1,124 matches
-
și O bună lectură. În concluzie, caragialismul se manifestă în proza scriitorilor târgovișteni în primul rând prin asimilarea constructivă a unor intuiții "textualiste" precum mozaicarea discursului, inventarierea și fărămițarea continuumului ficțiunii, indeterminarea, ambiguizarea sau transparența textuală, conștientizarea actului creativ. Experimentul caragialian devine model stimulativ, exercitând, cum am văzut, o influență productivă concretizată într-un nou tip de scriitură, caracterizată esențial print-un înalt grad de originalitate în peisajul extrem de diversificat al literaturii române la cumpăna deceniilor șapte-opt și cu mare putere
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
al optzeciștilor "postmoderniști". 6.2.2. Personajul care "viază" Un alt domeniu de manifestare a caragialismului în paginile scriitorilor târgovișteni este cel tipologic. Așa cum anticipam în capitolul median, Miticii, amicii, semidocții, politicienii, pristandații, "rinocerii", încornorații "magnifici" care populează inconfundabila lume caragialiană, își transmit genetic trăsăturile prin urmașii lor dintr-un univers ficțional cu alte coordonate istorice și de idiostil. Am arătat deja că aceste suprapersonaje s-au dovedit, de altfel, cele mai fertile mărci ale caragialismului, trecând definitiv în patrimoniul valorilor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
toate ingredientele: Și organistul care lipsea (da! lipsea fiindcă se dusese să mănânce sau să stea de vorbă cu cineva, doar n-o fi foc!) și voia bună finală ce le acoperă unora, atât de bine, nepăsarea.26 Tipul pseudointelectualului caragialian este reilustrat frecvent la Mircea Horia Simionescu în postura "sfertodocților" care tranzitează spațiile mai multor romane. Marin Cofetaru sau Gri Macedoneanu din romanul Învățături pentru delfin, sunt lipsiți de o cultură elementară, ceea ce nu-i împiedică să țină conferințe pe
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
spus l-a jignit probabil (de unde posibil să vie și informația de acum din caietul lui) dar ce era să fac. Și cel mai ridicol din tot este că prefața jurnalului său e scrisă cu stilul meu. Voilà.29 Obsesia caragialiană pentru cuplurile siameze prezentate chiasmic prin situații (Mache și Lache din La Paști) sau prin nume (Niță Ghițescu și Ghiță Nițescu din Triumful talentului, Nicolae Georgescu, George Nicolaescu, Marin Dumitrescu, Dumitru Marinescu, Basile Ștefănescu, Ștefan Basilescu, Mihai Dobrescu, Dobre Mihăilescu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și soțul Dorei, avocatul Albu din romanul Matei Iliescu, este la Radu Petrescu un surprinzător exemplar de senin și ridicol bătrân înșelat, impasibil și imperturbabil chiar în fața mărturisirii adulterinei. Din rațiuni evidente, politicianul moftangiu, conturat magistral în comediile și momentele caragialiene, este cvasiabsent în scrierile de până în 1989 ale acestor "simpli caligrafi"31 târgovișteni, care ignorau literatura oficială a vremii, retrăgându-se instinctual și încifrându-și revolta într-o proză subiectivă, "textualistă", ironică, parodică sau "urmuziană". Homo politicus se insinuează prin ricoșeul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a "rotunjit, de-al dracului, ironia, acidul narativ"33, transformând-o într-o subtilă parodie cu "aluzii la adresa puterii discreționare, tiraniei, alterării sistematice, dirijate, a vieții de fiecare zi"34. La îndemână și extrem de eficientă a fost recurgerea la manevrele caragialiene de configurare a politicului. Astfel, însemnătatea activității antifasciste desfășurate în apropierea Târgoviștei de către nesupusul profesor german Erich, este deplin luminată prin expunerea obiectivă, abia în Addenda romanului, a cazului Mihail Buzdugan-Comănești, politicianul "de la care atârna ...viitorul țării" și care și-
