1,146 matches
-
autorul vrâncean al baladei Miorița moartea ca pe o nuntă de înveșnicire cu întreaga natură, o apoteoză feerică transvaluată mitic. Omar Khayyam, după ce în majoritatea robaiyatelor vorbește despre adevăruri cunoscute de toți privind iluzia existențială și deșertăciunea universale, în unele catrene văzul său transcendental trece dincolo: La cei răi nu-mi voi spune, nici celor buni secretul, A gândului esență în verb sărac ar fi. Eu văd un loc mirific, dar nimănui nu-ncredu-l O taină am pe care n-o pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Dați-mi un trup, voi, munților) învăluite în clarobscur. În culegerile "În marea trecere" (Psalm) și "Lauda somnului" (Somn), "La cumpăna apelor" (Din adânc) domină abisalul, pentru ca în volumele "La curțile dorului", "Nebănuitele trepte", "Mirabila sămânță" să izbucnească dionisiacul iubirii (Catrenele fetei frumoase, Pean pentru o tânără) și a laudei vieții în plină amiază cosmică (Focuri în primăvară, Ceasul de vară). * Lirica lui Eminescu însumează cele mai largi și variate deschideri cosmice: de la nemărginitele spații revărsându-se neîntrerupt în descrierea cosmogenezei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fie perfectă precum a unui cerc. Iar prozodia, asemenea pătratului din geometrie, trebuie să rezolva la modul ideal armonia care face perceptibilă ideea poetică: figuri de stil, ritm, măsură, rimă. Amintim de asemenea formele prozodice fixe: sonetul, terțina, rondelul, glossa, catrenul, robaiyatul persan, gazelul, monorima, pentagrama. Și acum apare paradoxul: în condițiile în care cele două componente gândul orfic și structura prozodică conlucrează armonios, poemul dobândește capacitatea de dezvolta o a treia componentă care depășește perfecțiunea și armonizarea dublului cadru "geometric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
poetică 176 Poezie și imposibil 176 Antidotul 176 Poezie și transposibil 176 De același autor Poeme: Laudă formei, Ed.Tineretului, 1969; Constelația Hyperion, Junimea, 1978; Orfeu și Euridice, Junimea, 1986; Inițieri, Timpul 1999; Înălțarea mai sus de sine, Cugetarea, 2002. Catrenele din Valea Vinului, Cugetarea, 2002. Meditații orfice, Cugetarea, 2003. Vitraliile Bunei Vestiri, Cugetarea, 2004, Învierea preludiilor, Panfilius, 2007. Poezii, Panfilius, 2009, Tratat de uimire, Panfilius, 2010. Cântec infinit, Antologie poetică, Princeps 2011. Pe pagini de eter, Panfilius, 2012. Ecouri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
picioarele butucănoase preferând praf de stele, iar pe pleoape, supărarea cărămizie a Lunii folosită de Hugo de multe ori și pentru versurile lui Prunilă, ca să-i oțetească dulceața perimată, pentru a-l scoate pe viitorul cititor din somnolența cantabil-desuetă a catrenelor. Mai greu era pentru îngeri, pentru că Gustav îi voia pictați pe capotul Anușcăi, iar Hugo pe petalele prunilor și gutuilor. Și pentru că viziunile difereau, Hugo picta un gnom pe Any, vampiri în dreptul inimii și pe cap o cunună din rochița-rândunicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
trenuri-cisterne pline cu vodcă perfuzată de destin în venele strămoșilor și plănui, împreună cu apologetul strivirii omului sub șenilele vieții, Prunilă, un poem strălung închinat irefutabilului cauzal. Deși mirosea a zgură sau sulfurat de sodiu, poemele, de fapt, unul, singur, cu catrene care închideau o stare finalizată, ei bine, polipoemul, plăcu Profesorilor care-l și spulberară în vâjâiala Rapidului de noapte, Galați-Episcopia Bihor, singurul de altfel care oferea puțin din parfumul de brazi al școlilor de munte. Prunilă, după ce își dezlipi privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și la bărbații „faultați” de femei. Intr-un garaj,proprietatea domnului Guguștiuc se adună periodic soții bătuți de neveste,din diferite motive casnice,bărabați de diferite vârste,profesii sau culoare politică. Pe interior,ușa garajului e tapetată cu un vechi catren: „Dacă-n adevăr se spune Că toate damele sunt bune, Cum se face că din ele Multe ies...neveste rele?”.(Anonim) Pentru acești soți minunați,iubitori de frumos și molestați de consoarte nu s-a înființat încă o fundație protectoare
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
urmă. Aseară, rătăcirile m-au adus prin pasajul de la Romană, unde nu mai ajung cu lunile de când serviciul meu e circumscris altui traseu de metrou. Îl căutam expres pe Costică, poetul famelic care-și expunea aici producțiunea, o recita, improviza catrene la minut pentru niște bani. Își scotea în felul ăsta masa unică a zilei, cina adormită cu vodcă populară. Vânzătorul de ziare, bătrânul cu căciulă de iepure roasă și cu dinții mâncați de plumb, e singurul care știe că pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
