1,468 matches
-
occidentali ar fi fost dispuși să rupă legăturile cu Uniunea Sovietică și să negocieze o pace separată cu un guvern german nenazist. Ceea ce nu știau opozanții germani era faptul că atât Churchill cât și Roosevelt erau de acord cu formula „capitulării necondiționate”. Cum ministerul de externe asigurase un refugiu sigur multor activiști antinaziști, conspiratorilor nu le-a fost greu să ia legătura cu guvernele aliate cu ajutorul diplomaților din statele neutre. S-au stabilit unele contacte prin intermediul diplomaților germani din Berna, sau
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
au fost puse la încercare pentru prima oară în octombrie 1191, când Turnul a fost asediat pentru prima dată în istoria sa. Longchamp a capitulat în fața lui Ioan după doar trei zile, hotărând că are mai multe de câștigat din capitulare decât din prelungirea asediului. Ioan i-a urmat lui Richard pe tron ca rege în 1199, dar domnia sa s-a dovedit nepopulară în rândurile multora dintre baronii săi, care s-au unit împotriva sa. În 1214, în timp ce regele era la
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
cei mai mulți aparținând ELAS, trecută de puțină vreme sub comanda generalului Stefanos Sarafis. EAM/ELAS era la acea dată singurul grup cu prezență națională, în vreme ce EDES își limita operațiunile la regiunea Epirului, iar EKKA acționa într-o zonă restrânsă din Grecia centrală. Capitularea Italiei din septembrie 1943 a fost un cadou neașteptat pentru rezistență. Cei mai mulți soldați italieni au fost dezarmați și internați rapid de germani, dar o mare cantitate de arme, muniție și soldați au căzut în mâinile rezistenței. Astfel Divizia "Pinerolo" și
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
forțelor armate, atât din țară cât și din străinătate din timpul celui de-al doilea război mondial. În sens larg, toată opoziția la fascism și nazism în Italia din perioada celui de-al doilea război mondial este numită Resistenza. După capitularea Italiei de pe 8 septembrie 1943, mișcarea italiană de rezistență a devenit una de proporții. Partizanii italieni au luptat împotriva forțelor germane de ocupație din Italia și Grecia. De asemenea, partizanii italieni au luptat și cu formațiunile militare fasciste ale Republicii
Rezistența italiană () [Corola-website/Science/310779_a_312108]
-
1945 pentru eliberarea regiunii. După câteva luni de reorganizare, a fost plănuită o nouă insurecție. Pe 25 aprilie 1945, în paralel cu o ofensivă aliată, CLNAI a lansat chemarea la o insurecție națională. Luptele care au urmat au dus la capitularea forțelor germane din Italia și la eliberarea principalelor orașe italiene. Insurecția din aprilie a demonstrat lumii că nu toți italienii erau de acord cu guvernarea fascistă. Mai mult chiar, această insurecție a demonstrat că italienii sunt pregătiți să lupte cu
Rezistența italiană () [Corola-website/Science/310779_a_312108]
-
(în limba japoneză: 大日本帝国; pronunțat "Dai Nippon Teikoku") sau, în conformitate cu denumirea oficială, Imperiul Japoniei Mari a fost un stat guvernat de Constituția Imperiului Japonez, care cuprindea teritoriile guvernate de Japonia în perioada de la Restaurația Meiji până la capitulare din al doilea război mondial. Împărații Japoniei din această perioadă sunt cunoscuți după numele lor postume, care concid cu numele perioadelor domniilor lor: perioada Meiji - Împăratul Meiji (Mutsuhito), perioada Taishō - Împăratul Taishō (Yoshihito) și perioada Shōwa - Împăratul Shōwa (Hirohito). Evenimentele cele
Imperiul Japonez () [Corola-website/Science/308754_a_310083]
-
