1,971 matches
-
zbăteam să ieșim din cenușiu. — Am mers să văd închisorile comuniste, unde au murit atâția martiri, se întunecă Ioana. Când te duci la război, măcar știi pentru ce te duci, pentru ce mori. Aici oamenii au murit pentru nimic. Pentru capriciile unor tirani înfiorători. I-am întrebat pe prietenii mei care au făcut câte opt, câte nouă, câte zece ani de detenție cum au putut suporta atâta suferință. Eu n-aș fi putut rezista nici trei zile. Mi-au răspuns: „Numai
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
și relevanța textului literar”-scriitori gălățeni contemporani autor Ioan Toderiță 2011 5.“însemne”, poezii, Ed. Docucenter, Bacău, 2010 6.„ O antologie a literaturii gălățene contemporane”, vol I, Poezie, Ed. Centrului Cultural "Dunărea de Jos ", 2008, Volume de poezie : 1.Î’Capricii efemere’’, Ana Sofian, Gina Zaharia, Florin Ionel Cernat, Editura Armonii Culturale, Bacău, 2011 2." Ora de dragoste" poezie, Ed. Edit-Press, Galați, 2005, Antologia Esențelor 78 printr-o iarnă mai adâncă printr-o iarnă mai adâncă într-o vreme necuprinsă te
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de coapse trecând pe bulevarde și-n spate de obloane trecutul cu o cheie închide sus pe ziduri prea galbene mansarde iar dintr-o veșnicie mă mustră un supliciu magia locuiește în ceasuri nictalope dar pentru mine toamna rămâne un capriciu un înger care zboară în pas de antilope zadarnic îmi îngădui trândavele victorii nu am avut iubită nu mi-au rămas jurnale eu știu doar despărțirea citită în istorii și-n foșnetul de vorbe din cărți universale. de-aș pleca
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
va ordona să plec? Mă va părăsi? Eunucul-șef Shim mi-a spus limpede că odată ce voi fi considerată necorespunzătoare, voi purta în întregime răspunderea pentru abandonarea mea. Se spune că în ultimul timp firea Majestății Sale a căzut pradă capriciilor. An-te-hai a auzit de la un alt eunuc că într-o seară împăratul a chemat șase concubine, una după alta, și tuturor le-a găsit cusur. Le-a dat afară și i-a spus lui Shim că nu vrea să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Su Shun de parcă i-ar vedea nestematele și perlele decorative pentru prima oară. Prințul Yee, vărul primar al împăratului Hsien Feng, reacționează. El aleargă țipând după Su Shun: — Mare Consilier, vă rog! Nu are nici un rost să vă coborâți la capriciul unui copil. În clipa în care cuvintele îi ies din gură, prințul Yee își dă seama că a făcut o greșeală. — Ce ai spus? Tung Chih bate din picior: L-ai insultat pe Fiul Cerului și Zhen poruncește decapitarea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
încrederea lui. Aceste două lucruri asiguraseră supraviețuirea alianței lor. Iar Ieyasu, din partea lui, se dovedise, în repetate rânduri, un aliat de nădejde. Ieyasu știa foarte bine că propriile lui interese erau strâns legate de ale lui Nobunaga, în pofida egoismelor și capriciilor ocazionale ale acestuia din urmă. Astfel, chiar dacă, uneori, băuse dintr-o cupă foarte amară, îl susținea pe Nobunaga și jurase că avea să-l urmeze până la capăt. Dacă o a treia parte, dezinteresată, ar fi privit alianța de douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că avuseseră loc aceste incidente. Mitsuharu ascultase totul, fără cea mai mică schimbare a expresiei. — Va să zică, Seniorul Mitsuhide a fost concediat fără un motiv anume? Sunt ușurat să aud. Și alte clanuri au câștigat simpatia sau antipatia Seniorului Nobunaga, în funcție de capriciile lui. Expresiile celor trei oameni se schimbară dintr-o dată. Mușchii din jurul buzelor lui Dengo tresăriră, iar vasalul se apropie brusc de Mitsuharu: — Cum adică, sunteți ușurat? — Trebuie să mă repet? Vina nu este a Seniorului Mitsuhide, așa că, dacă totul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
