4,822 matches
-
săptămână cât am petrecut în Arizona n-am putut să cuprindem toate imaginile inedite, de-a dreptul fascinante. Din când în când am mai notat câte ceva deosebit. Palmierii, dar și alte plante au frunzele acoperite cu un strat subțire de ceară ca să nu se deshidrateze. Sclipesc în bătaia soarelui, oferindu-ți o imagine neobișnuită. Soarele și luna au alt traseu pe cer decât suntem obișnuiți să vedem în zona în care trăim. La amiază, soarele strălucește deasupra capului și umbră noastră
O LUME IVITA IN MIJLOCUL DESERTULUI de ELENA BUICĂ, TORONTO, CANADA în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357377_a_358706]
-
vedere climateric, căci satul era la poalele munților. Creșteau animale, dar erau și buni meșteșugari. Aveau varnițăcare producea varul necesar construcțiilor, o fabrică de țiglă - proprietate a bunicului lui Dumitru Sinu, piua pentru semințe, cu care storceau uleiul, teascul de ceară, roata de piatrăcu care făceau oțet și suc de mere. Nimic din cele necesare nu lipsea acelei comunități liniștite din Mărginime! După venirea comuniștilor la putere, Sebeșul de Sus n-a mai beneficiat de statutul de comună, redevenind un simplu
SEBEŞUL DE SUS – CU NEA MITICĂ PRINTRE AMINTIRI (CAPITOLUL XXX) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357387_a_358716]
-
poveste veche, de care își aduce aminte nea Mitică. Bunicul Niculiță îi povestise cum o femeie, care găurise urechile fetei sale pentru a-i pune cercei, trăsese în urechi fir de mătase de care atârnase o bucățică de mămăligă, în loc de ceară, iar racoviceniiticluiseră niște versuri, considerate a fi defăimătoare pentru sebeșeni: Iese Buha din colibă / Cu cercei de mămăligă... Spiritul țăranului român a fost întotdeauna neîntrecut. Indiferent că avea parte de bucurii sau de necazuri, știa să le așeze în nemuritoare
SEBEŞUL DE SUS – CU NEA MITICĂ PRINTRE AMINTIRI (CAPITOLUL XXX) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357387_a_358716]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > RAMUL NECUNOAȘTERII Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1245 din 29 mai 2014 Toate Articolele Autorului Te-ai înălțat Doamne luând cu Tine zbaterea pe care noi o numim iubire figuri de ceară din candelele aprinse de cer privim Iubirea Ta întindem mâinile cu palmele deschise cerșim încă un pas încă o ardere încă o furtună să ne închidă frământările în chiupul plin cu apa vie a izvorului Binecuvântării Tale privesc dincolo de fereastra
RAMUL NECUNOAŞTERII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357470_a_358799]
-
gol cuvintele tu calci tâmplele ei și oriunde privești în tonuri de gri sculptezi natura lemnul bate ritmul norocului amânat în sine printre inele regăsești timpanul pământului cuib de vulturi încropești alergi către marginea unei stânci închipuite cu aripi de ceară înfrunți răsăritul uiți restul zilei în care primăvara a uitat să mai vină e din plin vară nu cazi. plutești deasupra ta privindu-ți moartea prin viață trecând inocent ca o secure a metaforei printre necunoscuții din oglinzile ochiurilor de
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357803_a_359132]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > OM DRAG Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Om drag întoarcem altă filă În alb și faguri de lumină, Pe treapta scărilor de ceară Urcăm voioși ca prima oară. Risipa s-o oprim în vamă De ger și vânt să-i fie teamă, S-aprindem flacăra iubirii La care se-ncălzesc toți mirii. De dor baladele mai plâng Când turma rătăcește calea, Prin codrii
OM DRAG de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357825_a_359154]