și în primii 21 de ani ai perioadei Shōwa (1926-1989) — "1868 - 1947". Din punct de vedere constituțional, perioada imperială a Japoniei se întinde între 29 noiembrie 1890 și 3 mai 1947. Împăratul Shōwa a domnit și în timpul războiului, iar după capitulare a păstrat titlul de "împărat", domnind însă ca monarh constituțional. Constituția recunoștea mai sus-menționata nevoie de schimbare și de modernizare și în același timp de îndepărarea a sistemului șogunatului. Imperiul Japonez a fost fondat "de jure" după semnarea de către împărat
Imperiul Japonez () [Corola-website/Science/308754_a_310083]
-
asupra Statelor Federale Malaya, (8 decembrie - 31 ianuarie 1942). Bătălia de la Singapore a fost o luptă pentru controlul asupra puternicei poziții întărite aliate de la Singapore, între 7 - 15 februarie 1942. Garnizoana aliată a capitulat, aceasta fiind considerată cea mai mare capitulare din istoria militară britanică. Aproximativ 80.000 de englezi, australieni și indieni au devenit prizonieri de război, alăturându-se celor aproximativ 50.000 de soldați aliați, luați prizonieri după cucerirea de către japonezi a Malaeziei. Japonia a lansat raiduri aeriene împotriva
Imperiul Japonez () [Corola-website/Science/308754_a_310083]
-
agresivă de bombardamente „covor” împotriva orașelor japoneze, într-un efort de distrugere a industriei țării și a moralului japonezilor. Deși aceste camapanii au dus la moartea a sute de mii de civili, ele nu au convins liderii niponi să accepte capitularea. În vara anului 1945, Statele Unite au lansat două bombe nucleare asupra Japoniei. Exploziile acestor bombe nucleare au ucis în numai câteva minute între 100.000 și 200.000 de oameni în fiecare oraș atacat, iar mulți alții au murit de pe urma
Imperiul Japonez () [Corola-website/Science/308754_a_310083]
-
nucleare în următoarele săptămâni, luni și în ani care au urmat. La șapte zile după bombardamentele atomice de la Hiroșima și Nagasaki, în condițiile în care în Manciuria se desfășura Operaținea Furtună de august - atacul sovieto-mongol - Imperiul Japonez a semnat actele capitulării necondiționate, care a pus capăt războiului cu Aliații. După dizolvarea oficială a ceea ce fusese cunoscut ca Imperiul Japonez a urmat perioada numită „Ocupația Japoniei”. Ocupația americană, (combinată cu asistența politică și economică), a durat până în deceniul al șaselea. După dizolvarea
Imperiul Japonez () [Corola-website/Science/308754_a_310083]
-
sovietică în Europa de Est". Astfel, președintele Gerald Ford a decis nu doar încetarea luptei anti-comuniste din Asia de Sud-Est, ci a acceptat și cedarea oricărei susțineri rezistenței anti-comuniste din țările Europei răsăritene. Conferința de la Helsinki se înscria și ea pe aceeași linie de capitulare totală în fața expansiunii comuniste. Complet lipsite de resurse, atât Asociația Națiunilor Captive, cât și asociațiile naționale au fost nevoite să-și înceteze activitatea. Constantin Vișoianu și-a prezentat demisia regelui Mihai. Această demisie nu a fost primită și generalul Petre-Lazăr
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
ca Uniunea Sovietică să nu mai reînnoiască pactul de neutralitate cu Japonia și să se implice în războiul din Pacific, după trei luni de la încheierea războiului în Europa. Invazia a început în 8 august 1945, la exact trei luni după capitularea Germaniei Naziste (8 mai). Operațiunea a fost declanșat între cele două atacuri cu arme nucleare de la Hiroșima (6 august) și Nagasaki (9 august). Decizia Japoniei de a accepta să capituleze a fost luată după ce amploarea atacului sovietic a fost corect
Operațiunea Furtună de august () [Corola-website/Science/308915_a_310244]
-
stabilească un anumit grad de control în nordul peninsulei, dar obiectivul ambițios de ocupare a întregii peninsule nu a putut fi obținut după ce forțele americane au debarcat la Incheon, în 8 septembrie, la șase zile după semnarea de către japonezi a capitulării. Sovieticii nu au mai reușit să invadeze insula Hokkaido, după cum plănuiseră. Operațiunea "Furtună de august", împreună cu cele două bombardamente nucleare de la Hiroșima și Nagasaki, au provocat o ruptură pe scena politică niponă și i-a obligat pe japonezi să accepte
