1,795 matches
-
de focă. Mă trezesc în toiul nopții bâjbâind după o pătură moale și pufoasă, care nu e de găsit nicăieri. Întotdeauna când dorm la ei uit să-i cer una lui Jacqueline la culcare. Singurul lucru de acoperit e un cearșaf subțire de vară, pe care eu și Jacqueline ni-l disputăm prin somn toată noaptea, trăgându-l când într-o parte, când în cealaltă pe deasupra lui Jean-Claude, care doarme la mijloc. — În casa mea vor fi multe pături de lână
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
nenea Ciocio, a furat de la companii, de la societăți și de la indivizi, particulari, și asta e cu totul altceva. Bine. Mai vedem noi, mâine. Acum, dragule, strânge-mă-n brațe, și, să... Hai. Dar, o țâră: n-ai plapumă? Nu. Doar cearșaf și pătură. Nu-i nimic. Lasă. O să mai punem și vreo haină, mai groasă, peste noi. Asta, până mâine, că, pe urmă, o să aduc, eu, de-acolo, tot ce ne trebuie. Dar, decât să aduci, aici, nu e mai bine
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ce fac ele, și de ce-s, parcă, așa de speriate și de alarmate? De ce, oare, oameni buni? Dan a intrat În camera, În care, o luminozitate extraordinară, făcea ca totul să strălucească. Pe o masă, Într-o parte, sub un cearșaf, acoperit până sub gât, era, Meteoru cel Mare; de cealaltă parte, tot așa, Brândușa, soția lui și mama lui Dan cel Mic. Pe o măsuță, În mijlocul Încăperii, ardeau lumânări. Și, pe fața imaculată, a acesteia, sta, la vedere, actul de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mină, îmi răsucea degetele <victor37>: dacă ne sărutam, îmi musca buzele <victor37>: daca făceam dragoste, îmi lasă urme de gheare pe spate și de dinți pe umeri <victor37>: mă musca și mă zgiria pînă la sînge. Trebuia mereu să spele cearșaful... <maya32>: nu e funny <victor37>: nu e. fiecare intilnire avea două etape: în una trebuia să o recuceresc <victor37>: a doua era cu ‘năbădăi’ <victor37>: la chefuri dansa cu alții, se săruta cu ei - doar dacă îi vedeam <victor37>: dacă
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
soț să sufere <sabina>: m-am dus cu ăla în Germania, am stat acolo vreo patru luni <sabina>: era gelos, mă ținea încuiata în casa <sabina>: amantă privată... <vic47>: de ce mi le spui? <sabina>: taci! Am coborit pe geam, pe cearșafuri <sabina>: i-am furat toți banii din casă, ticălosul dracului <sabina>: că nici țigări nu-mi dădea. îmi promisese bani pentru fetița <sabina>: mi i-am luat singura, 10 mii de parai <sabina>: și i-am zis că dacă se
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
cele două femei. Ann Întîrziase; de obicei, suna cînd se ivea ceva; Helga și Maricrisa erau puțin Îngrijorate. Mai puțin Thomas; Ann, doritoare, probabil că poposise pe la vreun drăguț de-al ei, avea cui să-i semene. Ingrid schimba des cearșafurile, era convinsă că patul este elementul esențial În bunul mers al unui cuplu. Al omenirii. În așternut, bărbați și femei concepeau copii, aflau plăceri; iubindu-se, erau cuprinși apoi de somn, visau. Așternutul era un spațiu intim, deși nu totdeauna
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nimic, momîi zgîlțîite de convulsii trecătoare. În așternut Începea și sfîrșea lumea ; cei mai mulți dintre oameni, cînd simțeau că li se apropie sfîrșitul, vroiau să moară În patul lor. În așternut, În somn, dacă s-ar fi putut. Ingrid venea În cearșafuri cu parfumul picurat din flacoanele pe care le aducea din nenumăratele ei voiaje. Tot ținînd-o așa, ar fi putut să umple un avion cu spray-uri și sticluțe, cu săpunuri Înmiresmate, cu sumedenie de rujuri numai arome; cu deodorante ce
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pe spate, cu mâinile așezate lateral, de la o margine la alta a patului. Era cald în camera aceasta așa cum, de altfel, era în tot apartamentul. Caloriferele erau încinse. Duduiau. Nu era nevoie de plapumă. Ea se acoperea doar cu un cearșaf dublu, pe Marian Malciu care se odihneau flori mari albastre și frunzulițe verzi pe fondul alb, imaculat, din care scosese pilota. Încercând să-și explice de ce nu a avut timp ori dispoziția necesară pentru a se angaja într-o legătură
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