-
Acasă > Orizont > Selecții > LANȚURI Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 339 din 05 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Chipul meu încape într-o meditație, surâsul tău - în sfere de ceară, dealurile pasc ierburi nebune ... Hei, pustnic grăbit, împrumută-mi lanțurile tale, în seara asta vor avea câteva grame-lumină mai mult! Îmi porți în ochi inima că un descântec, leacuri vulcanice împletesc fulgere în pieptul tău, ai lăsat ceasul pe bolta
LANŢURI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357994_a_359323]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > COLINDĂ DE MOȘI Autor: Jianu Liviu Publicat în: Ediția nr. 339 din 05 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului COLINDĂ DE MOȘI Încet, încet, ne trecem, Doamne, Cum arde ceara în cățuie, Veri, primăveri, și ierni, și toamne, Îți punem sufletele-n cuie - Ca o manta de vreme proastă, Vin moși cu-un dar - să nu mai doară Aceste trupuri de povară, Ce au purtat comoara voastră - Încet, ne cocoșăm
COLINDĂ DE MOŞI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358003_a_359332]
-
au adus, frumoșii, Până-au rămas doar piei, și oase - Și pleacă ei, ne vine rândul, Să nu mai fim deloc în stare, Să bucurăm și prea flămândul, Și prea sătulul - de iertare - Încet, încet, ne trecem, Doamne, Cum arde ceara în cățuie, Veri, primăveri, și ierni, și toamne, Îți punem sufletele-n cuie - 5 decembrie 2011 Referință Bibliografică: COLINDĂ DE MOȘI / Jianu Liviu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 339, Anul I, 05 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
COLINDĂ DE MOŞI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358003_a_359332]
-
AL.FLORIN ȚENE TABLOUL II (Iatacul Dochiei. Peretele din dreapta cu fereastra largă. Pe același perete Este o ușă. O a doua ușe se desenează în colțul stâng al peretelui din fundal. Înăuntru lăicere, măsuțe, etc. La lumina unei făclii de ceară Dochia se gătește cu podoabe de nuntă. Zada o ajută. Pe fereastră se observă că în sala cea mare din dreapta, luminată cu torțe și multe opaițe, ospățul e gata și oamenii așteaptă. Dochia mâhnită își cercetează cu ochii împrejur gătelile
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, TABLOUL 2 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358013_a_359342]
-
lucru într-o comună așa mare ca Pecineaga. Coana preoteasă era învățătoare. Toți copii lui moș Constantin și a tușei Floarea i-au fost elevi. Ce-i mai urechea când veneau cu lecțiile neînvățate! Câte înjurături de bisaltir sau de ceara mă-si mai primeau ei când venea coana preoteasă și se plângea că iar au venit nepregătiți la școală. De multe ori nu erau copiii vinovați, ci moș Constantin care îi lua cu el la munca câmpului, ori să țină
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358050_a_359379]
-
De două vorbe spuse cu sfială Când ai pășit în liniștea-i astrală Ce-o înrobise-n plânsul de vioară Și viața se scurgea din noi, banală. Dintre ruine-ntr-un amurg de seară Fiori apuși pe-un catafalc de ceară Se-nverșunau în pieptu-i de vestală Să tălmăcească sensul din cuvinte: Simțea atunci cum foc din maci de jar Pătrunde-n universul ei cuminte Născut în munți, la umbră de stejar. Iar de visezi, poate-ți aduci aminte Când arzi
SONETE (II) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358214_a_359543]
-
