1,078 matches
-
dorinței regelui Decebal, Gerula vrea să continue lupta pentru eliberarea țării. El îi instruiește pe băieți la călărie, lupta cu sabia și trasul cu arcul, încercând să-i formeze ca luptători. Timpul trece, iar romanii muncesc din greu la construirea castrului. În lipsa lui Tiberius, plecat să-i aducă pe dacii conduși de Ciungu pentru ridicarea castrului roman, centurionul Sabinus (Florin Piersic) o surprinde pe femeia dacă Zia (Sidonia Manolache) rugându-se la zeul Zamolxe, fuge după ea și o prinde; cei
Columna (film) () [Corola-website/Science/324282_a_325611]
-
băieți la călărie, lupta cu sabia și trasul cu arcul, încercând să-i formeze ca luptători. Timpul trece, iar romanii muncesc din greu la construirea castrului. În lipsa lui Tiberius, plecat să-i aducă pe dacii conduși de Ciungu pentru ridicarea castrului roman, centurionul Sabinus (Florin Piersic) o surprinde pe femeia dacă Zia (Sidonia Manolache) rugându-se la zeul Zamolxe, fuge după ea și o prinde; cei doi devin iubiți. Urmărind-o, el dă de așezarea dacilor și face o incursiune acolo
Columna (film) () [Corola-website/Science/324282_a_325611]
-
vieții lor. Adresându-i-se Andradei, Ciungu îi spune: "„Fata mea, noi trebuie să trăim aici, pe pământul ăsta, să durăm. Noi suntem ai pământului ăstuia care e al nostru. Numai așa îi putem învinge, rămânând aici”". Andrada rămâne în castru și devine cu timpul iubita lui Tiberius. Timpul a trecut, iar provincia Dacia a devenit acum Dacia Romană. Tiberius nu a mai plecat la Roma, trăind în castrul întemeiat de el. În anul 111, Andrada naște un băiat care primește
Columna (film) () [Corola-website/Science/324282_a_325611]
-
al nostru. Numai așa îi putem învinge, rămânând aici”". Andrada rămâne în castru și devine cu timpul iubita lui Tiberius. Timpul a trecut, iar provincia Dacia a devenit acum Dacia Romană. Tiberius nu a mai plecat la Roma, trăind în castrul întemeiat de el. În anul 111, Andrada naște un băiat care primește numele de Tiberius Ulpius Traianus. Copilul este crescut în legea romană, dar mama sa îi spune povești despre marele rege Decebal. Traian a ridicat castrul la rang de
Columna (film) () [Corola-website/Science/324282_a_325611]
-
Roma, trăind în castrul întemeiat de el. În anul 111, Andrada naște un băiat care primește numele de Tiberius Ulpius Traianus. Copilul este crescut în legea romană, dar mama sa îi spune povești despre marele rege Decebal. Traian a ridicat castrul la rang de municipium, trimițându-l acolo pe emisarul Marius Fortunatus. Trimisul roman este ucis însă de o săgeată trasă de Gerula. Anii trec, iar copilul Traianus crește. În castru se nasc și alți copii din relațiile de dragoste între
Columna (film) () [Corola-website/Science/324282_a_325611]
-
îi spune povești despre marele rege Decebal. Traian a ridicat castrul la rang de municipium, trimițându-l acolo pe emisarul Marius Fortunatus. Trimisul roman este ucis însă de o săgeată trasă de Gerula. Anii trec, iar copilul Traianus crește. În castru se nasc și alți copii din relațiile de dragoste între soldații romani și femeile dace; Sabinus devine învățătorul lor. Într-una din zile, convoiul cu aur trimis către Roma este oprit de băieții educați de Gerula, care deveniseră adulți; dacii
Columna (film) () [Corola-website/Science/324282_a_325611]
-
încinsă cu un brâu sculptat, aidoma celor din Moldova. Pentru înălțarea bisericii meșterii - ardeleni și moldoveni - au folosit piatra - adusă cu spatele de la Băbdiu, spun localnicii, desigur pentru a sublinia efortul cerut de o asemenea construcție - multă recuperată din ruinele castrului de la Cășeiu. Fragmente din monumente funerare romane, cu frânturi de inscripții neinteligibile se mai văd încă în zidurile bisericii. Astfel, pe un fragment din colțul nord-vestic se poate citi:”(DJM//...RCELL BRITA//...XLV//...ARIA... IXETAVR//)”. În partea vestică a altarului
