KorAP: Find »[drukola/base=cardinal & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...41 42 43 ...131 >

3,275 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

vrut și el să se plângă în fața Papei o dată cu japonezii. Ar fi vrut să dea afară toată amărăciunea care îi umplea sufletul și îi bântuia gândurile. Chiar dacă n-avea cum să-și ceară iertare și chiar dacă avea să primească mustrările cardinalului, în adâncul inimii tot nu-i părea rău. Se auziră pași îndepărtați. Însoțit de un preot tânăr și devotat, cardinalul intră în cămăruță cu chipul istovit și se așeză pe scaun. Purta mitră roșie și era îmbrăcat cu manta largă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
umplea sufletul și îi bântuia gândurile. Chiar dacă n-avea cum să-și ceară iertare și chiar dacă avea să primească mustrările cardinalului, în adâncul inimii tot nu-i părea rău. Se auziră pași îndepărtați. Însoțit de un preot tânăr și devotat, cardinalul intră în cămăruță cu chipul istovit și se așeză pe scaun. Purta mitră roșie și era îmbrăcat cu manta largă, la fel ca și data trecută. Știu de ce mi-ați poruncit să vin astăzi aici. Velasco se aplecă înspre mâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și se așeză pe scaun. Purta mitră roșie și era îmbrăcat cu manta largă, la fel ca și data trecută. Știu de ce mi-ați poruncit să vin astăzi aici. Velasco se aplecă înspre mâna groasă pe care i-o întinse cardinalul și își ceru singur iertare. — Îmi dau seama că și eu sunt vinovat pentru greșeala japonezilor. Dar știind câte suferințe au îndurat până astăzi... Nu te-am chemat ca să te învinovățesc, îl întrerupse cardinalul. Sfinția Sa Papa a ascultat de la mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
groasă pe care i-o întinse cardinalul și își ceru singur iertare. — Îmi dau seama că și eu sunt vinovat pentru greșeala japonezilor. Dar știind câte suferințe au îndurat până astăzi... Nu te-am chemat ca să te învinovățesc, îl întrerupse cardinalul. Sfinția Sa Papa a ascultat de la mine cum stau lucrurile și a arătat o compătimire adâncă pentru japonezi. Velasco stătea cu ochii în pământ fără să zică nimic. Mila sau compătimirea nu îi aduceau nici o răsplată. Nici el și nici solii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
nimic. Mila sau compătimirea nu îi aduceau nici o răsplată. Nici el și nici solii nu traversaseră mări și țări venind până aici tocmai de la capătul celălalt al pământului ca să fie compătimiți și ca să primească mila altora. — Te-am chemat, zise cardinalul privindu-l pe Velasco plin de tristețe, pentru că vreau să lași deoparte și acele firave speranțe care ți-au mai rămas. Deja m-am lepădat de orice speranță... când am vorbit întâia oară. Velasco simți o undă de împotrivire în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
deoparte și acele firave speranțe care ți-au mai rămas. Deja m-am lepădat de orice speranță... când am vorbit întâia oară. Velasco simți o undă de împotrivire în glasul său. Nu, tu încă nu te-ai lăsat păgubaș, murmură cardinalul încruntat. Pentru că nu știi nimic. Auzind aceste cuvinte, preotul care era diacul cardinalului, scoase o foaie din mapa de documente pe care o ținea în mână. — Iată o scrisoare sosită la Vatican acum două zile de la guvernatorul Filipinelor. Citește-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
lepădat de orice speranță... când am vorbit întâia oară. Velasco simți o undă de împotrivire în glasul său. Nu, tu încă nu te-ai lăsat păgubaș, murmură cardinalul încruntat. Pentru că nu știi nimic. Auzind aceste cuvinte, preotul care era diacul cardinalului, scoase o foaie din mapa de documente pe care o ținea în mână. — Iată o scrisoare sosită la Vatican acum două zile de la guvernatorul Filipinelor. Citește-o! Velasco luă scrisoarea îngălbenită de soare și își aruncă ochii pe literele săltărețe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
foaie din mapa de documente pe care o ținea în mână. — Iată o scrisoare sosită la Vatican acum două zile de la guvernatorul Filipinelor. Citește-o! Velasco luă scrisoarea îngălbenită de soare și își aruncă ochii pe literele săltărețe. Între timp cardinalul își freca mâinile în tăcere. — Trebuie să te lași păgubaș. După cum spune scrisoarea, regele Japoniei i-a alungat din țară pe toți misionarii și călugării care trăiau acolo. Mai mult, de acum încolo nu mai îngăduie nici unui misionar să mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
hohot ca de femeie se auzi departe, tot mai departe. — Vor muri. Cuvintele se prelinseră brusc de pe buzele lui Velasco precum se scurge o băutură de leac din gura unui bolnav slăbit. — Când vor auzi această veste, repetă Velasco înspre cardinalul care îl privea cu îndoială, nu le va rămâne nimic altceva de făcut. — Cum așa? zise cardinalul cu un glas plin mai degrabă de mânie decât de uimire. Cum să facă așa ceva? — Sunt samurai japonezi. Iar samuraii japonezi sunt învățați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
buzele lui Velasco precum se scurge o băutură de leac din gura unui bolnav slăbit. — Când vor auzi această veste, repetă Velasco înspre cardinalul care îl privea cu îndoială, nu le va rămâne nimic altceva de făcut. — Cum așa? zise cardinalul cu un glas plin mai degrabă de mânie decât de uimire. Cum să facă așa ceva? — Sunt samurai japonezi. Iar samuraii japonezi sunt învățați să renunțe la viață atunci când onoarea lor are de suferit. — Dar și-au făcut datoria. Și apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
