1,206 matches
-
valoare. Aplecarea spre mai vechile realizări artistice sînt, cum crede eseistul, de natură socială. Consideră trecerea timpului drept groparul oricărei creații artistice și argumentează: "Desigur, uzura sau moartea valorilor intelectuale sînt fenomene complexe. Gloriile trecute se întunecă și se luminează capricios, și forme vechi de artă pot să reînvie, într-o măsură oarecare, în fantazia artiștilor. La ceilalți, care nu-s decît public, simțirea și judecata estetică, în afară de gustul lor actual, adese nemărturisit, sînt cu totul nestabile și inconsistente. În materie
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a corpului?). 4. Sănătatea percepută/percepția stării de sănătate (1 item, În fond / în esență, sunt o persoană sănătoasă). 5. Incapacitatea (1 item, Îmi este greu să mă concentrez). 6. Stima de sine (5 itemi, ex., Sunt o persoană dificilă, capricioasă, irascibilă; Sunt mulțumit(ă) de viața mea de familie). 7. Anxietatea (6 itemi, ex., Ați avut probleme serioase cu somnul/cu dormitul?; Ați fost tensionat(ă)/agitat(ă) sau nervos (-oasă)?). 8. Depresia (5 itemi, ex., Ați fost trist(ă
Prelegeri academice by PAUL BOTEZ () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92376]
-
tenisul pe peluză până la tenisul din spații închise a fost numai un mic pas, căci bogații și petrecăreții, doamne și domni din societatea de salon din Anglia voiau să se lase pradă viciului lor pe insula lor cu o climă capricioasă, chiar și pe o vreme rea, chiar și în săli. Crochetul, crichetul, bowlingul sau golful țineau drept loc ca versiuni în miniatură de salon. Și aproximativ în acești ani trebuie să se fi schimbat deodată jocul de tenis de la podea
Tenis de masă : curs pentru studenții facultăților de educație fizică by Nicolae Ochiană () [Corola-publishinghouse/Science/91614_a_92361]
-
ocoluri, eufemisme, precizări erudite, considerații sentimentale, amânându-și strategic verdictul, învelindu-l în straturi groase de formule protocolare. În controversata sa Istorie..., Ion Rotaru ne previne în legătură cu critica lui Perpessicius: "Bunăvoința numai curtenitoare față de unii pare oarecum insidioasă și volutele capricioase ale frazei critice se cer scrutate atent, ca niște capcane bine pitite" . În adevăr critica lui Perpessicius este numai aparent integral binevoitoare, cordială și... caritabilă. În realitate, în buchetul de trandafiri descoperim adesea spinul critic parșiv-insidios. Amenitatea exegetului nu exclude
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
în care reușește să se aciuieze și așa cu mare greutate, este neprimitoare, sordidă, improprie scrisului. Uneori scrie în cimitir, alteori pe câte o bancă, în stradă. Citește cu voce tare, sub ochii intoleranți ai câte unui polițist. Inspirația este capricioasă, se pogoară când o aștepți mai puțin, e fulgurantă, și cere o bună primire. Când inspirația întârzie, bietul scriitor e o făptură jalnică, spăimântată: „Șed pe bancă și scriu de zeci de ori numărul 1848, în cruciș și în curmeziș
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
patru vânturi. Oare ce se întâmplase cu mine? Era mâna lui Dumnezeu îndreptată împotriva mea? Dar de ce tocmai împotriva mea? Cu cât mă gândeam mai mult la aceasta, cu atât înțelegeam mai puțin de ce trebuise să fiu tocmai eu cobaiul capriciosului har divin. Un procedeu foarte ciudat acesta, de a trece cu vederea o lume întreagă spre a mă înșfăca tocmai pe mine.” (p.18) Consecințele acestei înșfăcări de către Dumnezeu sunt împingerea subiectului spre liziera suportabilului. Dacă ar trebui să ne
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
autonomie, rămâne, în mod fundamental, deschisă, aleatorie. Și această nouă realitate contrazice, din plin, miturile criticii noastre literare. Una din marile sale iluzii eroare de care ne lovim mereu este că ea fixează valoarea. Dimpotrivă, recepția poate fi și imprevizibilă, capricioasă, uneori chiar scandaloasă pentru ierarhiile și clișeele noastre interne. Autori, opere, creații, cu mare priză națională, pot fi cu desăvârșire ignorate în străinătate. în mod perfect legitim și invers: autori practic nerecunoscuți sau devalorizați în țară pot fi, dintr-o dată
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
lui Brunnow, „Alianța anglofranceză este deja moarta. Anglia încă nu este cu noi, dar nici cu Franța nu mai este. (...). Anglia este o văduvă. Pentru a o lua de soție trebuie dibăcie și răbdare, pentru că este o femeie frumoasă și capricioasă”. Posibilitatea încheierii unei înțelegeri separate turco-egiptene, garantate de Franța, a mobilizat resursele diplomatice ale celorlalte patru Mari Puteri europene. Palmerston, în special, a inițiat negocieri secrete cu reprezentanții celor trei monarhii central- și est europene, negocieri care s-au concretizat
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
