KorAP: Find »[drukola/base=ce & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...41 42 43 ...450 >

11,246 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

un prosop, ca să și le ascundă. El o privi batjocoritor. — Frumoasa Anna! Gura ei căzu și rămase deschisă, iar ea se uită la el tăcută și fascinată. Josef observă cu dezgust dinții ei inegali, care nu mai erau albi. Indiferent ce altceva o să trebuiască să fac, se gândi el, n-o voi săruta. Dar era evident că ea aștepta o Îmbrățișare. Modestia i se transformase Într-o oribilă cochetărie de femeie coaptă, căreia era obligat să-i răspundă. Începu să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

pot uita de tot. La atac pentru nr. 5! — Cred că el ar trebui să facă repede o mutare, spuse Hunter. —E logodit, dragule, pari să uiți Întruna asta. — Da, așa e, zise Hunter, venind mai aproape de mine. Și acum, ce-ai zice să profităm cum se cuvine de dormitorul ăla incredibil pe care Îl avem la dispoziție aici? Mai târziu În acea seară, stăteam tolăniți plini de lene În fața șemineului, sporovăind despre excursia noastră. Era perfectă - intimă, plăcută, sexy, totul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

de versuri. Îi spun cât este de important să nu descopere nimeni vraja. După ce am văzut ce i s-a întâmplat lui Duncan, jur că o să-mi ard toate notele și o să uit că am știut vreodată de descântec. — Și ce-o să vă faceți dacă n-o să-l puteți uita? zice. Ce-o să vă faceți dacă o să vă rămână în cap și o să vă tot bântuie, ca melodiile alea tâmpite din reclame? Ce-o să vă faceți dacă o să-l purtați tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
nimeni vraja. După ce am văzut ce i s-a întâmplat lui Duncan, jur că o să-mi ard toate notele și o să uit că am știut vreodată de descântec. — Și ce-o să vă faceți dacă n-o să-l puteți uita? zice. Ce-o să vă faceți dacă o să vă rămână în cap și o să vă tot bântuie, ca melodiile alea tâmpite din reclame? Ce-o să vă faceți dacă o să-l purtați tot timpul cu dumneavoastră, ca pe o armă cu glonțul pe țeavă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
uit că am știut vreodată de descântec. — Și ce-o să vă faceți dacă n-o să-l puteți uita? zice. Ce-o să vă faceți dacă o să vă rămână în cap și o să vă tot bântuie, ca melodiile alea tâmpite din reclame? Ce-o să vă faceți dacă o să-l purtați tot timpul cu dumneavoastră, ca pe o armă cu glonțul pe țeavă, pregătit pentru cine știe cine-o să vă enerveze la un moment dat? N-o să-l folosesc. — Pur ipotetic vorbind, desigur, ce părere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

a promis că mă ia pîn' la tîrg. Săru' mîna! Femeia iese în fugă pe poarta deschisă larg de tatăl ei, care s-a întors la căruță, așezînd fînul mai bine, uitîndu-se mereu în sus. Hai, femeie, hai! Să vezi ce-o să ningă! Ia geamantanele pe rînd, le pune în căruță, pe fîn, trage de pe cerdac un sac de cînepă și-l pune la picioare, urcă în scaun, face cruce și dă bice cailor: Dii, frumoșilor, că vine iarna! Marie, închide

