4,620 matches
-
astfel, că introducerea factorului proprietate în modelul Blau-Duncan crește proporția variației veniturilor individuale explicată de acest din urmă model cu aproape o dată și jumătate (Udy, 1980). O teorie contextuală puternică poate evita cauzalismul slab, care constă în elaborarea unor liste cauzale nestructurate de factori despre care se presupune că își aduc o contribuție cauzativă, rămasă însă nespecificată. Analizând circuitele probabile ale determinării, interdependențele dintre factori, se pot opera discriminări în ceea ce privește ponderea cauzativă a diferiților factori. Unii dintre ei apar drept cauze
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
drept cauze ultime, în timp ce alții ca reprezentând mai mult variabile intermediare, cu o contribuție proprie marginală. În explicarea delincvenței, de exemplu, eficiența sistemului de învățământ sau a celui religios poate să nici nu apară ca un factor distinct în lista cauzală, ea fiind considerată a avea o influență slabă sau ca reprezentând o variabilă intermediară în cadrul unui circuit mai puternic - dezorganizare socială, scăderea generală a eficienței mecanismelor sociale de control și integrare. O asemenea analiză este utilă și pentru selectarea strategiilor
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
teoretice ale teoriilor sociologice rămân doar parțial operaționalizabile, iar altele deloc. Hubert Blalock (1969) sugerează termenul de teorie auxiliară pentru a desemna grupul de preocupări distincte de traducere sub formă de indicatori empirici ai conceptelor teoretice. În mod special, variabilele cauzale abstracte (endogene), din cauza gradului lor abstract general și sintetic, prezintă o slabă traducere empirică. „Oportunitățile legitime de atingere a scopurilor” nu pot fi, ca atare, măsurate empiric. Putem doar să identificăm unele oportunități: existența unei culturi democratice, posibilități de petrecere
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Sau pe baze mai mult teoretice decât empirice, putem estima că un grup social oarecare are mai multe oportunități decât un altul. În cele mai multe cazuri însă, operaționalizarea variabilelor structurale abstracte se face în mod direct, prin intermediul variabilelor contextuale care acționează cauzal asupra lor. Émile Durkheim (1960) ne oferă un exemplar celebru de asemenea tip de operaționalizare. În analiza sa a sinuciderilor, el introduce ca variabilă cauzală abstractă anomia. În teoria durkheimiană, anomia este un concept teoretic, neasociat cu un set de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
însă, operaționalizarea variabilelor structurale abstracte se face în mod direct, prin intermediul variabilelor contextuale care acționează cauzal asupra lor. Émile Durkheim (1960) ne oferă un exemplar celebru de asemenea tip de operaționalizare. În analiza sa a sinuciderilor, el introduce ca variabilă cauzală abstractă anomia. În teoria durkheimiană, anomia este un concept teoretic, neasociat cu un set de proceduri de identificare empirice. Dacă nu putem măsuraanomia în mod direct și complet, putem să determinăm indirect variația acesteia. Analizând teoretic o serie de variabile
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
variație a anomiei: orașul este cu un nivel mai ridicat de anomie decât satul, comunitatea protestantă este mai anomică decât cea catolică, situația de necăsătorit sau căsătorit fără copii este mai anomică decât situația de căsătorit cu copii. În analizele cauzale empirice, sociologul francez nu utilizează anomia cu o entitate cauzală, ci variabilele contextuale citate mai sus făcând ipoteze asupra circuitelor prin care ele afectează variabila de explicat (sinuciderile). Prin ea însăși, religia protestantă nu are nici o influență directă asupra ratei
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de anomie decât satul, comunitatea protestantă este mai anomică decât cea catolică, situația de necăsătorit sau căsătorit fără copii este mai anomică decât situația de căsătorit cu copii. În analizele cauzale empirice, sociologul francez nu utilizează anomia cu o entitate cauzală, ci variabilele contextuale citate mai sus făcând ipoteze asupra circuitelor prin care ele afectează variabila de explicat (sinuciderile). Prin ea însăși, religia protestantă nu are nici o influență directă asupra ratei sinuciderilor. Comunitatea protestantă, așa cum se prezenta ea în Europa în timpul
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
nu poate fi infirmată dacă se demonstrează că protestanții din SUA, în momentul de față, nu prezintă o rată a sinuciderilor mai ridicată decât catolicii. Cum putem operaționaliza „nivelul de aspirații”? În multe teorii sociologice, acesta intervine ca o variabilă cauzală abstractă importantă. Direct, este extrem de dificil să se identifice empiric nivelul de aspirații. Indirect, prin intermediul unor variabile contextuale care produc variația lui, el poate fi însă aproximat: nivelul școlar, mediul social de proveniență, statutul social-profesional. Aceste variabile nu sunt indicatori
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
