6,257 matches
-
anii proletcultiști, rolul lui Călinescu (dar, parțial, și al lui Lovinescu) a fost ținut de Manolescu; partea „lovinesciană” a acțiunii lui ține de etapa de emancipare a literaturii (acum nu de sămănătorism-poporanism, ci de realism socialist), partea „călinesciană” - de stabilizarea canonului contemporan. E drept că nici Lovinescu, nici Călinescu și nici Manolescu n-au lucrat singuri, dar ca embleme ale criticii și ale acțiunii sale numai ei pot fi recompensați. - Ce înțeles are lectura pentru un critic al actualității literare, într-
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
a sute de oameni. Aidoma lui, după război, se convertește la catolicism, devine preot, intră în Ordinul Carmeliților Desculți și emigrează în Israel. Aidoma lui, „evreul-catolic“ clădește aici o biserică în care slujește în spirit ecumenic, fără a respecta întocmai canoanele. De aceea, el intră în conflict deopotrivă cu autoritățile ecleziastice și cu propriii conaționali. Și tocmai această pendulare a eroului între oameni și comunități măcinate de conflicte ireconciliabile e urmărită de autoare, prin vocile unei extraordinare galerii alcătuite din personaje
Ludmila Ulițkaia Daniel Stein, traducător () [Corola-journal/Journalistic/5104_a_6429]
-
romani și numai din aceștia. Sunt argumente peremptorii pentru a afirma că savantul, prin spiritul său critic, ca și prin nivelul său cultural, este iluministul nostru cu cel mai larg orizont european. Ediția Chivu-Pavel ne oferă toate argumentele necesare lărgirii canonului literar și cultural cu care operăm, în școală și în facultate, ca și în spațiul public. Chiar și cu întârziere de două secole, Ion Budai- Deleanu trebuie integrat seriei noastre de enciclopediști, între Cantemir și Hasdeu, ca și valorilor de
Ion Budai-Deleanu în ediție critică (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5133_a_6458]
-
nevoie de un public pregătit să deguste ficțiunea jucată de actori, asta însemnînd că fără un public anume educat, valoarea unui spectacol se risipește în neant. Și cum judecarea unei piese se face după criterii de gust, așadar după un canon cu precădere estetic, norma autonomiei estetice e obligatorie chiar în ciuda riscului de a o folosi ca drept de veto împotriva unor valori care nu pot primi judecata estetică (de genul „e deștept, dar scrie prost“). În acest caz, estetismul devine
Teatrul din afara teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5349_a_6674]
-
de altădată, cu diferența majoră că astăzi femeile sunt libere, ceea ce nu s-a mai întâmplat până acum în istorie. În aceasta constă revoluția: nu dragostea s-a schimbat, ci a apărut feminismul. Ați putea schița în câteva cuvinte un canon contemporan... în dragoste? Un canon? Cred că visul contemporanilor noștri este dedramatizarea. Am vrea ca totul să fie ușor, cool, simpatic, apreciem suplețea, flexibilitatea, dar de fapt în realitate toate acestea nu se aplică, nu așa stau lucrurile. Totul e
Pascal Bruckner despre paradoxurile iubirii () [Corola-journal/Journalistic/5355_a_6680]
-
că astăzi femeile sunt libere, ceea ce nu s-a mai întâmplat până acum în istorie. În aceasta constă revoluția: nu dragostea s-a schimbat, ci a apărut feminismul. Ați putea schița în câteva cuvinte un canon contemporan... în dragoste? Un canon? Cred că visul contemporanilor noștri este dedramatizarea. Am vrea ca totul să fie ușor, cool, simpatic, apreciem suplețea, flexibilitatea, dar de fapt în realitate toate acestea nu se aplică, nu așa stau lucrurile. Totul e uneori foarte simplu, dar și
Pascal Bruckner despre paradoxurile iubirii () [Corola-journal/Journalistic/5355_a_6680]
-
