1,061 matches
-
forțelor aliate și distrugerea principalelor forțe terestre franceze. Corpul Expediționar Britanic a putut să fie evacuat în timpul luptelor de la Dunkerque, dar "Wehrmachtul" a reușit să ocupe Parisul pe 14 iunie și, mai apoi aproape ⅔ din teritoriul național francez. Franța a capitulat pe 25 iunie 1940. După ce puterile Europei Occidentale continentale au fost neutralizate, OKL și OKW ș-au îndrepta atenția spre Regatul Unit, care devenise baza operațiunilor aliate în Europa. Hitler a sperat ca Londra să negocieze un armistițiu, pentru semnarea
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
își finalizeze prima obiectivele. Odată ce RAF avea să fie distrusă, Hitler și Göring spera că Regatul Unit să cedeze, iar operațiunea amfibie să nu mai fie necesară. Dacă, în ciuda distrugerii forțelor lor aeriene, britanicii ar fi continuat să refuze să capituleze, "Luftwaffe" trebuia să sprijine debarcarea forțelor terestre și să prevină intervenția Royal Navy pentru perturbarea traficului naval german peste Canal. Göring a numit ofensiva germană împotriva RAF "Adlerangriff" (Operațiunea Atacul Vulturului). Pierderile din primăvara anului 1940 slăbiseră capacitatea de luptă
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
au reușit să ia 40.000 de prizonieri. Aliații au reușit însă să evacueze 139.732 de soldați britanici și 139.037 francezi. Unii dintre soldații francezi s-au reîntors pe continent și au participat la luptele din iunie 1940, capitulând împreună cu restul forțelor armate franceze pe 25 iunie 1940.
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
dispoziție cazarma husarilor „Herzog Ioseph” (acum „Lenin”) și care să fie evacuată de trupele ungare. (Era răspândit zvonul că toate cazarmele erau minate, dar n-am dat crezare). Discuțiile prelungindu-se, le pun în vedere că armata roșie întregă este capitulată, orașul e încercuit de trupele noastre și catastrofa e inevitabilă. O singură concesie ce le pot face este ca grosul forțelor mele (real nu avem nimic mai mult decât cele trei escadroane, 2 plutoane, 2 tunuri și 2 grupuri de
Cum a cucerit armata română Budapesta în 1919? () [Corola-website/Journalistic/102332_a_103624]
-
încurajată confuzia, când a început cultul personalității. Dar, asta la nivel informal. Nici măcar în anii de final ai epocii Ceaușescu nu se putea falsifica istoria într-atât încât să-l înlocuiască pe Bodnăraș-Ceaușu, cu Ceaușescu. -Ce se întâmpla dacă nu capitulam la 23 August? -Armata sovietică intra în București ca armată de ocupație. Schimbarea făcută de Rege la 23 August a evitat un dezastru. Nu mai spun că a redus durata războiului, că a evitat pierderea a zeci sau poate sute
Adevărul istoric: Ce a câștigat România la 23 August. Cum a fost asociat numele lui Ceaușescu cu răsturnarea lui Antonescu by Val Vâlcu () [Corola-website/Journalistic/101863_a_103155]
-
pierderi foarte mari. a fost una dintre cele mai mari la care forțele terestre americane au participat în timpul acestui război, iar orașul a fost prima localitate de mari dimensiuni cucerită de aliați pe teritoriul Germaniei. Apărătorii germani ai orașului au capitulat în cele din urmă, dar rezistența lor dârză a dat peste cap planurile aliate pentru o înaintare rapidă în interiorul țării. În septembrie 1944, aliații occidentali ajunseseră la granițele vestice ale Germaniei, a căror apărare era asigurată de complexul defensiv al
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
reacționat cu duritate la acest fapt - toți responsabilii naziști care au fugit din oraș au fost degradați și trimiși ca simpli soldați să lupte pe [[frontul de răsărit (al doilea război mondial)|frontul de răsărit. Von Schwerin era dispus să capituleze. Pe 13 septembrie însă, chiar înainte de trimită actul de capitulare pe care îl semnase, von Schwerin a primit ordinul să organizeze un contraatac și să străpungă liniile acestora la sud-vest de oraș. Generalul s-a conformat ordinelor primite și a
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
numai la Cota 231 40 de morți și 35 de prizonieri. Divizia I de infanterie a reușit să cucerească toate zonele înalte din jurul orașului, în ciuda apărării și contraatacurilor germane. Pe 10 octombrie, generalul Huebner a cerut germanilor din Aachen să capituleze, amenințând distrugerea garnizoanei prin bombardamente intense. După ce comandantul german a refuzat cu hotărâre să capituleze, artileria americană a declanșat pe 11 octombrie un bombardament, lansând aproximativ 5.000 de proiectile, sau aproximativ 153 t de explozivi, asupra orașului. La rândul
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