Operațiunea Furtună de august () [Corola-website/Science/308915_a_310244]
-
Sovieticii nu au mai reușit să invadeze insula Hokkaido, după cum plănuiseră. Operațiunea "Furtună de august", împreună cu cele două bombardamente nucleare de la Hiroșima și Nagasaki, au provocat o ruptură pe scena politică niponă și i-a obligat pe japonezi să accepte capitularea. Cercetările istoricului nipon Tsuyoshi Hasegawa l-au dus la concluzia că bombardamentele nucleare nu au fost principalele motive pentru acceptarea capitulării. În schimb, el a ajuns la concluzia că rapida și copleșitoarea victorie sovietică de pe continent l-a forțat pe
Operațiunea Furtună de august () [Corola-website/Science/308915_a_310244]
-
Hiroșima și Nagasaki, au provocat o ruptură pe scena politică niponă și i-a obligat pe japonezi să accepte capitularea. Cercetările istoricului nipon Tsuyoshi Hasegawa l-au dus la concluzia că bombardamentele nucleare nu au fost principalele motive pentru acceptarea capitulării. În schimb, el a ajuns la concluzia că rapida și copleșitoarea victorie sovietică de pe continent l-a forțat pe împăratul japonez să proclame încetarea focului. Manciuria ocupată de sovietici a asigurat principala bază de acțiune pentru forțele comuniste conduse de
Operațiunea Furtună de august () [Corola-website/Science/308915_a_310244]
-
sovietice au demontat numeroasele întreprinderi industriale din regiune și le-au reamplasat pe teritoriul controlat de guvernul de la Moscova. După cum se căzuse de acord în timpul conferinței de la Ialta, URSS a declanșat atacul împotriva Japoniei în termen de trei luni de la capitularea germană și de aceea Moscova a ridicat pretenții asupra insulelor Sahalin și Kurile și asupra porturilor Lüshunkou (Port Arthur) și Dalian, precum și asupra căilor ferate strategice din regiune. Teritoriile de pe continent aflate sub control sovietic au fost transferate în 1955
Operațiunea Furtună de august () [Corola-website/Science/308915_a_310244]
-
pus capăt luptelor celui de-al doilea război mondial. Pe 10 august 1945, după invadarea Manciuriei de către Uniunea Sovietică și bombardamentele atomice de la Hiroșima și Nagasaki, liderii japonezi au decis în timpul unei conferințe imperiale ("gozenkaigi") să accepte în principiu termenii capitulării necondiționate așa cum fuseseră ei stabiliți de Aliați prin așa numita „declarație de la Potsdam”. Au trebuit însă să mai treacă însă câteva zile cu lupte în spatele ușilor închise, inclusiv cu o tentativă de lovitură de stat, până când împăratul Hirohito s-a
Capitularea Japoniei () [Corola-website/Science/308930_a_310259]
-
pe rolul bombardamentelor atomice în luarea deciziei sale. O copie a discursului de pe 17 august destinată forțelor armate japoneze nu menționa bombardamentele nucleare, dar punea accentul pe invazia sovietică. În prezent există o controversă cu privire la motivele din spatele deciziei japoneze de capitulare. Pe 28 august, a început ocupația Japoniei. Pe 2 septembrie, guvernul japonez a semnat actele capitulării, care au pus în mod oficial capăt celui de-al doilea război mondial. În ciuda capitulării de pe 2 septembrie, au mai existat câteva unități japoneze
Capitularea Japoniei () [Corola-website/Science/308930_a_310259]
-
forțelor armate japoneze nu menționa bombardamentele nucleare, dar punea accentul pe invazia sovietică. În prezent există o controversă cu privire la motivele din spatele deciziei japoneze de capitulare. Pe 28 august, a început ocupația Japoniei. Pe 2 septembrie, guvernul japonez a semnat actele capitulării, care au pus în mod oficial capăt celui de-al doilea război mondial. În ciuda capitulării de pe 2 septembrie, au mai existat câteva unități japoneze izolate care au refuzat să se predea, iar un număr de soldați japonezi rătăciți au continuat