emit și ceilalți profesori care, cum spune autoarea, au „nășit” lucrarea: Paul Cornea, Gabriel Coșoveanu, regretatul Marin Beșteliu. De ce acest subiect, de ce Mircea Horia Simionescu? Autoarea ne explică în „Argument”. A constatat că M. H. S., scriitor intrat deja „în canon”, este unul despre care s-a scris imens, însă dispersat. Nu beneficia de o lucrare „monografică”, de o cercetare ordonatoare a operei întregi, „expurgată de orice partis-pris-uri”. Situație în care se aflau, de altfel, și ceilalți componenți ai familiei lui
O carte despre M. H. S. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5224_a_6549]
-
Dumitrescu-Bușulenga simțirea ia forma conceptului, iar emoția e ferecată într-un lexic profesoral, de rigidă alură memorialistică. Parcă obișnuința didactică i-a uscat seva, iar morga de catedră i-a sleit spontaneitatea. Și astfel intuiești că, pentru viitoarea maică Benedicta, canonul academic nu a fost zorzon de paradă, ci formă intimă de manifestare a sufletului. Mai rar o asemenea ipostază în care sensibilitatea poate da naștere atîtor acorduri de orgă severă, din ale cărei tuburi ies sunete rotunde, de sobră vibrație
Ritmuri memoriale by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6664_a_7989]
-
Aproape 50% dintre românii cu vârsta peste 14 ani țin post, în special înainte de Paște și de Crăciun, majoritatea lor făcând asta din credință, iar peste un sfert respectând durata integrală a perioadei impuse de canoane, arată un studiu realizat de Mercury Research. Femeile obișnuiesc să țină post într-o măsură mai mare decât bărbații (57% față de 40%), conform aceleiași cercetări, citată de Mediafax. Cele mai frecvent întâlnite motive pentru care românii țin post sunt credința
Aproape 50% dintre români ţin post înainte de Paşte şi Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/66977_a_68302]
-
Elisabeta Lăsconi Porțile deschise ale canonului Canonul occidental a trecut în ultimele două decenii prin mai multe încercări. Asemenea unei cetăți asediate din toate părțile, cucerit în mod paradoxal prin pătrunderea fățișă ori furișă pe mai multe culoare vizibile ori subterane, canonul dă semnele unei expansiuni
Femei by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6703_a_8028]
-
Elisabeta Lăsconi Porțile deschise ale canonului Canonul occidental a trecut în ultimele două decenii prin mai multe încercări. Asemenea unei cetăți asediate din toate părțile, cucerit în mod paradoxal prin pătrunderea fățișă ori furișă pe mai multe culoare vizibile ori subterane, canonul dă semnele unei expansiuni tumultuoase
Femei by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6703_a_8028]
-
Lăsconi Porțile deschise ale canonului Canonul occidental a trecut în ultimele două decenii prin mai multe încercări. Asemenea unei cetăți asediate din toate părțile, cucerit în mod paradoxal prin pătrunderea fățișă ori furișă pe mai multe culoare vizibile ori subterane, canonul dă semnele unei expansiuni tumultuoase și ireversibile, încât din cetate asediată a devenit un oraș multicolor. Celebra formulă impusă de criticii severi ai canonului occidental, descriind prin doar trei cuvinte pe autorii ce-i asigură perenitatea (bărbați, morți, albi), trece
Femei by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6703_a_8028]
-
cucerit în mod paradoxal prin pătrunderea fățișă ori furișă pe mai multe culoare vizibile ori subterane, canonul dă semnele unei expansiuni tumultuoase și ireversibile, încât din cetate asediată a devenit un oraș multicolor. Celebra formulă impusă de criticii severi ai canonului occidental, descriind prin doar trei cuvinte pe autorii ce-i asigură perenitatea (bărbați, morți, albi), trece prin demontări dure, produse de avalanșa vieții literare: scriitoarele cuceresc public și premii (în ultimul deceniu, trei prozatoare nobelizate) și acaparează piața literară, autorii