revelației disimulatoare, prin care definește, în metafizica sa a cunoașterii, cunoașterea umană, ambele idei cu o încărcătură puternic antinomică. De asemenea, antinomicul se regăsește în modalitatea de a concepe divinul, un amestec de creștinism și cosmicism ce dă o divinitate capricioasă, oțioasă uneori, în care greșeala și răul își găsesc un loc parcă legitim. În sfârșit, dogmaticul blagian vine pe fondul unui dogmatism al poporului român, ce își află sursa în anumite particularități ale gândirii omului de aici, dogmatism pe care
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de anticorpi;Deteriorarea membranei postsinaptice muscu¬lare are loc sub acțiunea complexelor anticorpi-complement. Miastenia se caracterizează printr-o variabilitate deosebită a simptomatologiei de la un moment la altul al aceleiași zile sau de la o zi la alta, precum și printr-o distribuire capricioasă a deficitului muscular [9]. Cu toată diversitatea exprimată clinic, fenome¬nul miastenic răspunde caracteristicii generale, aceea că oboseala musculaturii și deficitul motor apar sau se accentuează la eforturi, diminuă sau dispar în repaus. Deficitul miastenic constă în mod obiectiv într-
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by VICTOR TOMULESCU, IRINEL POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92114_a_92609]
-
atât de găsire cât de consolidarea prin regăsire. Așa că, mai târziu, devenise receptiv la nevoia de a răspândi în prealabil subiectiva-i viziune veridică, ancorând-o în credința clienților săi și investind astfel cu ea o realitate umană altfel foarte capricioasă într-ale fondării. Mai mult, ajunsese să se pasioneze cu timpul în special de această pregătire retorică a terenului ideatic de susținere; în seara respectivă, nu și-ar fi dorit decât ca schimburile verbale cu nomazii să fie bine traduse
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
într-un loc de trecere cât mai neted și mai permeabil venirii așteptate. Erectă, viguroasă, înclinată până aproape de orizontală, trebăluind grijuliu-afectuos pe deasupra zonelor moi ale unui spațiu profund eterogen și împroșcându-le copios cu încrederea-i în sine: în mediul capricios al sensurilor, nevăzuta macara evoca penibil o imagistică obscenă, de care ideea ajutorului comunitar s-ar fi dorit cât mai complet emancipată. Faptul că aluzia rămânea, prin chiar părelnicia ei, cu neputință de confirmat sau infirmat o făcea cu atât
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Ian, cât o lume a mea mai veche, care ajunsese să graviteze prea mult în jurul lui. Mai recent, am ajuns la concluzia că lumile nici nu prea au centre și axe în sens strict, ci mai mult ancorări punctuale efemere, capricioase și intermitente, precum curenții. − Exact, aprobă Trees. Din cauza asta, colapsul unei lumi nu e mai niciodată total; părțile ei disfuncționale devin de obicei ruine și caverne la limita salubrității, în care vechea versiune a locuirii se refugiază. Povestea cu mareea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
mai mare lux și, în același timp, cea mai inexorabilă necesitate, pe care somnul le confundă. Tocmai lăcașul acestei reîntoarceri la sine a nomazilor se cerea edificat de arhitecți ca reper obiectiv, atestabil în mod public, și în jurul căruia rotocoalele capricioaselor migrații să se strângă din ce în ce mai mult, până la statornicire. Așezarea are nevoie de un țăruș: oricât de lung și flexibil ar fi priponul legat de el, mai devreme sau mai târziu cel priponit îi simte rigoarea centripetă și, neavând încotro, se
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ca tocmai el, meșterul capabil să dibuie sufletul pietrelor din adormire, să bănuiască veșmântul de o neînsuflețire radicală! Pentru el, formele erau un fel de vase comunicante de-a lungul unui conținut continuu și cumva neutru, cufundat într-o latență capricioasă, ce-ar fi putut în egală măsură fi considerată și vie, și moartă. Pe scurt, date fiind condițiile favorabile, urma în mediu a unui eveniment deja petrecut ar fi putut fi readusă la o viață nouă mai intensă chiar decât
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în mijlocul lumii schimbătoare și pasarela între lumea interioară și exterior: dormea cu ea, o ținea lângă el pe masă când mânca, o târa agățată de o sfoară când mergea prin vreun parc, și ea zgâria discontinuu pământul în urma lui, săltând capricios în dreapta și-n stânga, pe vremea când el nu învățase încă să traseze linii cu creionul. Vara, la plajă, scormonea cu ea nisipul, îl aduna între contururile unor forme locuibile și apoi îl bătătorea îndelung, încercând să alunge dintre firele
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
dar cu ce artă...!" Și totuși, afirmația rămase nerostită; în locul ei, fu preferată formularea generală: "să nu ai mai nimic de pierdut te disponibilizează întru a deveni. Are și pofta asta nesățioasă de joc un merit al ei, chiar dacă schimbă capricios regula jocului". Complet dezorientat, Ian nu aprecie posibilele subtilități ale argumentului; atenția îi era revendicată de tonul rostirii, din care răzbătea o încredere calmă și proaspătă, ce totuși nu excludea posibilitatea erorii. Glasul ei suna chiar extrem de îngăduitor față de o
