1,171 matches
-
prezent, aceasta biserică este parohie a satului Ruginoasa și face parte din Protoieria Pașcani a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. Biserică are două hramuri: "Adormirea Maicii Domnului" - 15 august și "Sfântă Mare Mucenița Ecaterina" - 25 noiembrie. În curtea bisericii se află cavoul familiei Cuza, de unde au fost deshumate în anul 1907 osemintele domnitorului și ale unor membri ai familiei sale pentru a fi reînhumate în cripta din biserică. Biserică este o construcție solidă din piatră și cărămidă groasă. Stilul arhitectural aparține epocii
Biserica domnească din Ruginoasa () [Corola-website/Science/300075_a_301404]
-
de noua conducere din Principate. Fostul domnitor a murit la 3/15 mai 1873 în orașul Heidelberg (Germania), iar rămășițele sale pământești au fost aduse la Ruginoasa, potrivit ultimei sale dorințe, fiind înmormântate la 17/29 mai 1873 într-un cavou amenajat lângă biserică. Osemintele domnitorului au fost strămutate de mai multe ori: în anul 1907 au fost puse în cripta amenajată în biserică, într-o cutie de argint așezată într-un sicriu de stejar; în primăvara anului 1944 au fost
Palatul Cuza de la Ruginoasa () [Corola-website/Science/300152_a_301481]
-
la monografie numele eroilor și veteranilor care au luptat pentru patrie. Dorința Dumnealui înainte de a-și da sufletul a fost să i se facă o înmormântare modestă, să fie dus cu sicriul de un car cu patru boi direct la cavoul unde se găsește și astăzi corpul său neînsuflețit, în curtea bisericii „Sfântul Dumitru” din comuna Cașin. Ca recunoaștere a activității didactice desfășurate de învățătorul Neculai Pâslaru, școala din comună a fost numită "Școala generală cu clasele I-VIII „Neculai Pâslaru
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
a familiei Șendrea, mărturie a vechimii așezării. De asemenea, în dreapta bisericii se gaseste mormântul preotului Neculai Manoliu, care a slujit satului aproape 40 de ani. Acesta provine dintr-o veche familie de preoți. Gheorghe Manoliu (tatăl său, îngropat în același cavou), Gheorghe Bicleanu (bunicul său) și Costache Theodoru (străbunicul) fiind succesiv pentru o perioadă de peste 100 de ani parohi ai bisericii sătulului. 20 iulie 1404 - satul Dolhesti este menționat pentru prima data in dania făcută de Alexandru cel Bun Mănăstirii Poiana
Dolheștii Mari, Suceava () [Corola-website/Science/301947_a_303276]
-
în fața stadionului cu același nume, doamna Elenă Cuza, din fața ColegiuluI Național „Elenă Cuza“, Mihai Viteazul de la Calugareni, frescă bisericii din Rudari - Dolj, zeci de poezii anticomuniste, precum și multe alte opere, rămase aproape necunoscute, poartă semnătură să. Mai cunoscut poate pentru cavoul pe care și l-a construit în propria curte, pictorul și sculptorul Anton Barbu din Panaghia a rămas doar o amintire pentru cei dragi. O poartă mare, evident costisitoare, dar neterminata. Gardul - destul de nou și încă țeapăn - a făcut și
Panaghia, Dolj () [Corola-website/Science/300411_a_301740]
-
am luat, ce să fac... Am cumparat și eu poartă, am pus gard, am dat ceva la copii, am plătit datoriile de la înmormântarea dansului... Sperăm să fac mai mult. Dinel zicea ceva de un muzeu, de statuia dansului pusă la cavou, de altă dusă la Craiova. Dar numai promisiuni și o mână de pomneti a dat, pentru o viață de artist!...“ Celebrități în ruină Stă rezemata de una din rămășițele soțului - un bust impozant al lui Traian Vuia, care, acum vreo