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
oficialități, prietenii noștri, ai teatrului, ai dumneavoastră inclusiv. Vă rog să nu mă omorîți! schimbă el vorba, amintindu-și. Am auzit că vreți să faceți petrecere după spectacol. Un pahar, două, da, dar petrecere... zău!, s-ar crea un precedent; ce-o să zică viitorii autori jucați aici? Mamzel Săteanu a fost pe aici, i-am dat, ca de-obicei, invitația de rigoare cu locurile preferate de madam..., de doamna se corectează directorul adjunct. Mihai strînge din umeri, murmurînd ceva. Mulțumește pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lași pe Runca, el nu-și așteaptă soția... Familia ei m-a solicitat pe mine. Și ce legătură are nevastă-mea? De dimineață, de cînd ți-a telefonat că-i face ieșirea, ai devenit tot mai agitat. Chiar acum..., uite ce-ai făcut cu țigara.... Ți se pare! Da-da, ți se pare hotărăște Radu, trăgîndu-și furios halatul lăsat pe un scaun, plecînd spre baie. Paula zdrobește în scrumieră țigara lăsată de Radu pe marginea scaunului, ruptă în două locuri de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
știu! De ce nu-mi dai un răgaz? întreabă furios Radu, apropiindu-se. Cît? îl înfruntă Paula. Zău... strînge Radu din umeri acum ar fi prea... Abia... Uite, o prinde el de brațe, obligînd-o să-l privească îți jur că imediat ce-și reia serviciul, imediat ce se reintegrează în viață, o las. Fără scandal, fără obiecții la pretențiile ei. Știe și ea că... Nu-i nici bătrînă și nici urîtă... Bei o cafea? întoarce discuția Paula. Da, răspunde Radu uitîndu-se la ceas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lăsată de botul mașinii, ca o grotă albă. Viscolul joacă nebun prin cele două fascicole de lumină. Cursa face manevre scurte, nervoase, pînă întoarce de-a binelea. Apoi, accelerată de piciorul șoferului, începe să gonească înapoi, asemeni unui animal speriat, ce-și caută propriile-i urme de întoarcere. *** Vine, sigur că vine! răspunde nervos un bărbat în uniformă auto, aruncînd receptorul la loc, în furcă. Nu-i chip să ningă un pic mai tare, ori să bată vîntul că toți te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lumina din hol stinsă. Coboară cele cîteva trepte pe ghicite, că zăpada a uniformizat totul, înoată pînă la genunchi spre poartă, iese din curte, iar cînd ajunge în stradă se lasă în voia viscolului cu o plăcere bolnăvicioasă, asemenea fanaticilor ce-și dau bice în fața icoanelor. "Așa-mi trebuie, tîmpit ce sînt!" Ochii lui caută o secundă spre etaj, unde știa că este dormitorul Mariei. Lumina se ghicește cu greu, semn că femeia o fi citind la lumina lămpii de pe noptieră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
îi șușotește unul, oprindu-se o clipă lîngă el. Dacă făceai vasul, acum ne vedeam de lucru, că nu vine nimeni să lucreze în locul nostru, și bani luăm de-aici, din cît montăm... Ai tu afacerile tale îi zice altul -; ce, n-am muncit odată împreună? Și ce bine ne-a mers! rîde muncitorul. Eram pontați aici opt ore iar acolo lucram zece. Du-te acum la ăla și cere-i ceva, nici nu te vede! Sudorul își ia trusa, vrea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de copii, îi întreba mereu cum merg cu școala, dacă sînt cuminți, dacă își ajută părinții și de fiecare dată afla care a mai făcut o poznă. Ileană, i-a strigat el într-una din zilele acelea unei femei uite ce-ai făcut copilului. Ia și-i oblojește vînătăile. Ba să-l usture, părinte s-a oțărît femeia. Să țină minte, să n-ajungă să-mi dea în cap, ca lu' Săteanu. Da' nici așa, Ileana, nici așa! O să ai păcat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
aici. Apropo: se întoarce după primul pas de la început am vrut să te întreb: de unde ai cumpărat-o? Am o prietenă..., cred că i-ar sta minunat... Actorul se depărtează, lăsînd-o pe femeie cu privirea pierdută în gol, în timp ce-și frînge nervoasă degetele. Chelnerul vine dinspre bucătărie cu farfurii pline și-i strigă lui Pavel, care ia comenzi, să se oprească. Ce, întreabă acesta mirat nu mai prididesc soțiile noastre să pregătească? Le-am lăsat să se odihnească astă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
acasă, i-aș da cu toporul în cap, să se sature să mai împungă. În ochii lui Radu, ca și cum s-ar petrece aievea afară, în viscol, dincolo de tufele ce mărginesc aleea din fața ferestrei, mama lui trece grăbită, să potolească vaca ce-și scutură furioasă coarnele legate cu lanțul de un țăruș bătut lîngă iesle. Cînd vă apucați de-o operație, să lucrați întotdeauna ca și cum pe masă ar fi mama voastră răsună în urechile lui vorbele repetate atît de des de unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