a reușit să cucerească toate zonele înalte din jurul orașului, în ciuda apărării și contraatacurilor germane. Pe 10 octombrie, generalul Huebner a cerut germanilor din Aachen să capituleze, amenințând distrugerea garnizoanei prin bombardamente intense. După ce comandantul german a refuzat cu hotărâre să capituleze, artileria americană a declanșat pe 11 octombrie un bombardament, lansând aproximativ 5.000 de proiectile, sau aproximativ 153 t de explozivi, asupra orașului. La rândul lor, bombardierele aliate au efectuat raiduri de bombardament asupra obiectivelor. În timpul luptelor, americanii au avut
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
una de sprijin activ al asaltului. Pe 21 octombrie, soldații Regimentului al 26-lea de infanterie și ai batalionului de sprijin au reușit să cucerească zona centrală a orașului Aachen;. În aceeași zi, ultimele forțe germane din hotelul Quellenhof au capitulat, acesta fiind actul final al luptei pentru cucerirea orașului de către americani. În luptele Aachen, americanii și germanii au înregistrat pierderi foarte mari. În vreme ce primii au pierdut peste 5.000 de soldați morți, cei din urmă au pierdut peste 5.000
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
pe unitățiile cehoslovace să se retrage din teritoriul Transcarpatiei, iar la 17 martie a ajuns la Pasul Ujok. La 18 martie, o unitate rutenă a atacat un regiment maghiar la Slatina, dar fără succes. După bătălia aceasta, majoritatea militanților au capitulat, iar mulți dintre ei au încercat să se retrage pe teritoriul Poloniei, dar au fost uciși în luptele cu grănicerii polonezi. La sfârșitul lunii martie, regentul Miklós Horthy a vizitat pe teritoriile ocupate, consacrând anexiunea.
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
armatei otomane era definitivă, iar Talaat a demisionat pe 14 octombrie 1918. Talaat Pașa a părăsit capitala otomană într-un submarin german pe 3 noiembrie 1918, plecând din portul Constantinopol cu destinația Berlin. O săptămână mai târziu Poarta Otomană a capitulat în fața Aliaților și a semnat Armistițiul de la Mudros. Opinia publică a fost șocată de plecarea lui Talaat Pașa, chiar dacă se cunoștea că el obișnuia să treacă cu vederea corupția miniștrilor proveniți din cadrul CUP. Talaat Pașa avea o reputație de om
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
de două zile, spre culoarul cucerit de parașutiști, preluând pozițiile cucerite de aceștia și să traverseze Rinul. Dacă planul ar fi funcționat, ar fi deschis drumul aliaților spre inima Germaniei și, sperau comandanții, i-ar fi forțat liderii naziști să capituleze până la sfârșitul anului. Dat fiind faptul că Divizia a 6-a aeropurtată britanică era în perioada de refacere după încheierea operațiunii Tonga și a luptelor din Normandia, sarcina asigurării controlului asupra capului de pod peste Rin i-a revenit Diviziei
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
-a de parașutiști a fost înglobată în Brigada 1, iar marea unitate a ajuns să fie formată din doar două brigăzi. În perioada mai-august 1945, numeroși soldați ai diviziei au fost trimiși în Danemarca și Norvegia pentru supravegherea trupelor germane capitulate în aceste țări, dar, la reîntoarcerea în țară, Divizia a fost desființată. Regimentul piloților de planoare a suferit cele mai mari pierderi din timpul bătăliei - 17,3% uciși în luptă. Pierderile toatele ale regimentului au fost atât de ridicate, încât
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
sediul la Prefectura orașului. La sfârșitul lunii, conducerea partizanilor, "" (CLNAI), a declarat insurecția generală în principalele orașe din nord după retragerea forțelor germane. După ce CLNAI a preluat controlul în Milano și cum armata germană din nordul Italiei era pe cale să capituleze, Mussolini a fugit din oraș pe 25 aprilie și a încercat să meargă spre nord în Elveția. În aceeași zi în care Mussolini pleca din Milano, CNLAI declara: Pe 27 aprilie 1945, Mussolini și amanta lui, , împreună cu alți lideri fasciști
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
a făcut parte din colonia germană Africa Orientală Germană. După izbucnirea războiului, britanicii au invadat Africa Orientală Germană, dar nu au fost capabili să învingă Armata Germană. Liderul armatelor germane din regiunea Marilor Lacuri Africane, Paul Emil von Lettow-Vorbeck, a capitulat abia când Imperiul German s-a prăbușit. După război Liga Națiunilor a oferit controlul acestei regiuni Marii Britanii care a denumit-o Tanganyika. Regatul Unit a stăpânit Tanganyika prin mandatul oferit de Liga Națiunilor până la sfârșitul celui de-al Doilea Război
Tanganyika (teritoriu) () [Corola-website/Science/336775_a_338104]
-
enciclopediei din biblioteca familiei. Ellis credea că împrejurările dificile din copilărie l-au facut sa devină un eficient și tenace rezolvator de probleme și să-și folosească calitățile intelectuale în găsirea soluțiilor optime în confruntarea cu greutățile vieții, în loc de a capitula în fața suferinței emoționale. Ellis a învățat la o școală comercială până la vârsta de 16 ani, terminând pe locul 7 dintre 150 elevi. Voia să devină scriitor, dar înțelegând ca va trebui să se întrețină singur pâna ce va reusi ca
