9,952 matches
-
alb de zinc, verde de crom, ocru galben cu un mic adaos de galben de stronțiu, este făcută din tușe lungi încărcate cu materie picturală realizate cu o pensulă de doi centimetri lățime, cu suprapuneri, dar lăsând să se vadă cartonul la granița cu grupurile de flori. Ulcica, de culoare alb-ocru, amestec ocru galben și alb de zinc, are ornamente populare redate cu un desen viguros în culoare de ulei umbră arsă și verde deschis obținut din verde de pământ, verde
Vindecări miraculoase Ștefan Luchian (1868 – 1916) [Corola-blog/BlogPost/93422_a_94714]
-
sale, printr-o activitate stăruitoare, florile au devenit pentru Luchian un mijloc al comunicării dintre el și natura la care nu mai putea ajunge și totodată sa-și fructifice talentul și spiritul său creator. Cele cinci pasteluri pe suport de carton mucava sau pânză sunt pictate de Luchian în intervalul de timp 1895 și 1908. Astfel, „Portret de femeie” (1895), pastel/carton, 30,7×24 cm, „Garoafe” (1905), pastel/carton, 48×62,2 cm, „Casă la Brebu” (1908), pastel/carton, 35
Vindecări miraculoase Ștefan Luchian (1868 – 1916) [Corola-blog/BlogPost/93422_a_94714]
-
mai putea ajunge și totodată sa-și fructifice talentul și spiritul său creator. Cele cinci pasteluri pe suport de carton mucava sau pânză sunt pictate de Luchian în intervalul de timp 1895 și 1908. Astfel, „Portret de femeie” (1895), pastel/carton, 30,7×24 cm, „Garoafe” (1905), pastel/carton, 48×62,2 cm, „Casă la Brebu” (1908), pastel/carton, 35,9×49,2 cm, „Mânăstirea Brebu” (1908), pastel/carton, 50×70 cm, sunt un grup de lucrări cu similitudini de realizare
Vindecări miraculoase Ștefan Luchian (1868 – 1916) [Corola-blog/BlogPost/93422_a_94714]
-
talentul și spiritul său creator. Cele cinci pasteluri pe suport de carton mucava sau pânză sunt pictate de Luchian în intervalul de timp 1895 și 1908. Astfel, „Portret de femeie” (1895), pastel/carton, 30,7×24 cm, „Garoafe” (1905), pastel/carton, 48×62,2 cm, „Casă la Brebu” (1908), pastel/carton, 35,9×49,2 cm, „Mânăstirea Brebu” (1908), pastel/carton, 50×70 cm, sunt un grup de lucrări cu similitudini de realizare tehnică, dar diferențiate în funcție de perioadă prin mijloacele de
Vindecări miraculoase Ștefan Luchian (1868 – 1916) [Corola-blog/BlogPost/93422_a_94714]
-
de carton mucava sau pânză sunt pictate de Luchian în intervalul de timp 1895 și 1908. Astfel, „Portret de femeie” (1895), pastel/carton, 30,7×24 cm, „Garoafe” (1905), pastel/carton, 48×62,2 cm, „Casă la Brebu” (1908), pastel/carton, 35,9×49,2 cm, „Mânăstirea Brebu” (1908), pastel/carton, 50×70 cm, sunt un grup de lucrări cu similitudini de realizare tehnică, dar diferențiate în funcție de perioadă prin mijloacele de realizare plastică. În „Portret de femeie”, primul din punct de
Vindecări miraculoase Ștefan Luchian (1868 – 1916) [Corola-blog/BlogPost/93422_a_94714]
-
intervalul de timp 1895 și 1908. Astfel, „Portret de femeie” (1895), pastel/carton, 30,7×24 cm, „Garoafe” (1905), pastel/carton, 48×62,2 cm, „Casă la Brebu” (1908), pastel/carton, 35,9×49,2 cm, „Mânăstirea Brebu” (1908), pastel/carton, 50×70 cm, sunt un grup de lucrări cu similitudini de realizare tehnică, dar diferențiate în funcție de perioadă prin mijloacele de realizare plastică. În „Portret de femeie”, primul din punct de vedere cronologic, pictorul este preocupat să surprindă cât mai bine
Vindecări miraculoase Ștefan Luchian (1868 – 1916) [Corola-blog/BlogPost/93422_a_94714]
-
necorespunzătoare. În anul 2016 în Laboratorul de restaurare pictură s-au realizat operațiuni de conservare curativă menite să contracareze efectele degradărilor fizice prin fixarea pastelului și înrămarea corespunzătoare (geam pentru protecție și distanțiere între geam și lucrare). „Cobzarul”, acuarelă/hârtie/carton, 47×34,3 cm, semnat „Luchian” în partea dreapta jos în laviu brun, face parte din seria de portrete ale lui Moș Nicolae Cobzarul, un bătrân din Mahalaua Dracului unde Luchian a fost nevoit să locuiască și să trăiască în
Vindecări miraculoase Ștefan Luchian (1868 – 1916) [Corola-blog/BlogPost/93422_a_94714]
-