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vagabondajului ca "ucenic la clasici" se încheie semnificativ în Lupul și chitanța prin convertirea intelectualului "de prisos" la clasa muncitoare, printr-un gest de obediență sfidătoare potențând disidența. La același autor, o compensare prin ficțiune justifică tratarea ironică a prototipului caragialian al ipistatului, devenit anchetator, șef de cadre sau securist. Printr-o comică inversiune de roluri, anchetatorul din Frica (titlu semnificativ care-l substituie la reeditare pe cel de Confesiuni paralele) este terorizat realmente de subiectul chestionat, decis să-i completeze
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cel de Confesiuni paralele) este terorizat realmente de subiectul chestionat, decis să-i completeze oral, telefonic, printr-o avalanșă de scrisori, etc. o autobiografie cu numeroase variante, de-a dreptul flexibilă și proliferabilă la infinit. În structura personajului de factură caragialiană, o mutație semnificativă intervine la nivelul limbajului: logoreea lui Mitică, inofensivă chiar atunci când e stârnită de indignare (Situațiunea), retorismul patriotard al gazetarilor sau politicienilor burghezi, au evoluat înspre stadiul malign al discursului doctrinar al activiștilor, descris de Costache Olăreanu astfel
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
picarescă etc.). Se bănuiește, însă, mai mereu, orgolioasa dorință de probare a virtuozității, a capacității de abordare dezinvolte a variatelor stiluri sau, chiar tentația etalării calităților de scriitor total. Clasicizat și deci tezaurizat și confirmat cu valoare de unicat, textul caragialian este o mare provocare. Obișnuitul impuls profanator al parodistului e vizibil temperat și substituit de un scop mai înalt, de însușire creatoare a sugestiilor și a motivelor sursei, finalizat într-o nouă operă, simultan reconfirmare a validității modelului și certificare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
astfel de hipertext prin care Mircea Horia Simionescu, deși pare că-l pastișează pe Caragiale, nu-l imită facil și steril, ci își dovedește competența de a-l continua original. În creuzetul său textual amalgamează și topește toate motivele operei caragialiene, obținând o sinteză superioară, profund "simionesciană". Tonul obiectiv și stilul indirect liber nu trădează nici emoția elogiatorului, nici disprețul parodistului, ci reflectă conștiința demnității gestului succesoral. Se aplică, astfel, scrupulos, o rețetă sigură: într-un cadru comun multor schițe compartimentul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
reiese din ramificarea hipotextelor: repetata replică a "coniței" "Ce bizar, ce straniu, ce coincidență!" trimite la scena amneziilor din Cântăreața cheală, iar dezbaterea serios-moftologică a "cestiunii țărănești", la romanul rebrearian Răscoala. Printr-o tehnică ingenioasă a ficțiunii din ficțiune holograma caragialiană este declanșată de atmosfera textuală muzicală. Titlul însuși este o aluzie intertextuală la Cvintetul complimentelor de Hayden. Pretextul nuvelei îl constituie articolul Ce este muzica?, structurat de autorul-narator în trei părți corespunzătoare unei simfonii textuale executată într-o diversitate de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
andante, la precipitatul allegro, izbutind să redea, prin extinderea analogiei sonore, însăși mișcarea în progresie a "strașnicei invenții, trenul". Ca pasiune comună celor doi scriitori melomani, muzica este cel mai bun conductor al fluxului imaginației prozatorului târgoviștean înspre universul armoniei caragialiene. Sonata lui Beethoven idolul dramaturgului este tradusă printr-o sinestezie specială, în așa fel încât anumite sunete și teme trezesc sentimente și creează instantaneu imagini, scene vii în care instrumentele devin activate prin personificare. Discursul melodic transpus în cuvinte evocă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a însușit opera maestrului și că o poate continua exemplar, pe cont propriu. 6.2.4. Reciprocitatea datoriei textuale Depistarea elementelor de caragialism în proza scriitorilor târgovișteni presupune un exercițiu de marcare a transcendenței textuale în ansamblul operelor analizate. Hipotextul caragialian se configurează atât ca prefigurare a unor tehnici scripturale "clasicizate" prin contribuția "Școlii de la Târgoviște", cât și ca sursă de modele tipologice și de limbaj, resemantizate peste timp în noi contexte ficționale. Esențială este, așadar, înțelegerea dublului sens al mișcării