Panaghia, Dolj () [Corola-website/Science/300411_a_301740]
-
-o niciodată, iar nopțile reci de închisoare i-au adus în cele din urmă sfârșitul. „Acum șase ani a făcut un accident vascular. S-a stins. L-am îngropat la cimitir, în Panaghia, desi dânsul ar fi vrut sa aiba cavou aici, în curte. Chiar s-a apucat să-l construiască“, își amintește femeia, arătând zidurile ridicate într-o parte a curții și neterminate. „Voia să aibă mausoleu aici, cu el îngropat și cu muzeu pentru lucrări. Dar nu l-au
Panaghia, Dolj () [Corola-website/Science/300411_a_301740]
-
înăuntru cu lacătul. Alarmată că de o săptămînă nu mai avea nici un semn de la el, sora sa s-a dus să-l caute; a spart ușa cu ajutorul vecinilor și l-a găsit mort, desfigurat în bătaie. A fost îngropat în cavoul familiei din cimitirul de lîngă piața «Leontin Sălăjan». Probabil că nimeni n-ar fi crezut atunci că numele lui avea să se mai reîntoarcă vreodată în sfera publică; regimul comunist părea de nezdruncinat, iar scrierile poetului dobridorean țineau de mirajul
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
singura lui lucrare datată și semnată, ""pe timpul tulburărilor din Italia"", referindu-se la evenimentele ce au avut loc după moartea lui Savonarola. A murit în singurătate, la Florența, pe 17 mai 1510, Sicriul cu corpul său a fost depus în cavoul familiei din biserica "Ognissanti". Operă de tinerețe a lui Botticelli, "Madona cu pruncul și doi îngeri" poartă semnele influenței multor maeștri, de la Fra Filippo Lippi, la Verrocchio și Antonio Pollaiuolo, marchează însă multe elemente noi în pictura religioasă. Portretul Mariei
Sandro Botticelli () [Corola-website/Science/299640_a_300969]
-
un morman de ruine grămădite peste cadavrele locuitorilor săi; Papa Leon îl îmblânzește pe căpetenia lor Genseric și obține favorul de a fi cruțate toate lăcașurile de închinare, cu toți cei ce se vor adăposti în ele. Bisericile, mănăstirile, catacombele, cavourile, cimitirele au devenit pentru câtva timp adăpostul cetățenilor îngroziți; năvălitorii au prădat casele, multora le-au dat foc, dar cea mai mare parte a populației a fost salvată. Mai primejdioase și mai dureroase pentru inima de Păstor suprem a Papei
Papa Leon I cel Mare () [Corola-website/Science/299047_a_300376]
-
doar ca fiind „lipsită de loialitate față de rădăcinile sale românești”. Pe măsură ce poeta Ana de Noailles revine în atenția culturii franceze ea va fi probabil redescoperită și în țara natală. În porțiunea de nord-est a cimitirului Père-Lachaise din Paris se găsește cavoul familiei Bibescu (no. 6), în care sunt înmormântate Anna de Noailles și Martha Bibescu.
Ana, contesă de Noailles () [Corola-website/Science/299209_a_300538]
-
ca o aducere aminte a modului de izbăvire al omenirii, prin sacrificiul crucificării. Catedrala din Canterbury a fost decorată și ea, în decursul secolului al 12-lea, cu picturi murale. Primele se află în absida din St. Gabriel Chapel, în cavou, și s-au păstrat în bune condiții. Alte exemple strălucite ale artei care a caracterizat această perioadă includ capela din Berza-la-Ville, din Franța, sau interiorul bisericii Sf. Angelo din Formis, lângă localitatea Capua, în Italia. Se cunoaște faptul că atunci
Romanic () [Corola-website/Science/299802_a_301131]
-