râde și evită tema. E puțin necăjită, și-a pierdut o parte din clienți; pofticioșii care nu vor să se pună rău cu Magistratul. Unul singur nu va renunța la ea, nici dacă se va răsturna Pământul. Eremitul. § Pe două cartoane lipite ai desenat harta Stațiunii. O schiță, așa ți-ai imaginat-o. Pe doi metri pătrați, ai trasat forme de relief, edificii, străzi. În spațiile libere notezi amănunte. Ai soarta Stațiunii în vârful condeiului. Hotărăști destine, plănuiești lovituri. Poți, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Tot lucruri obișnuite. Deosebită a fost seara a șasea, când a apărut o mască nouă. O față de om cu dinți de fiară, nimic extraordinar, dacă nu ar fi avut ochii fosforescenți; în jurul înțepăturilor prin care purtătorul vedea pe unde pășește, cartonul părea că arde. Personajul lăsa în urmă un miros greu, sufocant. Grețos. De parfum dulce. Ori de cadavru de o zi. De două. O glumă proastă. Firile mai slabe - sau mai fricoase - s-au dus cu gândul la Astrolog și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
fusese expus, ci În partea rămasă În mintea mortului. Dante aruncă o privire rapidă de-a lungul perimetrului absidei, căutând ceva. Nu era nimic, cu excepția câtorva plăcuțe făcute grămadă. — Căutați pretutindeni, le porunci zbirilor. Pânze, planșe desenate... Trebuie să existe cartoanele model ale mozaicului. Oamenii Începură să se Învârtă cu torțele ridicate, conduși de Bargello, care era fericit că se Îndepărtase de viul care vorbea cu morții. Între timp, poetul se apucase din nou de studiat peisajul dindărătul picioarelor figurii. Mica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ca și când n-ar fi priceput nimic din disputa al cărei obiect Îl constituia În lumea de dincolo. Între timp, Îngerii Își Întețiseră invocațiile cerești și prinseseră să țopăie Încoace și Încolo, Într-o simulare de zbor, agitându-și aripile din carton. Departe de a evoca o ardoare serafică, acea frenezie dezlânată aprinse În fantezia lui Dante imaginea unui stol de harpii care se năpusteau asupra fantoșei moarte. Oricare ar fi fost scopul acelei pantomime, se gândi el, atât Îngerii cât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de linii trasate cu cărbunele, găurite ca și când o colonie Întreagă de gângănii ar fi dat năvală peste opera desenatorului. Foaia era murdară de negru de fum. De emoție, simți cum inima i se face cât un purice. Găsise ceea ce căuta: cartoanele pregătitoare pentru mozaic de care meșterul Ambrogio se folosise spre a schița pe zid schema lucrării sale. Examină frenetic un carton după altul, Însă emoția și lumina slabă Îi Întunecau imaginea de ansamblu. Ici apărea un detaliu al unui picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
murdară de negru de fum. De emoție, simți cum inima i se face cât un purice. Găsise ceea ce căuta: cartoanele pregătitoare pentru mozaic de care meșterul Ambrogio se folosise spre a schița pe zid schema lucrării sale. Examină frenetic un carton după altul, Însă emoția și lumina slabă Îi Întunecau imaginea de ansamblu. Ici apărea un detaliu al unui picior, colo un braț. Pe una era reprezentat chipul bătrânului; Însă toate schițele erau făcute de nerecunoscut printr-o serie de semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
unui picior, colo un braț. Pe una era reprezentat chipul bătrânului; Însă toate schițele erau făcute de nerecunoscut printr-o serie de semne adăugate care Împiedicau deslușirea sensului global. Se lăsă păgubaș. Ca să Înțeleagă, exista un singur mod. Adună grăbit cartoanele Într-un mănunchi, căutând ceva În care să le Înfășoare pentru a le lua cu sine. Rezemată pe un taburet În deschiderea oblică a ferestrei cu două arcade, i se păru că zărește o perdea Împăturită. O luă și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de noapte, ca și când ar fi trebuit să se grăbească să Își ducă lucrarea până la capăt, parcă urmărit de câinii iadului. Dezlegă mantia și se apucă să scotocească printre planșe, În căutarea unui punct de plecare pentru reconstituirea desenului. Găsi repede cartonul cu capul bătrânului și Îl suprapuse peste mozaic. Pe schelă erau un ciocan de lemn și o găletușă plină ochi de cuie ruginite. Fixă iute cartonul pe perete, iar apoi căută un altul care să continue povestea. Lucra de aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
scotocească printre planșe, În căutarea unui punct de plecare pentru reconstituirea desenului. Găsi repede cartonul cu capul bătrânului și Îl suprapuse peste mozaic. Pe schelă erau un ciocan de lemn și o găletușă plină ochi de cuie ruginite. Fixă iute cartonul pe perete, iar apoi căută un altul care să continue povestea. Lucra de aproape un ceas. Stupoarea inițială se transforma acum Într-o curiozitate din ce În ce mai vie. La fel ca pe zid, fragmentele izolate ale acelei tragedii Începeau să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
