3,764 matches
-
doi fii ai ei. Este foarte activă în mica lor comunitate de aprox. 500 de persoane, unde preotul ajunge în fiecare sâmbătă pentru a celebra sf Liturghie; este un preot polonez. In mica lor biserică, care a fost cândva o capelă a castelului de alături, sunt și câteva tablouri de valoare pentru care se adună fonduri pentru a fi restaurate. Doamna Luiza pictează foarte frumos, așa cum am putut observa în camera unde am dormit, plină cu tablourile ei. In biserică are
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
pentru a vizita locurile natale ale marelui sfânt reformator al vieții monastice în timpul lui Pepin cel Scund și al lui Carol cel Mare, sf. Benedict. Satul vechi are același colorit medieval ca al oricărei localități mai puțin atinsă de modernitate. Capela penitenților este închisă, dar este deschisă o biserică mare, impunătoare, unde niște meșteri repară orga din corul de deasupra intrării. Este biserica Sfântului Mântuitor, înființată de Benedict în anul 782. A devenit centrul unei abații prospere cu peste 300 de
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
adulți. Pornesc spre Lunas, un drum lung, prin pădure, care parcă nu mai are capăt. Dar am norocul de a mă proteja de razele dogorâtoare la umbra copacilor. Spre seară, la 17.30 ajung la Lunas, epuizat. Aici este o capelă din secolul al VIIlea, dedicată sf. Gheorghe, în care concelebrez la ora 18, alături de parohul locului, un preot în vârstă și care îmi cere celebretul; până acum, este primul care îmi cere acest document eliberat de episcopul nostru; la ceilalți
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
și câte o boare de vânt și câte un mic nor, care mai acoperă soarele măcar câteva minute. Mai am încă o mică rezervă de apă, care sper să-mi ajungă până diseară, când voi ajunge la Gimont. Trecând de capela de la Cazuhac, părăsesc drumul GR, pentru a mă îndrepta spre destinație: L’Étape Gimontoise, în centrul localității, pe strada națională, nr. 66. Este ușor de găsit, căci deasupra intrării planează o scoică uriașă. Mă întâmpină gazda, o doamnă tânără și
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
pentru o nouă zi în care știu că Dumnezeu va fi cu mine. Miercuri, 22 august: Gimont-Auch: 31 km Dimineață servesc în grabă micul dejun și pornesc hotărât la drum. Cerul este înnorat și asta mă bucură foarte mult. La capela de la Cazuhac o iau spre dreapta și după 9 km ajung la l’Isle-Arné. De aici și până la Auch mai sunt 24 de km. Sunt câteva localități în drumul meu, ceea ce înseamnă o bună ocazie de a cumpăra apă, sucuri
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
palatului regal (cap. 7) care a durat treisprezece ani și pe care Ez 43,6-9 o critică pentru că are „pragul lor lângă pragul meu” (sunt cuvintele lui Yhwh care vorbește prin gura profetului), ceea ce face din templu un fel de capelă a palatului. Construcția e finalizată după opt ani (1Reg 6,37; notați durata relativ scurtă comparativ cu timpul construirii palatului regal), templul fiind inaugurat și consacrat printr-o celebrare solemnă oficiată în principal de Solomon; el a rostit rugăciunile, omiliile
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
se reintegreze în comuniunea inițială cu restul comunității. Amplasarea confesionalelor în aceste zone ale bisericii, favorizează celebrarea reconcilierii comunitare, propusă de Forma B, cu Ritualul reconcilierii mai multor penitenți cu mărturisirea și dezlegarea individuală, din Ritualul Penitenței. c) Într-o capelă laterală sau într-un ambient special amenajat - lucru care este util mai ales în locurile unde există o frecvență mare de penitenți, adică în sanctuare sau alte locuri de pelerinaj. În aceste situații, sunt mai bine favorizate celebrările comunitare ale
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
s-a văzut în vagon, s-a dus într-un colț mai ferit. Nu-l interesa ce vecini are. Chiar dacă ar fi vrut să știe, nu avea cum, din cauza întunericului. A așezat sacul cu merinde mai ferit, și-a tras capela peste ochi și, în legănatul monoton al vagonului, a ațipit. Când s-a trezit, zorii anemici se prelingeau prin geamul murdar. La o cotitură, a reușit să distingă locomotiva obosită care trăgea după ea un șir de vagoane hârbuite. Lumina
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