a dedicat realizării decorațiilor pentru fațada bisericii "San Lorenzo" din Florența, rămase însă în stare de proiect, și construirii unei sacristii cu mormântul ducelui Lorenzo de Urbino. Cunoscut deja sub numele de "Il Divino", începe în anul 1521 lucrările la cavoul familiei de Medici. Între timp Florența devine din nou republică, însă va fi curând asediată de detașamentele papale și imperiale. Michelangelo primește funcția de inspector al fortificațiilor. Florența capitulează în anul 1530 și de Medici revin la putere. Papa Clement
Michelangelo Buonarroti () [Corola-website/Science/297770_a_299099]
-
de Medici revin la putere. Papa Clement al VII-lea, care a făcut parte din această familie, îi trece artistului cu vederea participarea activă la apărarea orașului asediat. Michelangelo revine la lucrările desfășurate în biserica "San Lorenzo" și la finisarea cavourilor familiei de Medici, lucrări care îl vor absorbi vreme de câțiva ani. În anul 1534 papa Clement al VII-lea l-a adus din nou la Roma, unde Michelangelo va rămâne până la sfârșitul vieții. Papa îl însărcinează cu pictarea peretelui
Michelangelo Buonarroti () [Corola-website/Science/297770_a_299099]
-
să mai suporte chinurile detențiunii. După alte surse se presupune că a fost bătut de un gardian până când Gheorghe Brătianu a murit. În 1971, familia a fost autorizată să-l dezgroape din cimitirul din Sighet și să-l reînhumeze în cavoul Brătienilor de la Florica/Ștefănești, din județul Argeș. În calitatea sa de istoric, Gheorghe I. Brătianu a susținut cu tenacitate și rigoare științifică teza continuității poporului român în spațiul carpato-danubiano-pontic. Lucrările sale asupra prezenței românești în Basarabia sunt reprezentative pentru statura
Gheorghe I. Brătianu () [Corola-website/Science/297964_a_299293]
-
ciumă, îl găsim în anii 1361 până în 1374 în Padova, Veneția și Arquà Petrarca. Aici își sfârșește zilele pe 19 iulie 1374. A fost înmormântat în curtea casei parohiale din localitate, mai târziu osemintele sale au fost transferate într-un cavou de marmură alături de biserică. La 5 aprilie 2004 a fost comunicat rezultatul analizei craniului conservat în mormânt: craniul aparține unei femei, decedată în aceiași perioadă, deci nu poate fi al lui Petrarca. Culegerea cuprinde în cea mai mare parte sonete
Francesco Petrarca () [Corola-website/Science/298430_a_299759]
-
Siberia. A fost mutat la închisoarea de la Aiud, unde a fost reținut până în 1957. A murit la 30 aprilie 1979, la vârsta de 95 de ani, în București, în casa de pe strada Al. Donici nr. 32. A fost înmormântat în cavoul familiei din cimitirul Mănăstirii Cernica, de lângă București. A scris peste 280 poezii, articole, schițe, traduceri, memorii, reușind să editeze în timpul vieții doar un singur volum, "Flori de pârloagă" (1921, Iași), prefațat de Mihail Sadoveanu. A scris și câteva studii istorice
Pantelimon Halippa () [Corola-website/Science/307231_a_308560]
-
sală, cunoscută ca Teatrul „Pastia” sau sala „Pastia”, au continuat spectacolele teatrului ieșean, până la construirea noului edificiu, în 1896. Scarlat Pastia a trecut în neființă la data de 11 decembrie 1900 în orașul Iași, fiind înmormântat în Cimitirul "Eternitatea", în cavoul unchiului său, Alexandru Sturzescu. La trecerea lui în neființă, ziarul "Prietenii poporului" l-a caracterizat astfel: "... bun patriot, corect, cinstit, filantrop, adevărat prieten binefăcător al poporului român, Scarlat Pastia a fost primar al Iașului fără leafă".