pe care n-ar dau-o pentru nimic în lume. Din nou îmi apare un tablou zguduitor cu o soție ce-și plânge bărbatul, întrebând soarta haină de ce a pedepsit-o: „Candela mai lăcrimează după tine, dragul meu!.../ Picături de ceară caldă, cad și sfârâiesc mereu./ Azi secați sunt ochii mei de durerea ne-ncetată,/ Viața-n doliu mi-e cernită, soarele nu se arată./ Știu că n-am să te mai văd, dar în flacăra plăpândă,/ Simt cum sufletu-ți se
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
cursul de schimb și comercial al monedei aur( în scădere) fașă de perioada anterioară. Lărgirea deosebită a sferei comerciale-a posibilităților de comercializare a produselor agricole ale Țării Românești și mai ales a Olteniei: animale și produse animaliere, miere și ceară, sare și lemn, alte produse cerute în Ardeal și Banat,explică prteocuparea boiertilor pentru aceasdtă îndeletnicire de exportator . Evenimentele militare au sporit cererile de produse din partea trupelor otomane și cetăților de la Dunăre, pe care Oltenia le-a asigurat contra cost
DR. MITE MĂNEANU, BOIERIMEA DIN OLTENIA ÎN EPOCA CONSTANTIN BRÂNCOVEANU de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357520_a_358849]
-
au șters minuni Flămânde mâini doar în furturi meștere De nimic se vor face ca apa trec Întinde-voi arcul Său și vor slăbi Vor fi nimici chiar de se vor grăbi Doar crunte pedepse cu ei se petrec Cum ceara se topește așa vor fi A căzut foc peste ei și n-au văzut Că noaptea nopții nu se mai face zi Cel drept se va bucura de dreptate Când vede astăzi necredincios căzut Și faptele rele nu-s repetate
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (2) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357739_a_359068]
-
tablourile ori alte obiecte decorative fuseseră îndepărtate, rămăsese însă la locul său afișul, aidoma unui semn de circulație, prin care se interzicea fumatul. La căpătâiul mortului, într-un sfeșnic înalt, ardea pe sfârșite o lumânare groasă care, datorită șuvoaielor de ceară ce i se scurseseră cu timpul din vârf, părea un mic vulcan în erupție. Îmi revenisem mult mai repede după șocul primei impresii decât femeia pe care o conduceam, o simțeam șovăind, gata să se prăbușească, astfel că îi strecurasem
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
îți pare aglomerat. Are un centru oarecum restrâns, cu clădiri mai mari, moderne respirând prospețime, mall-uri, parcuri, cateva lacuri artificiale înconjurate de palmieri cu frunzele sclipind în soare oarecum că sticlele, căci sunt acoperite cu o peliculă subțire de ceară ca să rețină apă. Are multă verdeața proaspătă în ciuda zonei de deșert în care este situat orașul. Totul îți lasă impresia de curățenie, de aerisit, de nou, frumos și îngrijit. Multe case au verdeața în balcoane și pe acoperiș, nu rare
ŢINUTUL SOARELUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358641_a_359970]
-
și acumulările afective ale eului liric ( “poveștile ce le-am purtat în suflet”) care atinge un apogeu al suferinței (“ prea multă sfâșiere / într-un singur trup” ), numai că hăul, ruinele, singurătatea, amăgirea, cenușa, întunericul, malurile surpate, soarele schilodit, aripile de ceară, “pământul temniță”, “somnul nerodirii”, “brațele absurdului” nu pot opri cântarea vindecătoare, dorința renașterii, precum a Pasării Phonix, într-un alt “trup”, auzind “ scâncetul materiei înmugurind” și “ sevă în cuvinte”. Un poem poartă, sugestiv, numele: Din jurnalul unei zile (Să-mi
CRONICĂ REALIZATĂ VOL. OBSESIA DEŞERTULUI , AUTOR VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358733_a_360062]
-
pe roata vremii, pe aripa-i grea și seacă Dar păcat, niciunul însă n-a simțit că stă să treacă. N-au văzut cum grănicerii, la apelul de cu seară, Plănuiau în șapte feluri să-i topească-n nopți de ceară; S-au trezit într-o trăsură, ea - în lacăt spre apus, El - în tropot de legendă ce mergea în sens opus. Se zăresc în pragul nopții, varsă lacrimi pe ecou Iar povestea lor se scrie ca o lespede pe nou