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
educație sentimentală, care va triumfa în secolul XX. Este vorba despre nerușinate. Marie Bashkirtseff și "calculele flirtului" Cea mai cunoscută și cea mai îndrăzneață dintre aceste nerușinate este fără îndoială Marie Bashkirtseff (1858-1884). Unica, inimitabila, nesuferita, dar fascinanta Marie Bashkirtseff, capricioasă și nestăpânită, mereu exaltată, îndrăgostită două zile din trei, dar mai ales înnebunită după ea însăși și după frumusețea ei, după tinerețea și înzestrarea ei. Acea Marie Bashkirtseff al cărei jurnal a fost citit cu aviditate de generații întregi de
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
dorinței mistuitoare de a trăi, de a crea ceva mare și important, de a înțelege totul, de a deține cunoașterea și experiența deopotrivă". Treptat-treptat, Anaïs descoperă că "firea ei adevărată nu este să fie soție, să fie bună. Este rebelă, capricioasă, dezesperant de activă și de pătimașă". Educația primită, tabuurile morale, "loialitatea absolută și pătimașă" față de soțul său o înfrânează multă vreme. Tânăra rezistă, își face un titlu de glorie din a rămâne o soție credincioasă și devotată. Începând cu 1928
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ceva în viață. Chiar și când era obosită și nefardată, avea un aer de distincție detașata pe care il au femeile deosebite. Există în ea o permanentă strădanie de a fi tânără, distanțata față de masculi, de parcă ar fi fost o capricioasa care la cel mai mic zgomot o lua la fugă. Celalaltă latura a personalității ei, măi feminină și mai sigură pe ea , o putea surprinde doar un expert cum era Emil. Povestea vieții ei nu avea nevoie de un „profesor
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
degenerate (imperfecte) ale statului sunt: > timocrația conducerea de către soldați; > oligarhia conducerea exercitată de cei bogați; > democrația conducerea poporului (periculoasă pentru că încurajează ignoranța (înțeleasă de cei ignoranți drept gândire liberă), promovarea scopurilor personale, egalitatea (cu sensul de părăsire a oikeiopragiei), alegerea capricioasă a conducătorilor; > despotismul cea mai rea formă de corupere a puterii (un individ acaparează puterea și conduce de dragul propriei măriri). * Primatul statului asupra individului. * Avuția privată duce până la urmă la subminarea propriilor realizări. * Femeile au aceleași drepturi cu bărbații. * În ceea ce privește
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
o mulțime de povești legate de examene. Să vă spun una: cu toți colegii, l-am așteptat pe profesor cu sufletul la gură. Unii veniseră de la cinci-șase dimineața, să prindă loc în spate, la copiat. Îl știau cât e de capricios. Subiectele depindeau de toanele sale. La o adică, ne trântea niște subiecte, de n-avea nimeni habar ce vrea de la noi... Profesorul a intrat furtunos pe ușă, și-a scos un morman de hârtii, le-a pus alături și s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
furtună, iar nu de acalmia la care se referă Euripide : inovația este de detaliu, dar ea îi permite lui Eliade să introducă în scenă, ca manifestare concretă a destinului, vântul caracterizat în indicațiile de regie ca personaj de sine stătător, capricios, neînduplecat, care nu pare deloc un fenomen natural impersonal. Regele sfidează zeii dorindu-și să poată manevra vânturile ostile în așa fel încât ele să-i devină favorabile, căci speră să împiedice cu ajutorul lor sosirea Ifigeniei : Dacă ar sta în
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
încearcă. Eu sunt unealta petrecerii lor nepăsătoare (I 2). Bătrânul respinge sugestia Antigonei că acest act ar reprezenta ispășirea greșelilor sale : Răscumpărare ? Dar ce trebuie eu să răscumpăr ? (I 3). Eroul se știe nevinovat și aruncă întreaga răspundere asupra zeilor capricioși și răi care l-au obligat să comită crime doar pentru a se amuza : Cine alții, dacă nu zeii, m-au adus aici ? [...] vor să petreacă pe socoteala mea (I 1). Ideea implicării divine era prezentă de fapt și la
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de aici sunt larg deschise, neevoluate din cauza sărăciei debitului de apă și a scurtimii lor. Doar la gură, în regiunea de contact cu albia majoră a Lohanului, au un început de eroziune regresivă, scoasă în evidență prin râpile care brăzdează capricios câmpul dezgolit al dealurilor de aici. Interes deosebit prezintă valea Lohanului și din punct de vedere antropogeografic. Într-adevăr, când privești harta topografică sau când te afli pe teren, în excursie, ceea ce îți atrage imediat atenția în ceste locuri, este
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]