continue povestea. Lucra de aproape un ceas. Stupoarea inițială se transforma acum Într-o curiozitate din ce În ce mai vie. La fel ca pe zid, fragmentele izolate ale acelei tragedii Începeau să i se lege În minte, alcătuind un ansamblu neașteptat. Pe măsură ce diferitele cartoane Își găseau locul, Își dădea seama cât de diferită era schema lucrării de proiectul inițial. Nu exista nimic din aeriana armonie de ierburi și de păsărele, de plante și de flori ale Edenului. Ambrogio nu abandonase prima idee a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
al femeii, unind Într-un semicerc masa de stânci și de râuri cu pământul de dincolo de mare. — O nouă parte a lumii. După Europa, Asia, Libia și cea de-a patra de ape. Aceasta... Arătă spre masa Întunecată marcată pe carton la picioarele femeii, cetatea cu turnuri stranii. Veniero se apropie, ca și când ar fi vrut să vadă mai bine și el. — Da, zise el apoi. E o lucrare precisă. Ambrogio era Într-adevăr un maestru. Îi fusese de ajuns o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
extensia pe verticală a Încăperii. Cele șapte tronsoane de rafturi aveau la capătul dinspre coridorul principal câte o inscripție de identificare - profund inutilă din punctul meu de vedere. Nu cu cifre, ci cu litere de la A la G, tipărite pe cartoane mari și așezate la loc vizibil. Pentru că În subconștient abandonasem deja probabil orice speranță de a descoperi, fie și Întâmplător, ceea ce căutam, am luat de la locul lor câteva dosare și am Început să le răsfoiesc. Eram curios ce puteau conține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
degetul. Un adevăr care mă face să cred că mașinile se află în perfectă stare de funcționare, dar că ocupanții lor au probleme. Nené Dupré făcu o pauză înainte de a răspunde. Își termină berea, aruncă ambalajul în vechea cutie de carton care ținea loc de coș de gunoi și apoi spuse printre dinți, fără chef, făcând un efort să-și păstreze calmul: — Cum ți-am mai spus, eu fac doar ce mi se comandă. Întrebările astea ar trebui să i le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cea mai bună metodă de a controla presa - dar în acest caz concret nu-mi place deloc. Dacă Serafian este la curent cu cele întâmplate, poți să pățești orice... Își termină berea, aruncă, după obicei, ambalajul în vechea cutie de carton pe jumătate plină și rămase tăcut, uitându-se cum unul din zgomotoasele și impresionantele Antonov ateriza și se îndrepta foarte încet spre locul unde aștepta un șir lung de mașini. Când, în sfârșit, uriașul monstru rămase pe loc cu motoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
a capoatelor de zenana. Domnișoara a coborît din fereastră cam În aceeași perioadă cînd mireasa de pe Lipscani a fost scoasă din vitrină pentru că voalul prea se Îngălbenise de tot și petele de muște care-i acopereau obrazul și brațele de carton lăsau o impresie deplorabilă. Aș vrea să vizitez un muzeu de manechine goale. În comparație cu muzeul figurilor de ceară, cît de multe ne-ar putea spune aceste păpuși fără identitate. „Trei pași la stînga binișor și alți trei pași la dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Își vede chipul În oglindă sau furia lui Caliban cînd nu-și vede chipul În oglindă - apoi se liniștea, ieșea să facă o plimbare cu Tiberiu pe strada Maica Domnului pînă la cimitir, la Luci, și se Întorcea cu un carton de cataifuri și cu flori. Toate aceste păpuși pe care le scot din cutii prăfuite, le răsucesc cheița și le fac să se miște În paginile mele Îmi par prea cuminți, prea blînde. Să fie de vină bătrînețea mea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
parametrii, unu, timpul de expunere: șaizeci, blenda: șaisprezece, pentru că norii: cumul, obiectiv: o sută șaizeci de centimetri, distanța obiectului: o mie două sute de centimetri, înălțimea camerei: o sută șaizeci de centimetri, film: Agfa, ASA: una sută, alineat, hârtie: albă, semimată, carton, de zece și jumătate pe paisprezece zero opt, alineat nou, exemplare: cincizeci și două, la poștă: patruzeci șase, rest: patru, plus două probe supraexpuse? Ar fi fost cazul să izbucnesc în râs, dacă nu mi-ar fi amorțit fața. „Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pe dinăuntru fiindcă era mereu închis când treceam eu pe acolo dimineața. Presupun că nimeni nu trebuia să se uite mai sus de primul etaj. Marmura și neonul se opreau acolo, iar restul până la acoperiș era acoperit cu placaj și cartoane, maro și gri. Sus acolo erau trei ferestre mari și lungi, care dădeau într-un balcon de lemn, ca la toate clădirile vechi din oraș. Dimineața erau de obicei închise, dar uneori le găseam deschise și atunci aveau lucruri puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]