POVESTE DE-O SECUNDĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358759_a_360088]
-
De mângâierea Ta divină Și, Doamne, cât am suferit Neizbăvit Fără lumină, Fără vină... Doar eu am plâns Nemângâiat Și-am strâns Fântâni de lacrimi curgătoare Și, Doamne, cât am lăcrimat Nevindecat De îndurare Și iertare... Doar eu, prelins Ca ceara-n lut, M-am stins Precum o lumânare vie Și, Doamne, cât am mai crezut Neabătut În omenie Pe vecie... Doar eu, pustiu Și trecător Azi știu Că trece-voi în neființă Și, Doamne, cât am voit să mor De
CĂINŢĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344614_a_345943]
-
în: Ediția nr. 875 din 24 mai 2013 Toate Articolele Autorului RONDELUL CRUCIFICĂRII Vi s-a părut că n-am murit de-ajuns Că n-am murit cum voi vreți să se moară Și ați lovit în inima-mi de ceară dar eu în ochii voștri m-am ascuns 'Naintea voastră alergam spre vară La țărmul mării încă n-am ajuns - Vi s-a părut că n-am murit de-ajuns Că n-am murit cum voi vreți să se moară
INELELE TRUNCHIULUI DE TEI (POEZII) de GEORGE TEI în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344683_a_346012]
-
de-ntrebare, Iar în ochii mei uscați adânc îmi zace plânsul. Iluzii și cuvinte vin din lumea mare Și-n taina inutilă deznădejdea-i ascunsul. Vai, zilnic roade-n noi o mare răzbunare, Ne arde cu puterea unei făclii de ceară. Noi oare am ucis în zi de sărbătoare De se vorbiră sfinții și ne abandonară... Și soarele îmi pare că este mai tăios, Amiezile confuze și rău mirositoare; Tu nici nu mai deschizi brațul bunule Cristos, Iar cu mila Ta
de STELIAN PLATON în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358849_a_360178]
-
apoi spălatul uniformelor, etc. Dar cea mai mare tortură era curățatul magaziei de armament! Adică trebuiau scoase toate armele din magazie afară, pe opt mese enorme. Apoi trebuia sa le punem în gaz, spălate, șterse și din nou puse în ceară de protecție sau în vazelină. Și bineânțeles înapoi în rafturile dapozitului de arme. Serile însa ne adunam la infirmeria care era goală că nu erau bolnavi. Armata Română, trebuia să fie sănătoasă! Acolo duceam o viață mai intelectuală, discutând literatură
LA BĂIEŢII DE LA MĂNĂSTIREA SECU... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358844_a_360173]
-
Bistriței însoțind șoseaua paralelă cu pădurea. “Veniți să vedeți în acest decor, (îndeamnă localnicii), case de gospodari de la noi , decorate în motive tradiționale , elemente ce le veți găsi preluate în ouăle închistrite, vopsite în băi de culoare sau încondeiate în ceară, cu ornamente fitomorfe stilizate!” În arta aceasta s-au încorporat și depozitat forme tradiționale prețioase; mai rămâne decodificarea ei. Acest demers ar trebui să fie preocuparea cercetătorilor. E o mare de culori, de zămislire a spiritului, de imaginație, pe care
TRADIŢII PASCALE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358864_a_360193]
-
miere / Astăzi - durere, mâine-nviere - a pâinii. Și-nchide-mi ochii setoși să Te vadă în noapte / Când îngerii toți se vor naște din vise, în somn, / O lumânare arzând în livada-ntre merele coapte - / Lângă desculțe, urmele Tale de ceară, și Domn ... ” (Ție mă rog). Unele poeme iau aspectul sonetului, cu o muzicalitate și o ritmicitate aparte, în forma fixă a subspeciei. Ex. “Pe Tine Te-au uitat?” - pornind de la cântarea Mariei numită Magnificat. O idee frecventă în poeme este
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]