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
onomastic sau în Cursiv bio-bibliografic, integrat în finalul romanului Licitația, dar și de către Costache Olăreanu 48, Caragiale este îndatorat, în schimb, "ucenicilor", pentru demersul reinterpretativ și de revalorificare de pe poziții moderne a operei sale. Între ramurile bogatului arbore genealogic literar caragialian, Urmuz și scriitorii târgovișteni sunt astfel atestați drept primi descendenți ai căror continuatori Eugen Ionescu, respectiv poeții și prozatorii generației '80 -, înnobilează prin creații de prestigiu nu doar numele marelui înaintaș, ci și sintagma "literatură românească". Concluzii Ne aflăm la
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dezvăluie caracterul inepuizabil pe măsură ce se scrie. Refacem la capăt de drum etapele unui traseu anevoios, fascinant și copleșitor deopotrivă. Trecerea în revistă a principalilor reprezentanți ai modurilor comicului din literatura română postcaragialiană a fost necesară pentru delimitarea incipientă a descendenței caragialiene. Am plecat de la ipoteza că această descendență trebuie căutată în primul rând în teritoriul guvernat de comic, întrucât acesta este marca cea mai pregnantă a operei lui Caragiale. Am decupat așadar secțiunile corespunzătoare modurilor, pentru a observa densitatea de ipostaze
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cea mai pregnantă a operei lui Caragiale. Am decupat așadar secțiunile corespunzătoare modurilor, pentru a observa densitatea de ipostaze literare ale satirei, parodiei, ironiei, grotescului și umorului și pentru a pune în discuție, în cadrul fiecărei secțiuni, măsura în care opera caragialiană constituie un moment de referință. În acest scop a fost nevoie să ancorăm argumentația în zona conceptualizărilor, sistematizând informația teoretică pentru a conferi demersului analitic siguranță și pentru a evita deriva sau aproximarea. Altfel spus, micile capitole introductive au avut
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fost nevoie să ancorăm argumentația în zona conceptualizărilor, sistematizând informația teoretică pentru a conferi demersului analitic siguranță și pentru a evita deriva sau aproximarea. Altfel spus, micile capitole introductive au avut menirea să traseze liniile directoare de urmărit în interiorul imaginarului caragialian, ale cărui constante, astfel certificate, au putut fi recunoscute în manifestările literare ulterioare. În linii mari, am remarcat în cazul fiecărui mod al comicului, aportul caragialian esențial și raportarea aproape exclusivă a celorlalți scriitori la modelul său. Pentru completarea paradigmei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
micile capitole introductive au avut menirea să traseze liniile directoare de urmărit în interiorul imaginarului caragialian, ale cărui constante, astfel certificate, au putut fi recunoscute în manifestările literare ulterioare. În linii mari, am remarcat în cazul fiecărui mod al comicului, aportul caragialian esențial și raportarea aproape exclusivă a celorlalți scriitori la modelul său. Pentru completarea paradigmei comicului, dar și a caragialismului, am împletit în capitolul următor cele două noțiuni, deoarece componentele centrale ale celei din urmă tipologia, tematica și expresia artistică particularizează
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
urmă tipologia, tematica și expresia artistică particularizează, de fapt, într-o manieră decisivă, clasele mai generale ale comicului de caracter, de moravuri și de limbaj, astfel încât am putut demonstra că foarte multe dintre ilustrările literare românești ulterioare sunt debitoare viziunii caragialiene, constituind, în mod semnificativ, reiterări ale emblemelor acesteia. În acest sens, fie că am avut în vedere aluziile intertextuale la elemente care țin de tipologia, tematica sau "limba eroilor lui Caragiale", din registrul oral sau scris, fie că am observat