celebrității familiei? sau datorită lui? ― dar, iarăși, renunț, îmi reprim curiozitatea. Iau "coperta", căreia i-a alăturat un poem, și plec. În cabină, mă apuc să le studiez. Pe contracopertă, lângă fotografia lui Theo deghizat în femeie, se află un catren în germană: Ach Thea von der Schmitten, ich kenne Dich genau, du hast wie ich gelitten, bist Frâu in Mann in Frâu. (Ah, Thea von der Schmitten, te cunosc de ajuns, tu ai suferit ca și mine, căci ești femeie
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
compasiune, deținătorul informației. Explicație De ce au copacii ramuri? Pentru a le folosi când stau la o șuetă, asemeni actorului clujean Rabă, și pentru a se prinde în horă când Natura interpretează, pe strune de vânt, „Arta fugii” de J.S. Bach. Catrene cu tâlc Fără deosebire Indiferent dacă ai fost gestionar, Șofer sau cadru universitar, După o tembelă și o nedreaptă legiuire, La pensie nu-i nici o deosebire. Divertisment parlamentar Pe marele ecran ce a fost instalat În al Parlamentului palat, Imaginile
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
o pretenție absurdă și diabolică. Înainte și după război Când războiul din Irak s-a declanșat, Parteneri marcanți din Alianță-au protestat. Acum, cei ce au dorit a fi fără prihană, Ar vrea să stea în capul mesei la pomană Catrene cu umbre Mărturisire Gândurile însumate-n „Flori târzii”* Sunt rodul nopților cu insomnii, Al anilor mulți de singurătate, Și al vremurilor bulversate. Șendriceni, 2003 Încă o dată Pronia ne-a ajutat, Și la Șendriceniul drag ne-am adunat. Cu Școala și
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
adunat doar ură și relele de pe pământ, de la-nvățați-nțelepciunea, de la privighetoare, cânt. și uite așa trecut-au anii tot adunând și culegând nu sunt bogat și nici sărac, rămas-am doar un om de rând... duminică, 11 noiembrie 2012 catrene de dragoste în genunchi de ceară caldă și-n fierturile de crin ochiul meu ades se scaldă ca în râul cristalin. și mă mir de frumusețea curbelor de șolduri reci când le-ating cu ochiul tainic pe nostalgice poteci. treci
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
tabloide și blamează vorba goală! Nu voi scrieți poezie, dar ne-o corectați pe a noastră, Critici exigenți ce parcă vin din nația albastră! Voi ne cântăriți cuvântul și ni-l scoateți la mezat, Scrieți tomuri de impresii despre un catren curat; Vă numiți experți în toate, somități, curate genii, Intelectuali de vază adulați prin acadèmii! Sub povara senectuții stați înfipți în amfiteatre, Măsurând de sus mulțimea cu priviri imaculate! Voi sunteți titani maeștri care spânzură afonii, Dau răspunsuri concentrate și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
D’amor la stella ne la terza rota Allo spirto dà angoscia con sua luce Di cosa bella, che non sta remota Da lui se morte spenga sua figura.» Dante ascultă În tăcere. — Ce ai recitat? Întrebă el apoi. — Un catren dintr-un mic poem de-al meu despre configurația cerurilor. Aici e vorba de cel de al treilea și de regina lui. — De ce ai spus că astrul serii e pentagonal? Celălalt Îi azvârli o privire ironică. — Doar nu vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ai răpit mai ieri, Un bob de fericire, Ca azi din palma ta să sorb, Un strop de nemurire. Și beat de tine fi-voi eu, Cât puls mai am în vene, Căci martor mi-este Dumnezeu, Și dulcile-mi catrene. Și mă tot mir... Cum de-am putut să trec hoinar, La geamul tău să nu tresar, în ochii tăi să nu mă scald, La pieptul tău rotund și cald, Când mă chemai? Cum de n-am ars ca un
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de Onoare. A ilustrat romanul "Cloaca" de Dan Bogdan primul roman despre Revoluție(Timișoara,1992); în 1999 scoate cartea de caricaturi "Nu credeam să-nvăț a cerși vrodată", carte în care publică și "Balada celor două sute de zile", dar și catrene. IN VINO VERITAS ! (Istorie și legendă (ne)cronologic) foileton publicat în saptămânalul "Rodul Pământului"(2008); FIZIOGNOBRAZ (arta de a desluși caractere după fizionomie) foileton(2009). în 2009 a semnat coperta la volumul de poezii '' De-a vis-ascunselea'' de Violeta Andrei
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
se regăsește în majoritatea scrierilor taoiste sexuale, acesta reprezentând o asociere între sex și sublim, posibilă datorită abordării sincere și păgâne pe care o folosesc chinezii când vine vorba de relații sexuale. În Covorașul de rugăciuni al trupului, apare un catren care aseamănă actul sexual cu rugăciunea și dă și titlul romanului: Deci aruncă la o parte rogojina aspră A autonegării de pe această lume Și ia covorașul de rugăciuni al trupului Ca loc pentru devotamentul tău. Din momentul nașterii, există un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
