povestit că se închisese într-o mîndră, distantă, scîrbită indiferență. Fuma, cu ochii roșii de febră, țigară de la țigară. Ajuta cancerul să i se dilate în plămîni. A murit singur, cu spatele întors la toate, încercînd să-și aprindă un BT. N-a cerut ajutor de la nimeni. Poate că n-a vrut să-i observe cineva pupilele topite de spaimă. Mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
perspectiva globalizării. Doru B. e tot monoglot. Impostura cîștigă teren, în paralel cu campaniile de compromitere. Uzina de cuvinte demolatoare produce. Ea mai produce. Restul industriei e "morman de fiare vechi". Intrigile celor agresivi, ca Machiavella, provoacă tahicardii și ulcere, cancere și infarcturi. În "universitatea care ucide", cei buni mor primii. Mihai Drăgan, la 1 noiembrie '93; Ioan Constantinescu, la 3 ianuarie 2002. Ultima oară cînd l-am văzut, îmi vorbea despre o universitară care și-a trimis lucrarea unei reviste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Patrick? Sigur nu la 16-l7 ani, ci mai devreme. "Hai, atinge-i obrazul, mi-a cedat Brăduț ceva din plezir. Să vezi ce piele proaspătă are steaua mea polară". Polară? Hilară, nu polară. Mi-a mărturisit că faza finală a cancerului îl făcuse pe Iordan insuportabil de sarcastic. "Era prea sarcastic, așa cum este bolnavul incurabil cînd e inteligent ca tata". "Incurabil? Vrei să spui că nu mai spera?" Brăduț mi-a răspuns, imitîndu-l pe Iordan. L-a adus pentru cîteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cred că editorul român poate fi acuzat de pudicitate. "Noi, pudicii!" pufnește disprețuitor Antofiță, uitînd că "Lolita lui Nabokov n-a apărut în America (două edituri au refuzat "pornografia pedofilului"), ci la Olympia Press-Paris; și tot SUA au interzis Tropicul Cancerului de Henry Miller, din '34 pînă-n '61. Aproape trei decenii. Cum nu m-am retras destul de rapid în zona protejată de Tano, care doarme-n casă, mi se promite bătaie dinspre fata chinuită de libido, dacă nu omor, dinspre băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
metisă e madlena mea.) O tresărire de fericire văzînd o vrabie dînd din aripi, cu căpșorul scufundat în ligheanul de tablă de la pompa din curte; o tresărire de nefericire că Iordan îmi lipsea și cum îmi mai lipsea! Aflasem de cancer, dar parte din mine mai spera că-i va trece. Nu eram pregătită nici pentru boala, nici pentru moartea lui. Greșeam. Lui Sebastian, dintr-o eroare de tipar i-a ieșit o comedie de succes, Ultima oră. Mie de ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și darurile mării Careul mi-a apărut desenat pe nisip și în zilele care au urmat. De-atunci, însă, nu l-am mai văzut niciodată. Nici pe "tata" nu l-am mai văzut tot de atunci. A murit de un cancer galopant la sân, doi ani mai târziu. Firește n-am s-o uit nici pe "el", nici pe celelalte "mame", dar mai ales nu am să uit prelegerea ce mi-a ținut-o în curtea cu floarea-soarelui gigantică, despre înțelepciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și rugăciune. Un bărbat, cândva vindecat de Joao, revine la "Casa" cu o altă problemă și speranța de a mai potența o dată miracolul în favoarea lui. El povestește cu însuflețire despre fosta sa soție, care în urma unei operații spirituale elimină un cancer la sân într-un stadiu înaintat. • O altă femeie, ce poartă din fragedă copilărie sechelele unei poliomielite, descoperă sub baia de cristale de la "Casa" că își mișcă necontrolat degetele și laba piciorului atins de polio. În urma unui transplant de tendon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
comunitare, bănci care mor de plictiseală și singurătate, alei roase de lepră, zidurile obosite ale unor clădiri, în care veacurile nu mai au istorie, pentru că moartea le-a ronțăit până la fundație, acum rânjind cu gingiile goale și acelea atinse de cancer maxilo-buco-facial, noaptea plutește ca un abur până la brâu, în rest ziua în putrefacție emană mirosurile din îndepărtatele iubiri ale tinereții, pe când trupurile îndrăgostiților cuprinse de spasmofilie, își amestecă prin sărut, enzimele salivare. Bomba atomică n-ar sculpta material topit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