existența, opțiunile, șansele, impulsurile, deciziile, să te întrebi - căutând și răspunsuri - asupra rosturilor trecerii prin lume înseamnă să știi să discerni, să judeci și să te judeci și, întâi de toate, să-ți amintești; să te lupți cu sinuozitățile și capriciile memoriei... să-ți asumi, în stil neculcean, riscul de a nu fi crezut, de a privi același fapt, același moment, din altă perspectivă decât cea aleasă de cititor... Cu asemenea riscuri a ales a se înfrunta domnul profesor Alexandru Mânăstireanu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Se așeză pe o bancă, în micul parc pustiu. Cuvinte, mintea produce mereu vorbe, le auzi în tine, cum tot curg. Devastare. Foc. Răngi, lovituri. Ranchiună. Roșu. Crematoriu. Efemeride. Trupul efemeridelor. Ciocniri magnetice. Mătasea scrâșnind, sfâșiată. Idile morbide, briza nopții. Capriciile oboselii se înfășurau în cuvinte, ca într-o peliculă de imunizare. Momente de absență, cunoștea primejdia acestor magii senile. Ar trebui, poate, să se ducă la Tolea, să-i arate revista. Reacțiile lui Tolea sunt copilărești și imprevizibile, mimează bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Nu vorbesc, nu aud, nu ascultă, nu pot bârfi sau glumi. Nu își risipesc gândurile în fleacuri. Lucrează concentrați, tot timpul. Sunt ordonați, disciplinați, fideli. Fideli, asta e important. Fără frivolități, fără glume, fără toate prostiile astea. Duplicitățile, bodogănelile, toate capriciile astea care... Îl privea drept în ochi, sever, bănuitor, acuzator, dar zâmbea. Zâmbea! Un zâmbet bizar îi rămăsese lipit pe față, imposibil de știut dacă disprețuitor sau viclean sau idiot. Un zâmbet inflexibil, care speria, până la urmă. Dominic coborî din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nici unul dintre reperele studenției noastre, făcându-ne să ne simțim revoltător de bătrâni, la zece ani de la terminarea facultății. Manuscrisul lui a redevenit voluminos, dospit în geanta veche neagră. Nici nu mai e lizibil de când episoadele s-au aglomerat, după capriciul memoriei afective, pe câte o față a colii de hârtie care poartă pe recto fragmente din vechiul roman, tăiate în diagonale nervoase cu pixul - lectura cerea efortul ca după fiecare coală scrisă, douăzeci și ceva de rânduri cu semnele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Iubitul meu! Atunci de ce n-ai venit dupè mine? degetele ei strecurându-se acum în pèrul meu, Nu voiam sè te vèd printre tarabele pline de legume, nu voiam sè te vèd ducându-mi plasele că orice bèrbat supus unor capricii feminine, Matei, tu ești ceva atat de special în viața mea încât! De astă se temea Matei, contrazicând-o vehement și strèduindu-se s-o convingè cè nu-și dorește sè fie un spor de poezie și de ireal în viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cu ochii deschiși. Era bucătăreasa regală dintr-un mare regat, își închipuia. Acolo, în vreun vechi oraș-port, vânători fără scrupule, aventurieri temerari, flote și armate întregi stăteau la chermul și la comanda ei, era atenți la fiecare ordin, la fiecare capriciu al ei. Și, așezată într-o bucătărie amplă, în fața unui glob enorm, își comanda pe un ton poruncitor proviziile, trimitea după mirodenii de la multe mări distanță, de pe creste de munte și din deșerturi de dincolo de orizont, trimitea după mirodenii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
pe care s-ar fi putut scrie toate cărțile din lume. Insh’ Allah! De ce o fi vrut Dumnezeu, capabil să imagineze orice, să plăsmuiască acolo, în mod atât de evident, realitatea celui mai absolut dintre neanturi? Insh’ Allah! Acesta fusese capriciul său și singura soluție era să accepți că reușise să complice mai mult decât era nevoie propria sa operă, creând un deșert într-un deșert. Avea dreptate Gacel: vântul se oprea chiar la marginea dunelor, pentru a face loc unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
acele „pietre călătoare“ din deșert, roci grele care, în mod misterios, se deplasau pe acea întindere, lăsând în urma lor o brazdă lată, fără ca nimeni să știe cu adevărat dacă le târau forțele magnetice, spiritele condamnaților pe vecie sau un simplu capriciu a lui Alah. Caporalul Abdel Osman deschise ochii și imediat își blestemă soarta. Soarele se înălțase de două sulițe pe cer și încălzea pământul sau, mai bine zis, nisipul alb și tare, aproape pietrificat, al întinderii, acea întindere chinuitoare unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
însoțesc „Marea Caravană“, dar cu zece zile înainte de plecare am început să scuip sânge și m-au respins. „Ai tuberculoză, mi-au spus. N-ai ajunge nici măcar la Tripoli...“ - clătină din cap, ca și când i-ar fi fost greu să accepte capriciile destinului. în curând împlinesc nouăzeci de ani, continuă. Și din „Marea Caravană“ n-a rămas nimic. — Cum te-ai lecuit de oftică? vru să știe Gacel. Băiatul meu cel mare și prima mea soție au murit de asta. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se cam acrise și lui Velicu, dar încă nu într-atât încât să-și ia mâna de pe ea și s-o lase baltă. Oricum, îl obosea femeia asta. Era ca un copil, pe care degeaba îl hrănești și îi suporți capriciile, fără vreo speranță că ai să-l vezi cândva om întreg, matur, cu mintea la cap și pe picioarele lui. I se tocise răbdarea și nu mai avea nici timp, prins cum era, toată ziua, de treburi, de învârtelile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