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Vad () [Corola-website/Science/326716_a_328045]
-
lui Alexandru Macedon", nume bazat pe o legendă populară locală.<br> - În vecinătatea satului se găsește "Izvorul Romanilor" (coordonate: 46°35'28"N 23°42'41"E), de unde romanii au captat apa potabilă și au transportat-o prin apeducte până la castrul Potaissa, pe o distanță de câțiva km.<br> - În trecut, localnicii aduceau apă de băut de la "Izvorul Buna" (coordonate: 46°35'07"N, 23°43'05"E), situat în partea de nord-vest a satului, apa din fântânile satului nefiind de
Săndulești, Cluj () [Corola-website/Science/325224_a_326553]
-
deocamdată stabilită, deși în zonă a fost găsit un mare număr de vase ceramice, unelte și podoabe. În punctul „Piatra Tăiată“ (în ) (loc situat în apropiere de "Izvorul Romanilor") se afla în perioada romană principala carieră a orașului și a castrului roman Potaissa. În secolul al XIX-lea, când urmele exploatărilor romane mai erau vizibile, s-au făcut observații detaliate privind tehnicile de desprindere a blocurilor de calcar și de avansare în masiv. În carieră și în împrejurimile sale s-au
Săndulești, Cluj () [Corola-website/Science/325224_a_326553]
-
sat dispărut . ( Studii Vâlcene, Serie nouă, Nr. I(VIII), Editura Almarom, Râmnicu Vâlcea, 2003, pag. 25-35.) Etimologie: GRĂDIȘTE, grădiști, s. f. Ridicătură (alungită) de teren formată în lunca unui râu, datorită schimbării către vărsare a meandrelor lui. - Din sl. gradište „castru”. ( DEX). Iorgu Iordan în ”Toponimia românească” avansează și sensul de cetate. Toponimul Diaconești are la origine antroponimul ”Diaconu”; Dobricea vine de la antroponimul ” Dobricea” - întemeietorul așezării; Linia - în linie, de-a lungul drumului; Băești de la antoponimul ”Băescu” - posibil întemeietor al așezării
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
descoperirilor arheologice din zona de vest a satului, numită Reca (pe malul râului Vedea), pe teritoriul actualei comune Pietroșani au existat civilizații străvechi, chiar din epoca bronzului. De asemenea, se pare că în timpul expansiunilor romane, la Pietroșani a existat un castru roman. "Petroșanii este un sat foarte vechi; aici se găsesc monede antice și săgeți cu inscripții romane. Se găsesc plăci de pământ arse ca cărămida cu inscripții și litere latine, urme ale vechii cetăți Reca, situată pe mal, în partea
Pietroșani, Teleorman () [Corola-website/Science/324793_a_326122]
-
începeau altă. Așa au extras românii sarea peste tot in Ardeal, iar excavațiile părăsite au devenit lacuri. Volker Wollmann în monografia să asupra mineritului subliniază prezenta în imediata apropiere a zăcămintelor de sare, de fiecare dată, a unei fortificații române. Castrul român Praetoria Augusta de la Inlăceni a apărat exploatările de sare de la Praid. În anul 1980, în salina s-a deschis o bază de tratament. În urmă extragerii sării, s-au format goluri subterane de mari dimensiuni, unde s-a individualizat
Salina Praid () [Corola-website/Science/322831_a_324160]
-
marcoman (166-180) a prilejuit trimiterea în Dacia romană a Legiunii a V-a Macedonica, pentru întărirea granițelor de nord ale provinciei Dacia. Legiunea a fost cantonată între anii 168-170 la Potaissa, pe platoul Dealului Cetății, unde a construit un puternic castru. Prin stabilirea legiunii la Potaissa, s-a întărit considerabil comunitatea de cives Romani, ceea ce a dus la acordarea statutului de municipiu fostei așezări rurale (vicus). Legiunea, compusă din cca 5000 militari, a contribuit decisiv la transformarea efectivă a satului în