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la elemente care țin de tipologia, tematica sau "limba eroilor lui Caragiale", din registrul oral sau scris, fie că am observat valorificări ale unor procedee compoziționale sau de meta și autoreferențialitate, puse în circulație experimental în publicistica și în proza caragialiană, bogatul și variatul corpus textual postcaragialian, din care am selectat în următorul capitol câteva dintre exemplele concludente, pune în lumină importanța de necontestat în alchimia și dinamica literară românească, a prelucrării și a revigorării tradiției inaugurate de Caragiale. Restrângând progresiv
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Ionescu, în privința absurdului și cu reprezentanți ai "Școlii de la Târgoviște" și ai generației 80', din perspectiva postmodernismului românesc, prezența caragialismului în literatura veacului trecut credem că a reieșit cu prisosință. Am putut constata astfel că termenul-umbrelă de "postcaragialian" caracterizează descendența caragialiană atât ca tendință literară, cât și ca o constelație de texte care pun în lumină, prin forța lecturii intertextuale, diferitele aspecte constitutive din paradigma caragialismului, revigorând-o. Aplicat scriitorilor, atributul se referă nu atât la autorii care au urmat momentului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la fel de adecvat și atitudinea scriitorilor care se opun acestui val de replieri mai mult sau mai puțin mimetice în care văd un fel de fatalism al nației, motiv pentru care încearcă, atunci când pășesc într-un teritoriu clar jalonat de spiritul caragialian, să-i submineze autoritatea, printr-o tratare inedită, rebelă, a tipurilor sau a temelor debitoare îndeobște celebrului înaintaș. Astfel de "insubordonări", cum sunt cele ale lui George Mihail Zamfirescu și parțial, Mihail Sebastian, servesc, în mod aparent paradoxal, mai bine
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
întrucât toți scriitorii amintiți, situați pe trepte valorice diferite, rămân totuși originali, chiar dacă lasă la iveală mai multe indicii care le atestă "conștiința succesoratului"2. În cazul tuturor pot fi invocate lucrări în care se dovedesc debitori viziunii și artei caragialiene. Piesa Mitică Popescu, a lui Camil Petrescu, reconstituitul roman Dubla existență a lui Spiridon Vădastra, în cazul lui Mircea Eliade, piesele Apostolii și Plicul, de Liviu Rebreanu, piesele argheziene Dodi și Podi, Patriotul, Neguțătorul de ochelari dar și Tabletele din
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
scriitori cu identitate literară proprie, incontestabilă, cu nimic umbrită de încadrarea în posteritatea literară a lui Caragiale. Varietatea și mai cu seamă bogăția acesteia ar putea constitui punctul de plecare al unei cercetări care să ateste consfințirea unei direcții literare caragialiene în literatura română. Deși poate părea o exagerare, demonstrația instaurării acesteia este posibilă, întrucât ținem cont de o întreagă simptomatologie care indică instituirea unei astfel de orientări. Caragialismul denotă o sinteză estetică și atitudinală care durează de cel puțin un
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Mihail Sadoveanu, Mihail Sebastian, Tudor Arghezi, I. Peltz, Ion Minulescu, Gib. I. Mihăilescu), precum și la anumite grupări cristalizate în anii '60, cum este "Școala de la Târgoviște". În continuarea acestui itinerar menit să contureze o imagine destul de detaliată a supraviețuirii operei caragialiene, putem menționa și observațiile lui Ion Bogdan Lefter care, într-o "schiță tipologică" a primelor "experimente postmoderne românești"5, identifică o categorie pe care o numește "umorismul neocaragialian și neourmuzian. Alte absurdități "serioase"", în care include proza lui Tudor Octavian
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]