schimb. Au ajuns În fața portalului reședinței sale; Îl invită să-și continue conversația În jurul unei mese Încărcate. — Am un plan pentru tine, un plan de carte. Să lăsăm, pentru o clipă, rubaiatele tale. Pentru mine, ele nu sunt decât inevitabilele capricii ale unui geniu. Adevăratele domenii În care excelezi sunt medicina, astrologia, matematicile, fizica, metafizica. Mă Înșel oare dacă spun că, de la moartea lui Ibn Sina, nimeni nu le cunoaște mai bine decât tine? Khayyam nu zice nimic. Abu Taher continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
meu sentiment nu era deloc diferit. Căsătorit cu trei săptămâni mai Înainte la Paris, Îmi amânasem plecarea cu unicul scop de a-i oferi soției mele o călătorie de nuntă demnă de fastul oriental În care trăise. Nu era un capriciu deșart. Șirin se arătase multă vreme reticentă la ideea de a se instala În Statele Unite și, dacă n-ar fi existat descurajarea de după trezirea ratată a Persiei, n-ar fi acceptat niciodată să mă urmeze. Aveam ambiția de a reconstitui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
legănându-și trupul fragil Între viață și moarte, amenințând În fiecare clipă să cadă de cealaltă parte, dar legată de ceastălaltă printr-un fir subțire de care moartea, doar ea putea fi, continua să țină, nu se știe din ce capriciu ciudat. Deja trecusem În ziua următoare, și În această zi, conform informației date chiar la Începutul acestei relatări, nimeni nu avea să moară. După-amiaza era deja foarte Înaintată când Începu să circule zvonul că, de la Începutul noului an, mai exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ar fi spus Anat, s-a săturat să mă tot audă plângându-mă încontinuu, dacă nu m-aș fi îndrăgostit de bărbatul acela, nu s-ar fi întâmplat nimic, am distrus viețile noastre, ale tuturor, cu povestea aceea stupidă, ce capriciu, ce aroganță să te îndrăgostești, iar ea mă oprește, dar ce ai făcut atât de groaznic, de ce ești convinsă că meriți o pedeapsă atât de cruntă, iar eu știu că ea greșește, știu că Udi a fost devastat, totul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
la iveală sau să nu rezume un mister al lumii. Observați procesiunea aceea de figuri pe care pictorul le-a vrut Înadins asemănătoare cu cele din palatul din Mantova: sunt cei treizeci și șase de decani, stăpânii cerului. Iar din capriciu și din fidelitate față de tradiție, de cum am găsit această splendidă reconstituire datorată cine știe cui, am vrut ca și piesele mici care corespund, În vitrine, imaginilor din plafon să reprezinte elementele fundamentale ale universului: aerul, apa, pământul și focul. Fapt ce explică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
că, prin persistența ei de a-i oferi mereu ceva nou, de a fi veșnic alta, ea căuta și izbutea să-i fie amantă și soție în același timp. Dacă el n-a fost în stare să-i admită nici capriciile cele mai obișnuite, dacă i-a făcut o vină din plăcerea de a dansa sau de a călători! De altfel, și acuma trebuia să se observe la fiece moment ca să-și domine instinctele. Prezența lui Rîal Brumaru continua să-l
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
goală din cap până-n picioare, și se minuna cum s-au putut îmbina atâtea forme și linii superbe într-un singur corp. Umbla goală în apartamentul ei toată dimineața ca să se poată admira în voie. Raul Brumaru era ca un capriciu și o codiță, necesar unei femei elegante ca un cățel sau un talisman. El ofta de mult, ca și alții, în cele din urmă l-a acceptat, nu din iubire, ci din indiferență. Conta în lume ca un băiat spiritual
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mare întîi și s-a simțit mândru că a cucerit o femeie atât de încîntătoare. Curând însă a înțeles că nu este el singurul mândru și fericit, că lui îi revin numai rămășițele și că cucerirea lui se datora unui capriciu întîmplător al ei de a fi iubită de un poet. De altfel, Mimi însăși nu s-a sfiit să-i spuie clar că nu trebuie să fie pretențios și nici să o plictisească cu gelozia, fiindcă destul o sâcâie bărbatul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]