din dinți de durere. Bastonul îl purta mai mult așa ca să-l arate lumii și mai ales când ieșea duminica. Atunci se îmbrăca în uniforma albastră și trecea mândru de-a lungul uliței. Saluta în dreapta și în stânga cu mâna la capelă: „Să trăiești, bade Dumitre!” „Bună ziua moș Costache!” Oamenii îi răspundeau și ei ducând mâna la pălărie. Când trecea prin fața primăriei însă, privea undeva înainte, fără să întoarcă capul măcar, chiar dacă pe trepte se nimerea să fie tocmai primarul. Mai ales
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ori efemeră. Peste cei mai mulți, însă, se așterne neantul. Uitarea, care și ea este veșnică. Pentru Charlemagne, sfârșitul a venit în ziua de 28 ianuarie a anului 814, la Aachen. Acolo a și fost încredințat cerului și pământului, chiar într-o capelă de el însuși ctitorită. A fost jelit cu sinceritate de toți cei ce l-au iubit și apreciat ca fiind un protector al lor, fapt dovedit prin impunerea țării francilor în atenția întregii Europe. Poate că au fost și câte
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
imense care păreau mușuroaie de termite. Sau vor fi fost tot morminte? N-aveam de unde să știm. Ne obișnuisem cu ele și treceam ca printr-un imens cimitir păgân de vreo jumătate de oră, când ne-am pomenit în fața unei capele, părăsită de multă vreme probabil, după felul cum arăta. Ultimele pete albe de var cădeau de pe zid, iar înlăuntru, printre pietre, crescuse iarba și-și făcuseră șopârlele cuib. Când am intrat, o mulțime de șopârle speriate ne-au trecut printre
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să mergem mai departe. Era o problemă chiar drumul de întoarcere. Am trecut prin dreptul colibei fără să mai intrăm. O clipă, am vrut să înnoptăm acolo, pe urmă ne-am hotărât să încercăm să ajungem la gară. Nici la capelă nu ne-am oprit. Când am ajuns însă în partea acoperită cu ferigi a povârnișului am regretat. Se însera și, cu siguranță, n-aveam cum să mai ajungem în noaptea aceea în gară. În plus, nimerisem acum într-o zonă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
că nu era totul vis. În prima noapte, am nimerit într-o mare livadă de măslini bătrâni și fără rod. Ocolisem parcă terenul cu mărăcini și, din întîmplare, descoperisem un drum care nu mai trecea pe la coliba părăsită și pe la capelă. În mijlocul livezii era o casă dărăpănată. Am încercat să mă apropii, dar n-a fost chip din pricina unor câini care se zbăteau în lanț, gata să mă sfâșie. Degeaba m-am învîrtit, degeaba am strigat. N-a ieșit nimeni. Mai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
risipesc. Așa că, iată sentința în procesul nostru, domnule profesor. Ridică-te în picioare s-o asculți. "Cele două manguste imperfecte sânt condamnate să plece imediat și să caute dincolo de pădure un drum." Nu, nu protesta. Sentința e definitivă." 27. Până la capela părăsită totul a fost ca și prima oară. Și chiar la capelă părea că nimic nu se schimbase. Șopârlele au fugit și acum printre picioarele noastre când am pătruns înlăuntru; același Christ pictat binecuvânta, pe cupola cu tencuiala cojită, un
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
picioare s-o asculți. "Cele două manguste imperfecte sânt condamnate să plece imediat și să caute dincolo de pădure un drum." Nu, nu protesta. Sentința e definitivă." 27. Până la capela părăsită totul a fost ca și prima oară. Și chiar la capelă părea că nimic nu se schimbase. Șopârlele au fugit și acum printre picioarele noastre când am pătruns înlăuntru; același Christ pictat binecuvânta, pe cupola cu tencuiala cojită, un liliac adormit; și abia când ne-am uitat la altarul de cărămidă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de ce m-a privit așa mirat, Bordaș fiind în prezent bursier NEC... Ia să ne gândim împreună! 13 ianuarie 2011 Rătăcind prin Bellu, cu Paul Filip Toată copilăria și adolescența mea se leagă de aleile, figurile, crucile, cavourile, pomenile, văduvele, capela și veverițele din cimitirul Bellu. De la 4 la 15 ani, adică din 1957 în 1968, am crescut între stația de tramvai „G. Bacovia“ de pe Giurgiului, Pieptănari, Ferentari, Șoseaua Viilor-Chirigiu, dealul Filaret, Lânăriei și „cociocul“ dintre Mărțișor și Crematoriu. Știu că
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și o bărbuță mică de tot. Și cum eu, ca fost seminarist, știam bine cântările bisericești ne-am împrietenit și, mai mult de atât, la nevoie îi eram de-a dreapta la slujbe. La noi, la Slobozia Panu oficia într-o capelă fiindcă biserică nu aveam. Și uite că într-o zi moare un locuitor, un lingurar mai înstărit. Era prin luna decembrie, în postul mare și dăduse un ger de crăpau pietrele de frig. Preotul era așteptat de familia respectivă și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