japonezi sunt învățați să renunțe la viață atunci când onoarea lor are de suferit. — Dar și-au făcut datoria. Și apoi sunt creștini, nu-i așa? Credința creștină nu le îngăduie să-și ia viața! Velasco nu simțea decât ură față de cardinalul care nu înțelegea nimic. Din pricina acestei uri încercă să-l înfrunte: — În cele din urmă Sfântul Scaun este cel care îi omoară. Sfântul Scaun îi silește pe acești japonezi creștinați să săvârșească păcatul de moarte de a-și pune capăt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Sosi și ziua în care Papa de la Roma avea să-i primească pe solii japonezi. După slujbă și după masa de dimineață, cu ajutorul însoțitorilor se înveșmântară pentru prima oară cu hainele de ceremonie aduse pentru întruniri însemnate. Trăsura trimisă de către cardinal îi aștepta deja la poarta mănăstirii. Întrucât nu era o întrevedere oficială, nu-i însoțea nici un străjer, doar trei vizitii îmbrăcați în uniforme așteptau lângă trăsura neagră ca abanosul, împodobită cu insemne de aur. Stând în trăsură împreună cu Tanaka, Nishi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
niciodată nici măcar pe Stăpân, toate acestea ar fi fost niște evenimente nemaipomenite și neînchipuite. Însă, acum nici o urmă de bucurie nu le lumina chipurile. Nu simțeau nici un avânt, cât de mic. Solii știau că această întrevedere avea loc din mila cardinalului care se înduplecase la implorările lui Velasco. Își dădeau seama că era o punte de flori clădită pentru a le porunci pentru ultima oară să renunțe. Astfel se sfârșea îndelungata lor călătorie. Nu le mai rămânea decât lungul drum de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
în depărtare, iar ușile se deschiseră. Liniște-te, Nishi! îi șopti Tanaka lui Nishi. Glasul lui era plin de compătimire, ceea ce nu aducea cu felul obișnuit de a fi al lui Tanaka. Pe ambele părți ale sălii de întruniri a cardinalilor unde avea loc întrevederea se înșiruiau fețe bisericești de rang înalt. În frunte cu Velasco, cei trei înaintară printre veșmintele și mitrele roșii ale acestora. Simțeau o mulțime de ochi ațintiți asupra lor și din dreapta, și din stânga. Departe de ceilalți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
de pe scaun și să se apropie de tine. Velasco se opri și își puse pe podea genunchiul drept. Cei trei japonezi erau pe punctul de a face la fel, când Nishi se clătină ușor. Văzându-l, samuraiul îl sprijini repede. Cardinalul Borghese care stătea în picioare lângă Papă se aplecă și îi spuse ceva. Tanaka stătea ca o momâie. Citiți... scrisoarea Stăpânului... îl împinse Velasco în grabă. Tanaka scoase scrisoarea de la Stăpân și o despături cu amândouă mâinile. — Cu smerenie ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Ajunge! Samuraiul își înfrână cuvintele care stăteau să-i iasă pe buze. Ajunge! Voia să-l cruțe pe sărmanul Tanaka de această farsă prostească. Cuvintele lipsite de însemnătate ale scrisorii. Omul cu mitră albă ascultând în tăcere. Și el, și cardinalul Borghese de lângă el păreau să îndure această farsă prostească fără nici un efort. — E drept că Nueva España se află tare departe de țara noastră, dar noi nădăjduim să statornicim legături cu acest ținut și de aceea implorăm pe Sfinția Voastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
de azi înainte la fiecare slujbă... pentru Japonia și pentru voi. Suntem încredințați că Dumnezeu nu-Și va întoarce fața de la Japonia. După aceea, Papa se așeză pe scaun și se uită din nou stăruitor la soli. Apoi, urmat de cardinalul Borghese și de alți trei cardinali dispăru într-o altă încăpere ridicându-și mâna deasupra tuturor în semn de binecuvântare. Sub privirile scrutătoare ale fețelor bisericești, solii și Velasco se retraseră iarăși în anticameră. După ce ușile masive se închiseră cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pentru Japonia și pentru voi. Suntem încredințați că Dumnezeu nu-Și va întoarce fața de la Japonia. După aceea, Papa se așeză pe scaun și se uită din nou stăruitor la soli. Apoi, urmat de cardinalul Borghese și de alți trei cardinali dispăru într-o altă încăpere ridicându-și mâna deasupra tuturor în semn de binecuvântare. Sub privirile scrutătoare ale fețelor bisericești, solii și Velasco se retraseră iarăși în anticameră. După ce ușile masive se închiseră cu zgomot, cei patru se prăbușiră pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Mi-a fost nespus de greu să povestesc cum am plecat cu toate speranțele spulberate în vreme ce Europa dispărea în zare dincolo de oceanul încețoșat de ploaie. Doar un singur om ne-a petrecut până pe cheiul golfului Civitavecchia: preotul care era diacul cardinalului Borghese. Ca semn al bunăvoinței cardinalului, preotul le-a înmânat celor trei soli înscrisuri prin care erau socotiți cetățeni ai Romei. Cum solii n-aveau să se mai întoarcă niciodată în Italia, cele trei înscrisuri n-aveau nici un preț pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
să povestesc cum am plecat cu toate speranțele spulberate în vreme ce Europa dispărea în zare dincolo de oceanul încețoșat de ploaie. Doar un singur om ne-a petrecut până pe cheiul golfului Civitavecchia: preotul care era diacul cardinalului Borghese. Ca semn al bunăvoinței cardinalului, preotul le-a înmânat celor trei soli înscrisuri prin care erau socotiți cetățeni ai Romei. Cum solii n-aveau să se mai întoarcă niciodată în Italia, cele trei înscrisuri n-aveau nici un preț pentru ei. Noi i-am înfățișat Papei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
trei soli înscrisuri prin care erau socotiți cetățeni ai Romei. Cum solii n-aveau să se mai întoarcă niciodată în Italia, cele trei înscrisuri n-aveau nici un preț pentru ei. Noi i-am înfățișat Papei o scrisoare fără însemnătate, iar cardinalul ne-a dat în schimb niște înscrisuri fără nici o valoare. Pe lângă asta, și purtarea cârmuitorilor Spaniei s-a schimbat cât ai bate din palme și aceștia au început să nu ne mai arate respectul cuvenit. Nici măcar nu ne-au mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910