Scarlat Pastia () [Corola-website/Science/307345_a_308674]
-
articole polemice (printre care și cele cu Gavriil Muzicescu) în revista "Arta" din Iași. Deși nu a fost înscris în societatea Junimea, a participat la activitatea acesteia. Gheorghe Scheletti a decedat la Iași în 1887 și a fost înmormântat în cavoul familial din Cimitirul Eternitatea din Iași, cavou aflat pe lista monumentelor istorice din județul Iași (Mormântul generalului Scarlat Scheletti, cod LMI IS-IV-m-B-04349). Gheorghe Scheletti a compus piese de muzică instrumentală, multe dintre ele cu caracter militar sau patriotic, precum „Marș
Gheorghe Scheletti () [Corola-website/Science/308712_a_310041]
-
Gavriil Muzicescu) în revista "Arta" din Iași. Deși nu a fost înscris în societatea Junimea, a participat la activitatea acesteia. Gheorghe Scheletti a decedat la Iași în 1887 și a fost înmormântat în cavoul familial din Cimitirul Eternitatea din Iași, cavou aflat pe lista monumentelor istorice din județul Iași (Mormântul generalului Scarlat Scheletti, cod LMI IS-IV-m-B-04349). Gheorghe Scheletti a compus piese de muzică instrumentală, multe dintre ele cu caracter militar sau patriotic, precum „Marș funebru la moartea lui Cuza Vodă”, „Hora
Gheorghe Scheletti () [Corola-website/Science/308712_a_310041]
-
Ministerului de Justiție" în colaborare cu arhitect Constantin Iotzu (bronz) - pentru care a fost premiat la Salonul Oficial din 1933. Reliefurile octogonale au dispărut în 1990, în timpul lucrărilor de renovare a clădirii. 1932 Monumentul „Îngeri” cimitirul Belu. 1933 - Reliefurile la cavoul Craja din Cimitirul Belu în colaborare cu arhitectul Constantin Iotzu (bronz). 1934 - "Don Quihote" (bronz 0,62x0,88), Muzeul Național de Artă din București 1935 - Monumentul Căpitanului aviator Dumitru Hubert din cimitirul Belu militar (bronz). "Ogar" (bronz), Muzeul Național de
Iosif Fekete () [Corola-website/Science/308742_a_310071]
-
secolele. Sorții îl desemnează pe Ernani să înfăptuiască omorul, iar el refuză să cedeze această onoare lui de Silva, nici chiar în schimbul ștergerii legământului de sinucidere. Lovituri de clopot anunță desemnarea noului împărat. Carol, devenit acum Carol Quintul, apare din spatele cavoului lui Carol cel Mare și ordonă pedepsirea conspiratorilor: cei din popor vor fi întemnițați, iar cei nobili, decapitați. Ernani cere să împărtășească soarta acestora din urmă, căci nobil e și el. Numele său e Don Juan de Aragon. Stăruințele Elvirei
Ernani () [Corola-website/Science/307553_a_308882]
-
În curte se află casa numită „palatul de pe ziduri“ sau „Palatul Sturdza“, construită între anii 1818-1819 cu parter și etaj, restaurată ultima dată în 1982-1983. În curte se mai găsesc ruinele vechilor case boierești de pe timpul lui Grigore Ghica și cavoul familiei Sturdza (tatăl domnitorului Mihail Sturdza) și a altor membri ai familiei din care doi înrudiți cu familiile Vogoride și Mavrogheni. Până la secularizarea averilor mănăstirești în anul 1863, Mănăstirea Frumoasa era una dintre cele mai bogate mănăstiri din Moldova, având
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
este o capelă construită în anul 1902 în cimitirul armenesc din orașul Suceava de către trei membri ai familiei nobiliare armenești Pruncul: Michael Bogdan von Prunkul, Warteres Garabeth von Prunkul și Sofie Walerian von Prunkul. Ea a servit mai întâi drept cavou al familiei Pruncul, devenind ulterior capelă de cimitir. Acest edificiu este singurul lăcaș de cult armenesc din Suceava construit în stilul armean vechi, având o cupolă masivă deasupra și un acoperiș piramidal, în opt laturi. Capela este localizată pe Strada
Capela Pruncul () [Corola-website/Science/308391_a_309720]
-
al rudelor lui Michael Bogdan Cavaler von Prunkul, Warteres Garabeth Cavaler von Prunkul și Sofie Walerian von Prunkul în anul Domnului 1902. A făcut ing. W. Klika"". Amplasată în mijlocul cimitirului armenesc din Suceava, această construcție a servit mai întâi drept cavou pentru membrii familiei Pruncul, devenind ulterior capelă de cimitir. În capelă au fost aduse și osemintele a opt membri ai familiei von Prunkul, decedați înainte de anul menționat. Este vorba de Asfadur (1791-1872), Katherine (1801-1857), Josefine - născută von Beresnicky (1857 - 30
Capela Pruncul () [Corola-website/Science/308391_a_309720]