familia respectivă și împreună cu ei m-am bucurat să-l văd coborând când călare când pe jos dealul pleșuv din partea de răsărit a satului. Era stană de frig. L-am invitat în școală și după puțin timp am pornit la capelă, eu fiind pe post de dascăl. Slujba-slujbă dar mărită la cererea familiei cu lecturi din evanghelie. Până s-a terminat de citit și pomana de țărână amurgise, vântul trimetea rafale care se rupeau în tremurătura sărmanului preot. Ardea. Unde să
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
stau și astăzi în picioare. Unul datează din secolul al XIII-lea, altul din secolul al XIV-lea. întreaga alcătuire, care poartă numele Les Tours de Merle, cuprinde câteva forturi, un atelier al fierarilor potcovari, casa paznicilor de noapte, o capelă și patru castele, proprietăți ale vechilor nobili și seniori. Cel mai vechi a fost construit în secolul al XIIlea și aparținea unui senior cu numele Vayrac. Un nume care astăzi nu mai spune nimic altceva decât că el a ridicat
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92332]
-
dezarmantă. Problema mâncării nu se pune pentru nimeni aici. Câștigul dintr-o oră ajunge pentru un prânz și o cină. N-am auzit să existe, în America, muritori de foame. Dar, pe căldură, se poate cerși "o bere". Vizităm o capelă vestită, din câte înțeleg, construită, parcă, pentru a demonstra că un loc de rugăciune nu e, neapărat, un refugiu, rupt de realitatea profană. Pereții sunt, de jur-împrejur, de sticlă. Acoperișul, de asemenea. Observi tot ce se întîmplă afară, cum se
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
refugiu, rupt de realitatea profană. Pereții sunt, de jur-împrejur, de sticlă. Acoperișul, de asemenea. Observi tot ce se întîmplă afară, cum se clatină frunzele eucalipților din parc, cum lucește iarba, cum zboară păsările. Dumnezeu e peste tot, nu numai în capelă, au vrut să sugereze constructorii. Și n-am văzut un lăcaș religios care să ilustreze atât de bine panteismul. Nu-mi displace, deși eu sunt obișnuit ca într-o biserică să mă simt ca într-o biserică. În schimb, pot
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
regăsi temeiurile valorilor creștine, e necesar să ne întoarcem în cavernele unde se refugiau, din pricina persecuțiilor, primii creștini, dar trufia de a discuta cu Dumnezeu prin megafon nu e o formă de progres, orice mi s-ar spune. Dacă modesta capelă pe care am văzut-o înainte aducea, într-o lume supercivilizată tehnic, ceva din nostalgia "bunului sălbatec", la "catedrala de cristal" mă izbește neplăcut pretenția, penibilă, de a industrializa metafizica. Asta chiar e o dovadă că n-am exagerat când
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
dacă pierzi sau câștigi. Simplu. Roșu sau negru. Cifra pe care așezi jetoanele. Coborâm să mergem la un spectacol. De circ! Mă plictisesc teribil spectacolele de circ, aș prefera să văd spectacolul străzii (venind spre hotel, m-a izbit numărul capelelor care oficiază, am aflat, căsătorii, non stop!, la fel de mare ca numărul bordelurilor cu firme de cabarete deocheate), dar n-am încotro. Doctorul Costin a luat bilete la un spectacol "cu mistere", anunțat cu surle și trâmbițe luminoase, ca un mare
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
dispreț desăvârșit pentru metafizică. Și nicăieri acest dispreț nu e mai evident ca la Las Vegas. Tot ceea ce stârnește dorințe ține aici, teoretic, de "accesibil". Te poți căsători pe loc, la orice oră, din noapte sau zi. La ieșirea din capelă, ți se oferă fotografii cu prostituate. Poți să pierzi ultimul dolar la ruletă sau să devii bogat. "A fi sau a nu fi" devine: "A câștiga sau a nu cîștiga". Problema se simplifică. Nu mai există diferențe între geniu și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Lică, plictisit de odăița lui proastă și prea depărtată, și nemaigăzduind pe la prieteni din prudență, dormea foarte adesea în camera lui mister Whip, ce i se părea culmea confortului. Palatul de marmoră cu omul cadaveric îi era urât, îi amintea capelele funerare cu criptă, văzute în unele duminici din trecut, când se plimba ! CÎ Bellu pe vremea liliacului, pe atunci când duduia Mari locuia prin partea locului. Ada, în schimb, cunoștea bine camera, adesea complezentă fără știrea lui, a lui mister Whip
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]