slabă, albă la față și fără păr pe cap. Victor, care suporta foarte greu pierderea mamei sale, cel mai bun și aproape singurul apărător din familie, i-a spus doar: Mânzule, ești băiat mare și află ca boala aceasta nefastă, cancerul, nu iartă! Vara au mers la secerat, au cules și Înșirat tutun, au lucrat grădina și s-au jucat. Din când În când Va se mai uita pe caietele sale. Era chemat la căminul cultural de către directorul acelei instituții, profesorul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
crez. Deși... Asist, butonînd televizorul în căutarea unui program care merită atenție, la niște spectacole care mă împing, fără glumă, spre sinucidere. Într-o emisiune, care își propune să scoată în evidență catastrofala incultură care s-a abătut ca un cancer imbatabil spre tineretul nostru, o armată de fete blonde (unele chiar frumușele) se întrec în a spune cele mai gogonate tîmpenii. Un bărbat răspunde cît de cît corect la niște întrebări pentru nivelul unui cîine sau delfin și apoi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
îngrijirilor scade cu vârsta. Aceasta se potrivește cu viziunea fatalistă a anglo-saxonilor, care nu mai îngrijesc anumite boli dincolo de o anumită vârstă. Rămâne totuși valabil faptul că dezvoltarea anumitor maladii este încă nedeterminată. Unele studii epidemiologice au arătat că prevalența cancerului a crescut cu 63%, din 1980 în 2000, în special din cauza îmbătrânirii populației. La fel, maladiile degenerative ar fi în creștere. Se prevede o dublare a numărului de persoane atinse de maladia Alzheimer de acum și până în 2020. Dacă aceste
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
L-a vîndut pe amant, pe Blidaru, În schimbul soțului, eliberat curînd după aceea de la Gherla. Dar trădarea asta și pesemne oprobriul codrenilor au muncit-o cumplit și au doborît-o. A murit În 1973, la numai cincizeci și trei de ani, răpusă de cancer, așadar, chiar În anul În care tata mi-l evoca pe Vasile Blidaru. Pe patul de moarte, i-a cerut iertare văduvei haiducului, iar fiica acestuia, Maria, a venit la Înmormîntare. Citind și alte documente despre rezistența armată anticomunistă din
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
apune purtînd pantaloni, lansînd șarje feministe și fiind una dintre primele femei ale Ungariei care au fumat În public. Același destin și-a amintit de ea mai tîrziu, poate și de Încălcarea legămîntului, și a torturat-o cumplit cu un cancer al ovare lor de la care i s-a tras moartea. Júlia era cea mai faimoasă mireasă din Întreg ținutul Sătmarului, cine nu auzise de ea? Părintele se consola Însă cu faptul că În biserica sa Începuse, chiar În secolul durării
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pupau de zor și-mi spuneau că voi ajunge ca unul Paganini, lucru care mă întrista mereu, pentru că, auzisem eu, acel Paganini se îmbolnăvise grav din cauza unui sifilis tratat cu mercur și, în cele din urmă, fusese răpus de un cancer, perspectivă care nu-mi surâdea. Chiar și tata, în momentele sale de euforie, privind la expoziția de diplome pe care mama o deschisese pe pereții casei ca să acopere crăpăturile acestora, probabil îmi zicea Paganelul meu, Paganelule drag sau pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
trădat cu adevărat doar din plictis. Ceea ce, cred, n-ar mai putea fi trădare, ci un fel de abandon. M-aș arunca atunci la picioarele lui Hristos și L-aș implora: "Iartă-l, Doamne Dumnezeule, pentru că a fost atins de cancerul spleenului!" Cancerul acesta a devorat și căsătoria noastră, Z. De ce n-ar fi fost atins și Iuda de această boală lumească? Îmi amintesc de o noapte în care nu te-am găsit lângă mine, în pat. Te-am căutat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
adevărat doar din plictis. Ceea ce, cred, n-ar mai putea fi trădare, ci un fel de abandon. M-aș arunca atunci la picioarele lui Hristos și L-aș implora: "Iartă-l, Doamne Dumnezeule, pentru că a fost atins de cancerul spleenului!" Cancerul acesta a devorat și căsătoria noastră, Z. De ce n-ar fi fost atins și Iuda de această boală lumească? Îmi amintesc de o noapte în care nu te-am găsit lângă mine, în pat. Te-am căutat peste tot, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]