din lipsa de distinctivitate a modelelor explicative teoretice și empirice. În acest sens este util de avut în minte avertismentul dat de Hubert Blalock (1980), unul dintre părinții procedurilor empirice de analiză a cauzalității. Modelele statistice nu sunt neapărat lanțuri cauzale, în ele nu sunt legate variabilele teoretice, cauzale, ci variabilele măsurate care le implică într-o formă sau alta pe cele teoretice, dar nu sunt, cel mai adesea, o traducere exactă a lor. Și într-adevăr, multe analize ale capacității
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și empirice. În acest sens este util de avut în minte avertismentul dat de Hubert Blalock (1980), unul dintre părinții procedurilor empirice de analiză a cauzalității. Modelele statistice nu sunt neapărat lanțuri cauzale, în ele nu sunt legate variabilele teoretice, cauzale, ci variabilele măsurate care le implică într-o formă sau alta pe cele teoretice, dar nu sunt, cel mai adesea, o traducere exactă a lor. Și într-adevăr, multe analize ale capacității iau în considerare caracteristici variate ale contextului social
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sociale. Se presupune că ei ar fi asociați doar empiric, într-o modalitate nu neapărat specifică, din punctul de vedere al mecanismului, cu variația respectivelor fenomene sociale, având, în această privință, mai mult funcții de cartografiere socialășimai puțin de explicare cauzală, deși nici aceasta nu este principial eliminată.În fapt, există mereu o relație cauzală, dar ea este adesea extrem de complexă și mediată: relația dintre sex, vârstă, profesie etc. și calitatea vieții optim/pesimism etc. B. Modelul sistemictc "B. Modelul sistemic
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
neapărat specifică, din punctul de vedere al mecanismului, cu variația respectivelor fenomene sociale, având, în această privință, mai mult funcții de cartografiere socialășimai puțin de explicare cauzală, deși nici aceasta nu este principial eliminată.În fapt, există mereu o relație cauzală, dar ea este adesea extrem de complexă și mediată: relația dintre sex, vârstă, profesie etc. și calitatea vieții optim/pesimism etc. B. Modelul sistemictc "B. Modelul sistemic" Modelul cauzal de explicare a fenomenelor sociale prezintă două limite de principiu. În primul
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
nici aceasta nu este principial eliminată.În fapt, există mereu o relație cauzală, dar ea este adesea extrem de complexă și mediată: relația dintre sex, vârstă, profesie etc. și calitatea vieții optim/pesimism etc. B. Modelul sistemictc "B. Modelul sistemic" Modelul cauzal de explicare a fenomenelor sociale prezintă două limite de principiu. În primul rând, el elimină subiectul activ. Toate fenomenele sociale sunt componente umane sau produse ale acestora: revoluții, războaie, stiluri de conducere, norme de comportare, coeziune a grupurilor, diviziune a
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a fenomenelor sociale prezintă două limite de principiu. În primul rând, el elimină subiectul activ. Toate fenomenele sociale sunt componente umane sau produse ale acestora: revoluții, războaie, stiluri de conducere, norme de comportare, coeziune a grupurilor, diviziune a muncii. Modelul cauzal invocă drept cauză una sau mai multe dintre condițiile care formează situația în care s-a constituit respectivul comportament. Dar care este rolul subiectului în acest proces? Fenomenele sociale nu sunt pur și simplu produsul altor fenomene sociale, ci produsul
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Își face și reface în permanență viața. „De ce”-ul la care orice explicație științifică aspiră să răspunsă are o altă rezonanță în sociologie decât în științele naturii. De ce cad corpurile? De ce există munți și mări? La aceste întrebări, un răspuns cauzal este firesc. O configurație de fenomene naturale produce respectivul fenomen. Fenomenele sociale nu se produc însă precum cele naturale. Ele sunt artefacte, produse ale colectivității umane. Școala, arta, armata, statul, religia nu se „nasc” precum fenomenele naturii, ci altfel. Oamenii
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
funcția compensatorie a religiei este utilizată de către clasa dominantă ca un instrument eficace de integrare ideologică și socială a claselor oprimate într-o organizare socială care le dezavantajează: ea promovează nonacțiunea, acceptarea. Structura schemei funcționaletc "Structura schemei funcționale" Spre deosebire de schema cauzală, schema funcțională are o structură complexă. Ea reprezintă în fapt un model de sistem, cuprinzând următoarele elemente fundamentale: sistemul, cerința funcțională, elementul(ele) sistemului, funcțiile elementului(elor), contextul structural și posibilul acțional. Sistemul. Când vorbim despre funcția unui element social
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ca fiind fundată pe ideea de autoreglare. Analiza funcțională reprezintă unul dintre comportamentele de bază ale gândirii sociologice, existentă explicit sau doar implicit în practic orice încercare de explicare a fenomenelor sociale. Capitolul 4 RELAȚIA SISTEM-MEDIU: O SINTEZĂ A SCHEMEI CAUZALE ȘI A SCHEMEI FUNCȚIONALEtc "Capitolul 4 RELAȚIA SISTEM‑MEDIU\: O SINTEZĂ A SCHEMEI CAUZALE ȘI A SCHEMEI FUNCȚIONALE" Explicație cauzală și funcțională: schema funcțională extinsătc "Explicație cauzală și funcțională\: schema funcțională extinsă" În fața unui fapt social de explicat, cercetătorul își