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
O dată cu cei 5000 de militari, se stabilesc la Potaissa și numeroase persoane civile care urmau, pretutindeni, armata. Zonele principale de locuit ale populației civile (autohtoni daci și cives Romani) în Potaissa au fost situate la sud și la sud-est de castru. La intrarea în defileul Arieșului, în satul Moldovenești (la circa 15 km sud-vest de Turda de azi, lângă râul Arieș), romanii au mai avut o cetate, de dimensiuni mai reduse, cu rol de control al accesului spre minele de aur
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
pe malul drept al Dunării, la Oescus (azi Ghighen, Bulgaria). Plecarea legiunii a antrenat automat evacuarea unei părți a populației din Potaissa, legată prin interese de armată, și o reducere bruscă a numărului de locuitori ai orașului. Din cercetările în castrul Potaissa, nu rezultă vreo distrugere intenționată, sau vreun incendiu cu prilejul retragerii. Trupele legiunii s-au retras în ordine spre noua localitate de garnizoană, Oescus. Traiul populației rămase la Potaissa în secolele III și IV (după retragerea trupelor romane și
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
păstrate în cetatea de la Colțești și în cetatea din satul Sânmiclăuș (Szentmiklós) (fost sat, azi parte din Turda), au fost arse în timpul invaziei tătare din anul 1241. În primii ani, aceste familii de germani și austrieci au locuit în fostul castru roman Potaissa ("Saxodonia"). Sânmiclăuș (Szentmiklós), sat cu o mică cetate care apăra podul peste râul Arieș, localizat in partea de sud-est a orașului actual, a fost menționat deja în anii 1202-1203, într-un act de hotărnicie emis de regele maghiar
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
din Arad) și satul Sânmiclăuș pe care l-a primit Banul Mikud de la regele ungur Béla IV (1235-1270). Hotarul între celor doua posesiuni "începea la pârâul Peșeleu (Valea Săndulești) aproape de capela din satul Sânmiclăuș, înaintând la cetatea patrulateră Saxodonia (fostul castru roman Potaissa)...". În 1279 se înființează Comitatul Turda (unul din cele 7 comitate ardelene). Nobili maghiari își construiesc case în tot orașul. Începând cu a doua jumătate a secolului al XIII-lea Turda va primi și o însemnată funcție administrativă
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
din sintagma "Forum Iulii", adică forumul lui Iulius Caesar, actualul Cividale del Friuli. În secolul al V-lea, după distrugerea Aquileiei de către huni, Cividalle și-a mărit numărul locuitorilor și importanța strategică. Fortificat de români, în 218 î.Hr., ca și castru, împreună cu orașul Piacenza, pe malurile Padului, Cremona a fost un important centru al regiunii padane, în întreaga perioadă a Republicii Române. În anul 69, a fost asediat și distrus de trupele lui Vespasian, opuse celor ale lui Vitellius, apoi reconstruit
Regio X Venetia et Histria () [Corola-website/Science/322147_a_323476]
-
de Salzburg, el este unul dintre cele mai mari castele medievale din Europa, având o lungime de 250 m și o lățime de 150 m. Construcția fortăreței a început în 1077, în timpul arhiepiscopului Gebhard von Helfenstein. Construcția inițială era un castru cu perete din lemn. În Sfântul Imperiu Roman, arhiepiscopii de Salzburg erau deja figuri politice puternice și au extins castelul pentru a-și proteja interesele. Conflictul lui Gebhard cu împăratul Henric al IV-lea în timpul Controversei investiturilor a determinat extinderea