Femei by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6703_a_8028]
-
trece prin demontări dure, produse de avalanșa vieții literare: scriitoarele cuceresc public și premii (în ultimul deceniu, trei prozatoare nobelizate) și acaparează piața literară, autorii cu succes uriaș aduc în ficțiune lumi exotice: Salman Rushdie, Haruki Murakami, Mo Yan. Demontarea canonului occidental se datorează mai multor fenomene: coloniile imperiilor de altădată invadează literar fostele metropole, ies la suprafață acum un canon chinez (cele patru romane fundamentale), altul japonez (cele trei scriitoare din secolul al XI-lea), reînvie în mare forță genuri
Femei by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6703_a_8028]
-
și acaparează piața literară, autorii cu succes uriaș aduc în ficțiune lumi exotice: Salman Rushdie, Haruki Murakami, Mo Yan. Demontarea canonului occidental se datorează mai multor fenomene: coloniile imperiilor de altădată invadează literar fostele metropole, ies la suprafață acum un canon chinez (cele patru romane fundamentale), altul japonez (cele trei scriitoare din secolul al XI-lea), reînvie în mare forță genuri ușor prăfuite - romanul gotic și cel de mistere, fantasy ori eposurile eroice. Multe din tendințele prozei au devenit deja populare
Femei by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6703_a_8028]
-
a sesizat corect valoarea dată dansului de interpretările lor. În prima parte a programului Jiéi și Otto Babenišek, împreună cu alt dansator de egală valoare cu ei, ca expresivitate plastică, Joh Vallejo, de la Scaena Carmen Roche, din Madrid, au interpretat piesa Canon in D Major, pe muzică de Otto Babenišek și Johann Pachelbel (un fel de strămoș spiritual al lui J.S. Bach) și în coregrafia lui Jiéi Babenišek. Cei doi frați gemeni se dovedesc astfel nu numai excelenți dansatori, dar și coregrafi
Un dar pentru iubitorii dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6722_a_8047]
-
admiri, în primul rând, și în egală măsură, expresivitatea lor corporală de excepție. Dar iată că ei sunt mai mult decât atât, fiind nu numai interpreți, ci și creatori. Un alt fapt remarcabil este faptul că cei trei interpreți ai Canonului in D Major dansează fiecare la altă trupă europeană, dar, cunoscân-du-și afinitățile, conlucrează în cadrul unor recitale internaționale, ca cel pe care l-am urmărit și noi, la București. În cea de a doua parte a programului serii, Jiéi și Otto
Un dar pentru iubitorii dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6722_a_8047]
-
Jiéi și Otto Babenišek au dansat într-o deosebit de frumoasă coregrafie a lui Claude Brumachon, Les indomptes. Brumachon este format în ambientul dansului contemporan francez, între alții lucrând cu coregrafele Susan Buirge și Karine Saporta, amândouă cunoscute publicului românesc. Dacă Canonul in D Major este o piesă abstractă, în care urmărești numai frumusețea mișcării în sine, Les indomptes implică tensiuni, confruntări, și ca mișcare propriu-zisă momente deosebit de expresive de suspensie, după altele încărcate tensional. Pe scurt, festinul pe care-l credeam
Un dar pentru iubitorii dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6722_a_8047]
-
al protagonistului transpare în mai multe ipostaze, de la visătorul romantic, îndrăgostitul pesimist, căutătorul unei idei mărețe, la luptătorul patriot și revoluționar, în stare de sacrificiul suprem. Concepută în trei acte, structural, drama se înscrie în coordonatele poeticii romantice. Neîncorsetată de canoanele clasice, abundă în asocieri și episoade aparent fără legătură strictă între ele, personajul se deplasează în mai multe locuri și acționează adesea după propria imaginație și logică. Ca majoritatea poeților romantici, SÓowacki recurge din plin la recuzita tradiției și a