făcuse apel la el ca la un tehnician, nu ca la un șef. Se putea bizui, însă, pe sprijinul total al dictaturii militare și aceasta îi îngăduia o desăvârșită libertate de acțiune. Puțin timp după ce fusese numit ministru de Finanțe, Cardinalul Cerejeira, fostul lui coleg la Universitatea din Coimbra, difuzează o epistolă adresată clerului și catolicilor portughezi prin, care îi îndeamnă să susțină opera începută de Salazar. Cei din Centrul Catolic erau singurii care înțelegeau importanța politică a prezenței lui Salazar

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366

să treacă întreaga Europă prin foc și sabie și care avea să atragă asupra Romei cea mai odioasă dintre calamități. ANUL ERETICILOR 926 de la hegira (23 decembrie 1519 12 decembrie 1520) — La ce e bun papa? La ce sunt buni cardinalii? Cărui dumnezeu i se închină oamenii în acest oraș al Romei, cufundat în lux și plăceri? Acestea erau vorbele elevului meu german Hans, în religie fratele Augustin, care venea după mine până în anticamera lui Leon al X-lea ca să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
și Leone, cât și numele prestigioasei sale familii, Medici, totul cu mare pompă și solemnitate, pe 6 ianuarie 1520, într-o zi de vineri, în noua bazilică Sfântul Petru, încă neterminată. Aceasta dădea pe dinafară de lume în ziua aceea - cardinali, episcopi, ambasadori, cât și numeroși protejați ai lui Leon al X-lea, poeți, pictori, sculptori, strălucind de brocarturi, perle și nestemate. Până și Raffaello din Urbino, divinul Rafael, cum îl numeau admiratorii artei sale, era acolo, nepărând deloc slăbit de pe urma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
se poate de prost, dar Hans nu se clintea. Cum îl fulgeram cu privirea, a crezut de cuviință să-mi explice: — Voiam să ai mereu sub ochi acest spectacol al mizeriei când vei vedea cum trăiesc prinții Bisericii, toți acei cardinali care au fiecare câte trei palate, în care se iau la întrecere în materie de somptuozitate și de dezmăț, în care organizează ospăț după ospăț, cu câte douăsprezece mâncăruri de pește, opt salate, plus cinci feluri de zaharicale. Și papa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]