Castelul Hohensalzburg () [Corola-website/Science/328198_a_329527]
-
contactați de un bărbat pe nume Păruș care îi pune în posesia unui artefact misterios: scufundat în lichid, acesta începe să emită lumini colorate. Totodată, Păruș le cere să facă investigații arheologice în zona Hârșovei, unde se află ruinele vechiului castru roman Carsium. Ei trebuie să ia legătura cu un învățător de la care Mihai Bradin - pe atunci adjunct al lui Anatol Fisch, tatăl Wilhelminei - primise pe vremuri o plăcuță de aur cu o inscripție latină. La început reîntâlnirea între Mihai și
Statuia șarpelui () [Corola-website/Science/327296_a_328625]
-
linia avansată de apărare formată din fortificații de pământ, ziduri, turnuri de apărare și semnalizare, valuri de pământ și șanțuri de apărare. Bazele de apărare au fost construite spre Transilvania în spatele Munților Meseșului, unde a fost edificată o linie de castre în care se aflau sediile trupelor auxiliare cu rol de apărare. (garnizoanele) - Bologa ("Resculum"), Buciumi, Românași ("Largiana"), Romita ("Certiae"), Moigrad (Porolissum) (Pomet și Citera), Tihău pe Someș, Sutoru (Optatiana). În zonă au staționat 4000-5000 de soldați în primul secol, aprox.
Poarta Meseșului () [Corola-website/Science/330747_a_332076]
-
-lea și al XVIII-lea. Teritoriul ducatului se desfășura în stânga Rinului, fiind situat între posesiunile electorului de Köln la răsărit și cele ale ducilor de Limburg la apus. stăpânea teritorii pe ambele maluri ale râului Rur, în jurul capitalei, Jülich - fostul castru roman "Iuliacum" - în Renania inferioară. Ducatul s-a unit cu comitatul de Berg de dincolo de Rin în 1423, moment din care a rămas cunoscut sub numele de "Jülich-Berg". Teritoriul de astăzi se situează în Germania (parte landului Renania de Nord-Westfalia
Ducatul de Jülich () [Corola-website/Science/328621_a_329950]
-
începe din Stock-im-Eisen-Platz de lângă Palais Equitable și se termină la intersecția dintre Kohlmarkt și Tuchlauben. În "Graben" se află restaurantele și magazinele cele mai exclusiviste. Istoria străzii "Graben" începe din epoca romană atunci când pe amplasamentul actual al Vienei se afla castrul roman Vindobona. Incinta "castellum"-ului se situa la sud de actuala stradă Naglergasse și era înconjurată de un șanț cu apă. În Evul Mediu, acest șanț exista și înconjura încă zidurile masive din jurul castelului. La sfârșitul secolului al XII-lea
Graben (Viena) () [Corola-website/Science/328635_a_329964]
-
situării aici a unui mare număr de magazine de bijutierii și de articole vestimentare și de încălțăminte ale marilor creatori din domeniu este considerată o stradă a cumpărătorilor de lux din Viena. Istoria străzii Kohlmarkt datează încă din timpurile existenței castrului roman Vindobona, a cărui poartă de sud-vest, viitoarea Peilertor, ar fi fost situată pe locul unde se întinde astăzi Kohlmarkt. În 1255 și 1304 ea a fost menționată ca "Witmarkt", apoi în 1314 și 1352 sub numele de "Kohlenmarkt". Numele
Kohlmarkt (Viena) () [Corola-website/Science/328656_a_329985]
-
dintre cei înmormântați aici este Pietro Metastasio (1698-1782), cel mai celebru autor de librete de operă din epoca barocului. Săpăturile arheologice realizate în Michaelerplatz între 1989 și 1991 au dus la descopeirrea, printre altele, a urmelor unui canabæ asociat cu castrul roman de la Vindobona. Acolo se aflau locuințele soțiilor și copiilor militarilor romani. Situl arheologic a fost permanent accesibil publicului în 1991; modelul prezentării a fost realizat de arhitectul Hans Hollein.
Biserica Sfântul Mihail din Viena () [Corola-website/Science/328663_a_329992]