iasă amîndoi prin ușă. O urăște pentru că ea l-a avertizat de aseară, spunîndu-i că s-a cam grăbit, și-apoi, toată discuția de dimineață... Frumoaso! rîde bucuros Runca, atingînd-o cu vîrful degetelor pe Paula chiar mă gîndeam la tine; ce bine că nu ți-ai mai luat liber azi! Te duci și ai grijă de operată. O clipă numai, să-ți notez schema de tratament. Privirea Paulei o întîlnește pe-a lui Radu, înfruntîndu-i-o cu calm, dincolo de care se poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
arătînd spre fereastră, rămînînd cu privirea într-acolo, fascinat de vîrtejurile albe, chibzuind cum să aducă vorba, să ajungă la ceea ce-l obsedează de aproape douăzeci de ani: copilul său. Femeia privește și ea fereastra, fără să audă nimic, decît ce-și cheamă în amintire, din vremea altui viscol... Se pregătea să meargă la Operă; tocmai îi telefonase fata că vine s-o ia, însoțită de prieten. Ați și sosit? a întrebat, auzind zgomot de pași în salon. Dumneavoastră?! s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu drag, prietenește. Lazăr aduce un braț din crengile stejarului doborît și aprinde focul cu cei cîțiva cărbuni aflați sub cenușă. La scurt timp, țăranul aduce un braț cu bucăți din trunchi, îndesîndu-le în sobă. Dogoarea focului încins adună pasagerii, ce-și întind tăcuți palmele vinete de frig, ca într-un ritual. Letiția a venit și ea de s-a încălzit, apoi, cînd se întoarce să termine de spălat pe jos, știind-o pe Sultana urcată în dormitor, face un semn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în îmbulzeala celor ce intră și ies n-a fost cinstit ce-am făcut! În fond, e o fată simplă, absolventă de liceu comercial, puțin mai dezghețată, e drept, ajunsă aici..., nici prea frumoasă, nici prea urîtă, dar cu un ce aparte, ce-l ghicești cînd... O fi avînd și ea vreun prieten, poate urîțel, dar care s-o vrea de soție, să-i ofere siguranța unui cămin... La ce bun să-i încurc planurile?" Iese afară, în plin viscol dezlănțuit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
privire, ca atunci seara, la teatru, cînd a văzut-o întîia oară: nu numai că este foarte frumoasă înaltă, zveltă, o față cu trăsături perfecte -, dar este și elegant îmbrăcată, o eleganță mai mult decît costisitoare; toate astea ascunzînd un ce plin de neliniște. Indiferent de intenția cu care ați venit, înclină Mihai privirea pentru o clipă eu vreau să fiu o bună gazdă. Numai că eu, acum, ca și în alte dați, surîde incisiv femeia regret că nu am deprinderea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
spre mijloc, se contractă și, spre stupefacția tînărului încă înghețat de fior și îngrozit de amintirea poeziei lui Baudelaire, imaginea diformă se structurează brusc, iar de pe pat se ridică trupul zvelt al unei femei cu formele coapte, delicată în gesturi, ce-și trece dosul palmelor pe sub sînii goi, parcă să și-i aranjeze mai bine pe bust, apoi trage în sus furoul cu sutien, îmbrăcîndu-l; face un pas, cît să se desprindă de marginea patului, tremură scurt picioarele iar poalele ridicate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
la fel ca multe altele: neconsolată. Cînd colo... Doamne!... Ce urlet de fiară lovită! se înfioară el amintindu-și explozia Mariei. Ptiu, Drace! face un gest furios, sorbind o înghițitură zdravănă de vodcă direct din sticlă. Te pomenești că, imediat ce-și revine, va hotărî să mă dea pe mîna lui nea Toader, ori pe mîna Miliției..." Un fior de teamă îl strînge pe Mihai în spate, apoi, brusc, își simte tîmplele zvîcnindu-i cu putere. I se pare că i-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Mihai, ridicîndu-se, intimidat de vocea femeii. Să vă fac o cafea? întreabă, mai mult ca să iasă din încurcătură. Te rog! arată cu mîna Maria, așezîndu-se în locul lui, în fotoliu. Deci ne-am înțeles, hotărăște cu glasul ei ferm, în timp ce-și aprinde o țigară stabilești cu Theo ce-i de făcut pentru mîine seară. Da murmură Mihai, încă buimac de somnul adînc din care a fost trezit. Mîna lui, tremurînd, scapă cîteva picături de apă mai mult peste lingurițele de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
prefăcut femeia că rîde un elev ar fi vrut să..., dar cînd a aflat că-s soția lui Bujoreanu... Nu, ăsta, Săteanu, era un tip foarte retras, complexat chiar că-i venit de la țară. Deștept însă, foarte ager... Ascultă-mă ce-ți spun, s-a înflăcărat ea -, dacă știi să-l scuturi, iese din el un bărbat cum rar întîlnești, are stofă, draga mea... Doar n-ai impresia c-am să stau măritată cu el! Ea s-a posomorît. S-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
bunăvoie... Apoi, după ce s-a așezat într-un fotoliu, cu fetița în brațe, și-a scuzat întîrzierea, dînd vina pe mulțimea de treburi de la serviciu. Fetița a adormit, dar mai tîrziu, în una din pauzele penibile, cînd nu mai aveau ce-și spune, a deschis ochii brusc și a început să plîngă. Abia cînd Săteanu, trecîndu-și mereu palma peste obrazul ei, surîzîndu-i, întrebînd-o ce vrea, fetița s-a oprit din plîns și a îngînat un "s" lung, ca un murmur. Cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]