Bicentenar Juliusz Słowacki by Constantin Geambașu () [Corola-journal/Journalistic/6725_a_8050]
-
complicată, de rapidă, de nebună, și să-și dea seama ce-l prinde mai bine, ce i se potrivește." În fața unei asemenea rafale de naivități și prostioare puerile, care reduc la neant istoria literaturii și îi preschimbă pe făcătorii de canon literar în niște "oameni morți din trecut", Cronicarului nu-i rămîne decît să-i ureze lui Claudiu Komartin să se descurce singur, fără liste de lectură și fără morții aceia vetuști care i-au fixat literaturii române o ierarhie și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6727_a_8052]
-
Ioannina, Paola Maria Minucci, de la Universitatea Sapienza din Roma) au urmărit destinul operei marelui poet în Rusia, România, Bulgaria, Egipt, Spania, Italia, Elveția. Cu cele 8 ediții apărute până în prezent, dintre care două bilingve și cu două traduceri diferite ale Canonului, România se situează undeva la mijlocul unui ipotetic clasament, în care extremele sunt reprezentate de Elveția (unde, cu excepția unor traduceri parțiale mai vechi, opera poetului rămâne cvasinecunoscută) și Spania (unde s-au publicat de-a lungul anilor peste 100 de ediții
„KAVAFEIA“ – ediția a 11-a by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/6608_a_7933]
-
stă bine acolo unde e, în a doua etapă de creație, alături de metadiscursul savant din Creanga de aur, apărută în același an. Acesta e centrul de greutate valoric al Modernismului retro. Nu acela al redimensionării lui Ionel Teodoreanu din perspectiva canonului, la care probabil Cernat ține mai mult, ca la un gest personal de autoritate. Din nefericire, încercarea nu-i reușește, cu toate trucurile de captare a bunăvoinței pe care le pune în joc (cum e acela al actualizării medelenismului în
Puncte din oficiu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6618_a_7943]
-
salvat de la dezastru literatura. Pârghia a reprezentat-o spiritul critic. Ideologia comunistă trăia din manipulare și confuzie a valorilor. Faptul că generația noastră a izbutit să împiedice această confuzie și să impună o ierarhie estetică a valorilor a contat enorm. Canonul a fost stabilit de criticii generației noastre după criterii neideologice". După 1989 a existat pericolul abandonării exercițiului critic și al dispersării. Echipa critică a revistei o vreme nu a mai funcționat, o parte din vechii componenți plecând. Alții s-au
Spiritul critic și „România literară“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6587_a_7912]
-
Alexandra Nicoară-Rus și Yuki Seki ), cel din La Sylphide, de H.S.L0venskjold (Andreea Jura și Takashi Okita ), precum și cel din Corsarul de Adolf Adam (Shoko Yamada și Dan Haja), fiecare în stilul propriu fiecărei lucrări, adecvat ca linie, nesărind dincolo de canoane. Singura care și-a impus propria personalitate, luând în stăpânire partitura de dans, nu lăsându-se stăpânită de ea, a fost Asami Kasuya, în pas de deux -ul din Diana și Acteon, de Riccardo Drigo, secondată de un dansator de
Gala de Balet de la Sibiu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6454_a_7779]
-
pierdut) sunt abundent acoperite de solzii aurii ai admirației postmortem și post-post mortem. Cărțile mari anulează nu doar tradiția de până la ele, îmbogățind-o în același timp, dar își creează și un fel de arogantă, ne-detronabilă posteritate. Ele fixează un canon pe care generații succesive se străduie să-l dărâme sau să-l înlocuiască. Cel mai bine le reușesc autorilor care-o fac admirativ: James Joyce în Ulysses, Alfred Tennyson în balada cu același nume, JeanLuc Godard în filmul Le mépris
Viața de apoi a cărților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6477_a_7802]