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
bază ale gândirii sociologice, existentă explicit sau doar implicit în practic orice încercare de explicare a fenomenelor sociale. Capitolul 4 RELAȚIA SISTEM-MEDIU: O SINTEZĂ A SCHEMEI CAUZALE ȘI A SCHEMEI FUNCȚIONALEtc "Capitolul 4 RELAȚIA SISTEM‑MEDIU\: O SINTEZĂ A SCHEMEI CAUZALE ȘI A SCHEMEI FUNCȚIONALE" Explicație cauzală și funcțională: schema funcțională extinsătc "Explicație cauzală și funcțională\: schema funcțională extinsă" În fața unui fapt social de explicat, cercetătorul își pune în mod firesc întrebarea: ce strategie explicativă să adopte, una cauzală sau una
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sau doar implicit în practic orice încercare de explicare a fenomenelor sociale. Capitolul 4 RELAȚIA SISTEM-MEDIU: O SINTEZĂ A SCHEMEI CAUZALE ȘI A SCHEMEI FUNCȚIONALEtc "Capitolul 4 RELAȚIA SISTEM‑MEDIU\: O SINTEZĂ A SCHEMEI CAUZALE ȘI A SCHEMEI FUNCȚIONALE" Explicație cauzală și funcțională: schema funcțională extinsătc "Explicație cauzală și funcțională\: schema funcțională extinsă" În fața unui fapt social de explicat, cercetătorul își pune în mod firesc întrebarea: ce strategie explicativă să adopte, una cauzală sau una funcțională? Cele două strategii par să
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de explicare a fenomenelor sociale. Capitolul 4 RELAȚIA SISTEM-MEDIU: O SINTEZĂ A SCHEMEI CAUZALE ȘI A SCHEMEI FUNCȚIONALEtc "Capitolul 4 RELAȚIA SISTEM‑MEDIU\: O SINTEZĂ A SCHEMEI CAUZALE ȘI A SCHEMEI FUNCȚIONALE" Explicație cauzală și funcțională: schema funcțională extinsătc "Explicație cauzală și funcțională\: schema funcțională extinsă" În fața unui fapt social de explicat, cercetătorul își pune în mod firesc întrebarea: ce strategie explicativă să adopte, una cauzală sau una funcțională? Cele două strategii par să sugereze factori explicativi diferiți. Schema cauzală presupune
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
A SCHEMEI CAUZALE ȘI A SCHEMEI FUNCȚIONALE" Explicație cauzală și funcțională: schema funcțională extinsătc "Explicație cauzală și funcțională\: schema funcțională extinsă" În fața unui fapt social de explicat, cercetătorul își pune în mod firesc întrebarea: ce strategie explicativă să adopte, una cauzală sau una funcțională? Cele două strategii par să sugereze factori explicativi diferiți. Schema cauzală presupune că există printre antecedentele fenomenului de explicat unul sau mai multe alte fenomene care l-au produs. Schema funcțională își concentrează atenția asupra relației dintre
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Explicație cauzală și funcțională\: schema funcțională extinsă" În fața unui fapt social de explicat, cercetătorul își pune în mod firesc întrebarea: ce strategie explicativă să adopte, una cauzală sau una funcțională? Cele două strategii par să sugereze factori explicativi diferiți. Schema cauzală presupune că există printre antecedentele fenomenului de explicat unul sau mai multe alte fenomene care l-au produs. Schema funcțională își concentrează atenția asupra relației dintre respectivul fenomen și sistemul din care acesta face parte ca element, invocând drept explicație
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
au produs. Schema funcțională își concentrează atenția asupra relației dintre respectivul fenomen și sistemul din care acesta face parte ca element, invocând drept explicație consecințele funcționale pentru sistem. Este normal deci să ne punem întrebarea: care este relația dintre schema cauzală și cea funcțională? Sunt ele explicații alternative, excluzându-se reciproc? sau sunt complementare, fiecare accentuând o parte distinctă a explicației? sau identice, reductibile una la cealaltă? Pozițiile nete în această privință sunt rare. Invocarea lor ne oferă însă limitele cadrului
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în această privință sunt rare. Invocarea lor ne oferă însă limitele cadrului în care au loc discuțiile. • Sunt explicații alternative. În teoriile funcționaliste sunt invocate de regulă numai funcțiile, fără însă a fi exclusă, în mod explicit, explicația de tip cauzal. Aceasta din urmă s-a încetățenit ca o componentă fundamentală a oricărei științe, fiind mai dificilă respingerea ei ca nespecifică științelor social-umane. Există însă specialiști care pun sub semnul întrebării justificarea explicației funcționale. Raymond Boudon (1971) face o asemenea opțiune
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în favoarea cauzalității. Pentru el, termenul de funcție este echivoc, produs al unei epistemologii spontane, recomandând în consecință sociologiei să-l evite. • Sunt explicații complementare. O asemenea poziție o găsim formulată cu claritate de către Émile Durkheim (1974). El separă net explicația cauzală de cea funcțională. Explicația cauzală este esențială. Ea ne ajută să înțelegem de ce fenomenele sunt așa cum sunt. Explicația funcțională ne ajută, eventual, să înțelegem de ce fenomenele sunt menținute în existență. Distincția dintre cauze și funcții nu este însă prea clară
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]