față] Când vărsam lacrimi fierbinți Triști pereți, negriți de vreme, Voi acuma sunteți sfinți. Sfinți, căci ce-i mai sfânt în lume, De cât când o dulce gură Îți șoptește vorba tristă Că-n sfârșit și ea se-ndură. 64. CATRENE (cca 1876) Când te pierzi în valul vieții Trist la țărm doar eu rămîn: Brațe fără de nădejde, - Navă fără de stăpân. Cum se turbură izvorul Când din el drumețul bea, Astfel mă-nfioară dorul Când răsari în calea mea. Tu ești aerul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și destoinicie tema “Plăcere amară/Dar și mult prea dulce chin/ Ce în inimă strecoară/Minunatul ei venin”, cum o descria H. Heine, dacă nu cardiologul―care, pe deasupra, mai este “uns cu toate alifiile” epigramei― și mai tânărul său colaborator! Catrenele selectate cu minuțiozitate de către antologatori, deși pe o temă atât de gravă, ca aceea a iubirii, au totuși menirea să ne facă să zâmbim. Evident, ele tratează această temă fără obișnuita “profunzime”, “orizont abisal ” sau “metafizic”, cum o fac poeții
?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU by ?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83945_a_85270]
-
Inchiziția nu sălășuiesc laolaltă. Democrația încurajează râsul, tirania îl detestă și îl oprimă. Câteva cuvinte despre autorii epigramelor selectate. Înzestrați cu spontaneitate, cu spirit de observație, cu capacitate de analiză și sinteză, dar, mai cu seamă, cu simțul umorului, prin catrenele adunate între coperțile cărții, ei vădesc originalitate, percutanță, finețe. Aceste miniaturi amuzante aduc o notă de prospețime și savoare de idei, facilitând accesul la esență și de judecăți de valoare. Nu exagerez deloc când afirm că reprezintă un remarcabil efort
?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU by ?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83945_a_85270]
-
își dezveli dinții încălecați și-mi întinse un deget. Saliva de satisfacție: - Ce scrii, tinere? Atenție, întreabă poetul Vlad Orăscu. - Da... Ba nu. N-am publicat nimic. - Nu fi ridicol, bebé. Numai imbecilii publică, poeții scriu. I am recitat un catren mai vechi. - Tu nu știi să tai? făcu el sever. Îmi scutură mîna cu efuziune și țocăi de plăcere din botul său de știucă. Ovidiu își agită cu dispreț tufele ascuțite în jurul cheliei ca niște urechi de lup. - Acest imberb
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
frecvent în poeziile lui, înclină vădit spre statutul de poet clasic, solar al lui Adrian Munteanu, care (se) surprinde în plină maturitate: Nădejdi târzii se pierd într-o amiază... Fidel sonetului de tip italian, în forma sa originală, cu două catrene și două terține, Adrian Munteanu se abate totuși, de la canoanele speciei, potrivit cărora, într un sonet nu trebuie să se repete niciun cuvânt, cu excepția conectorilor, însă procedează așa din rațiunea de a fi persuasiv, cu atât mai mult cu cât
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
al doisprezecelea, care-l face să se simtă stup prădat nainte să fi fost miere, vegheat de soarele orb în rolul lui Oedip, cu nostalgia originilor fruste, curate, de unde i-au pornit, atâtea câte sunt, norocul, tăria, pentru ca într-un Catren să sintetizeze drama omului de a fi om: Între definiția plăcerii de-a te împlini și a rodi / Stă neputința de a vrea când vrei a muri / De ieri până mâine, ca într-o mică vacanță, pe urmă, / La mâine
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
s-au supus toți scriitorii noștri, inclusiv Tudor Arghezi și, mai rezervat din cauza vederii, Mihai Codreanu. Campionii ieșeni ai genului au fost Ionel Teodoreanu și George Topârceanu. Ale lui Ionel erau madrigaluri siropoase construite ad-hoc, pe când ale lui Top erau catrene rezistând prin valoarea lor. Am reprodus destule în cărțile mele și, din toate, mi-a plăcut următoarea „migdală amarăʺ care-l reprezintă perfect: Trec zâmbete pe la ferestre Eu stau aici de-o viață-ntreagă Și toți în jur îmi spun
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
să nu ne temem, zilele astea se va naște marele conducător ce ne va izbăvi făcîndu-i pilaf pe beduini și tot așa, Încît rezultă că Nostradamus era de fapt Însuși Dumnezeu purtînd tichie În unul din momentele sale lirice, cu catrene, iar domnul genial atît de genial Încît ar trebui pe loc pus alături de Cioran, Ionescu și Eliade, cum ne sfătuia Păunescu, fără să se Înțeleagă de ce i-a omis pe Brâncuși și Păunescu , un fel de trimis sau megafon divin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]