Albert Ellis () [Corola-website/Science/336806_a_338135]
-
de 10 mai. Pozițiile lor au fost luate cu asalt de nou sosita Compania a 10-a aeropurtată, al cărei atac era sprijinit de focul mortierelor. Olandezii au continuat lupta până când au rămas fără muniție și au fost obligați să capituleze. Trupele olandeze din nordul orașului au fost alarmate de zgomotul avioanelor care se apropiau. La cartierul general al garnizoanei se afla în acel moment un singur ofițer - un căpitan - care a început organizarea militarilor și distribuirea de muniție. El a
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
acest timp, colonelul Scharroo, care era total izolat de Haga, de vreme ce toate liniile de comunicație fuseseră distruse, trebuia să ia o hotărâre cu privire la soarta apărării orașului Rotterdam. Primarul și membrii consiliului orășenesc i-au cerut cu insistență ca militarii să capituleze, dar colonelul i-a îndepărtat. El își dădea perfect seama că decizia sa nu avea să afecteze doar soarta Rotterdamului, dar chiar și pe-a întregii țări. După ce a analizat toate versiunile, Scharroo s-a hotărât să capituleze. Decizia sa
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
militarii să capituleze, dar colonelul i-a îndepărtat. El își dădea perfect seama că decizia sa nu avea să afecteze doar soarta Rotterdamului, dar chiar și pe-a întregii țări. După ce a analizat toate versiunile, Scharroo s-a hotărât să capituleze. Decizia sa a fost aprobată în numele generalului Winkelman de reprezentantul său, locotenent-colonelul Wilson. Generalul Winkelman a aprobat decizia lui Scharroo în după-amiaza aceleiași zile, după ce i-a fost comunicată de Wilson. Colonelul Scharroo, însoțit de aghiotantul său și un sergent-major
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
regiune superioritatea aeriană, coloanele aliaților în retragere fiind atacate fără întrerupere de aviația germană, "Luftwaffe" reușind să obțină o superioritate aeriană. În cursul dimineții, germanii au trimis din nou un negociator care să încerce să îi convingă pe olandezi să capituleze. Olandezii au refuzat din nou să cedeze. După două ore, artileria germană a deschis focul asupra pozițiilr olandeze. În timpul bombardamentului, un comandant de batalion olandez a luat legătura cu superiorii din Middelburg și a cerut instrucțiuni. Comandantul olandez, Henrik Van
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
El a declarat că așa ceva nu avea să se întâmple atâta vreme cât francezii continuau să lupte împotriva germanilor. În seara aceleiași zile, a fost recepționată o transmisiune radio în timpul căreia s-a afirmat că forțele din Walcheren și Zuid-Beveland urmau să capituleze. O jumătate de oră mai târziu, locotenent-colonelul Karel s-a deplasat pe drumul de la est de Middelburg, drum pe care trupele germane se deplasau spre sud. El a fost transportat la un hotel din apropiere de Vlissingen, unde el l-
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
din Walcheren și Zuid-Beveland. Noord-Beveland nu era parte a armistițiului dar, în dimineața zilei de 18 mai, un negociator german le-a adus apărătorilor olandezi vestea capitulării din alte regiuni. În aceste condiții, forțele olandeze izolate de restul țării, au capitulat la rândul lor. Cea mai mare parte a flotei militare olandeze a fost evacuată până pe 14 mai. După această dată, câteva vase militare dintre cele care nu fuseseră evacuate au reușit să se strecoare până în porturile Regatului Unit, iar cele
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
de retragere, iar generalul Lanquetot și-a dat seama doar în dimineața celei de-a doua zi ca majoritatea soldaților britanici au fost evacuați. Francezii și britanicii care nu fuseseră evacuați au rezistat până pe 25 mai, când au acceptat să capituleze. Guderian avea să noteze că ordinul de oprire a înaintării și organizarea unor poziții defensive împotriva unui atac probabil al aliaților, a dus la pierderea șansei cuceririi rapide a porturilor de la Canalul Mânecii și a distrugerii forțelor aliate din nordul Franței
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
luat cu asalt citadela. Soldații au folosit scări ca să escaladeze zidurile și, sprijiniți de tirurile turnuirlor de 88mm, au atacat cu grenade și [[Aruncător de flăcări|aruncătoare de flăcări]] pozițiile defensivei franceze. La ora 08:30, Lanquetot a hotărât să capituleze. Maiorul J. C. Windsor Lewis, comandantul unei companii de gardă galeze, și-a asunat comanda militarilor rătăciți de unitățile lor, care se adăpostiseră în depozitele de pe chei în așteptarea evacuării. În afară de galezi, aici își găsiseră adăpost 120 de infanteriști francezi
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]