Capitularea Japoniei () [Corola-website/Science/308930_a_310259]
-
există o controversă cu privire la motivele din spatele deciziei japoneze de capitulare. Pe 28 august, a început ocupația Japoniei. Pe 2 septembrie, guvernul japonez a semnat actele capitulării, care au pus în mod oficial capăt celui de-al doilea război mondial. În ciuda capitulării de pe 2 septembrie, au mai existat câteva unități japoneze izolate care au refuzat să se predea, iar un număr de soldați japonezi rătăciți au continuat lupta și nu s-au predat luni sau chiar ani de zile. Până în 1945, ca
Capitularea Japoniei () [Corola-website/Science/308930_a_310259]
-
pentru încheierea războiului. Exista un număr de națiuni neutre care erau dispuse să joace un anumit rol în negocierile de pace (Suedia, Elveția, Vaticanul), dar ele erau considerate ca fiind cel mult intermediari, care să înmâneze niponilor propunerile Aliaților pentru capitulare și să transmită acceptarea sau refuzul Japoniei. Japonia spera că Uniunea Sovietică poate fi convinsă să acționeze ca agent al niponilor în negocierile cu Aliații. Nu s-a căzut de acord în această ședință asupra condițiilor pe care ar fi
Capitularea Japoniei () [Corola-website/Science/308930_a_310259]
-
12 iulie, Togo l-a instuit pe Sato să le spună sovieticilor că împăratul, îngrijorat de pierderile omenești uriașe din ambele tabere combatante, este dornic să încheie pacea, dar că în condițiile în care SUA și Anglia insistau pentru o capitulare necondițioantă, japonezilor nu le rămâne decât să lupte până la capăt. Împăratul propunea trimiterea prințului Konoe ca ambasador pentru negocieri, dar el nu ar fi fost capabil să ajungă la Moscova mai înainte de începerea Conferinței de la Potsdam. Ambasadorul japonez la Moscova
Capitularea Japoniei () [Corola-website/Science/308930_a_310259]
-
el nu ar fi fost capabil să ajungă la Moscova mai înainte de începerea Conferinței de la Potsdam. Ambasadorul japonez la Moscova l-a avertizat pe Togo că tot ce pot aștepta japonezii, chiar și cu medierea sovietică, nu putea fi decât „capitularea necondiționată sau termeni aproape echivalenți cu aceasta”. Mai mult, cum ambasadorul avea anumite nelămuriri asupra naturii tatonărilor diplomatice, el a cerut ministrului de externe japonez lămuriri asupra sprijinului de care se bucura inițiativa de pace în rândul personajelor cheie ale
Capitularea Japoniei () [Corola-website/Science/308930_a_310259]
-
cheie ale guvernului și armatei. După ce pe 17 iulie, Togo i-a răspuns ambasadorului său că, deși toate structurile de putere sunt convinse că pot da lovituri distrugătoare Aliaților, trebuie luată în considerație posibilitatea medierii sovietice pentru orice altceva decât capitularea necondiționată. Cinci zile mai târziu, ministrul de externe a revenit clarificând faptul că vorbește în numele întregului guvern, reiterând opoziția cabinetului său la condițiile capitulării necondiționate, dar că se dorea cu hotărâre pacea. Conținutul acestui schimb de mesaje diplomatice era bine
Capitularea Japoniei () [Corola-website/Science/308930_a_310259]
-
pot da lovituri distrugătoare Aliaților, trebuie luată în considerație posibilitatea medierii sovietice pentru orice altceva decât capitularea necondiționată. Cinci zile mai târziu, ministrul de externe a revenit clarificând faptul că vorbește în numele întregului guvern, reiterând opoziția cabinetului său la condițiile capitulării necondiționate, dar că se dorea cu hotărâre pacea. Conținutul acestui schimb de mesaje diplomatice era bine cunoscut Aliaților, ai căror criptografi reușiseră să spargă codul diplomatic nipon. Pe 26 iulie, Harry S. Truman, Winston Churchill și Chiang Kai-shek au emis
Capitularea Japoniei () [Corola-website/Science/308930_a_310259]