vârful picioarelor, îngândurată. Împinse cu mare grijă ușa dormitorului de alături și deschise ochii mari să admire priveliștea din fața ei. Pe pat, în curmeziș, cu brațele și picioarele desfăcute larg, de parcă se așezase pe nisip la plajă, Daniela dormea dezgolită. Cearșaful era împins la marginea patului, aproape făcut sul, mototolit, ca de obicei. În partea opusă a camerei, ghemuită pe un fotoliu, confortabil de altfel, dormea adânc doamna Lucreția, cu cearceaful tras până sub bărbie. Laura îi zâmbi în trecere și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Iubirii, se întinse lângă ea, răgaz în care încerca parcă să-și armonizeze pulsul cu al femeii dorite, ce fremăta lângă el. După câteva zeci de secunde, ea s-a ridicat, a desfăcut patul și s-a ghemuit jucăușă sub cearșaf, așteptând. A intrat și el, la fel. Adăpostiți de pânza albă, au continuat joaca, prilej ideal de a se Tainicele cărări ale iubirii apropia, de a se cunoaște în intimitate. La un moment dat, au constatat că halatele dispăruseră de pe
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
intrat și el, la fel. Adăpostiți de pânza albă, au continuat joaca, prilej ideal de a se Tainicele cărări ale iubirii apropia, de a se cunoaște în intimitate. La un moment dat, au constatat că halatele dispăruseră de pe ei, iar cearșaful rămăsese doar un copilăresc mijloc prin care continuau să se caute și să se regăsească. Nu se vedeau, dar se simțeau și se cunoșteau prin săruturi și mângâieri, prin atingeri și apropieri. ,,Nu-ți fie teamă, Iuliana! Oferă-i tot
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
și făceam lucrurile cum se cade la niște oameni așezați. Din ziua următoare, Aglae se ocupă de gospodăria lui Titi cu un zel extraordinar, dar care era îndreptat numai spre Titi și părea ostil față de Ana. Cumpără saltea, covor, aduse cearșafuri, perne, rufărie, puse șifonierul în ordine, ca acasă, împăturind bine cămășile lui Titi, largi, solide ("mai crește băiatul") și aruncând ostentativ câteva lucruri mototolite și murdare ale Anei. Îi dădu acesteia instrucțiuni severe: - Uite, cămașa asta să i-o dai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să bată cu pumnul în masă, înciudat de a nu putea afla neted un lucru așa de simplu. Își întoarse toată violența împotriva mărului putred, pe care îl ciopârți crunt. Costache făcea țigări și fuma mereu, înfășurînd toată masa în cearșafuri de fum. - Felix, zise el în sfârșit, seara noi n-o să mai gătim așa,oboseală zadarnică pentru Marina. Dacă vrei, îți face ție ceva ușor. Poți să te duci în oraș să mănânci, mai petreci, vii acasă când vrei, nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la fel, în scopul stimulării, când sosi Stănică. Primejdia era înlăturată. - Să mă iertați c-am întîrziat, dar de-abia am scăpat desocru-meu. Olimpia, ce să-ți spun, iubitul tău tată e imposibil. A aruncat pernele pe fereastră, a sfâșiat cearșafurile, a făcut un tămbălău grozav. - Ce are? întrebă madam Iorgu.Stănică râse. - Are gărgăuni, madam Iorgu, ce să aibă? I-a intrat în capcă duhul sfânt, prigonit de oameni, s-a ascuns în cearșafuri, și se supără când bați cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aruncat pernele pe fereastră, a sfâșiat cearșafurile, a făcut un tămbălău grozav. - Ce are? întrebă madam Iorgu.Stănică râse. - Are gărgăuni, madam Iorgu, ce să aibă? I-a intrat în capcă duhul sfânt, prigonit de oameni, s-a ascuns în cearșafuri, și se supără când bați cu bățul plapuma și celelalte. Astă-seară n-a vrut să se culce, fiindcă rufele n-aveau duh, fiind spălate cu leșie și persecutate. M-a văzut pe mine cu batista asta și striga zor-nevoie că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
eu mă interesez de sănătatea dumitale și îmi spui că ce poftesc? Se poate? Stănică trase scaunul și mai aproape de pat. - Ce cauți aici? se agită bătrânul. G. Călinescu Făcîndu-se că nu înțelege vorbele bolnavului, Stănică puse mâna pe marginea cearșafului, ridicîndu-l în sus, ca spre a controla salteaua. - E bun patul ăsta, se informă el, e destul de moale? De cenu stai în dormitor? - La-lasă-mă-n pace! Ce vrei? Stănică, netulburat, pipăi mai de aproape salteaua, apoi vîrî brusc mâna sub ea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
căutam de-am înnebunit. Sevede că mi-a căzut pe aici. Aglae îl luă și-l puse într-un mic buzunăraș, pe care-l avea la bluză. Negăsind nimic în haine, trase perna de sub capul lui moș Costache, privi pe sub cearșaf, apoi ridică cu putere salteaua, răsturnând cadavrul spre perete. - Iacă săculețul, strigă ea triumfător și dădu drumul saltelei.Moș Costache se clătină puțin, apoi își reluă poziția nemișcată. În săculeț erau monede de argint, câțiva napoleoni și chiar câteva hârtii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de luat cu sila nu era chip. S-o bată Dumnezeu, dacă i-a luat. Aglae declară că a obosit și se hotărî să se ducă cu toții acasă spre a medita asupra evenimentului. Bătrânul fu părăsit pe canapeaua lui, cu cearșaful ghemuit, cu plapuma căzută pe jumătate jos. Felix, observând asta și știind că morților le trebuiesc date unele îngrijiri pentru a putea fi puși în coșciug, spuse, cu toată gingășia de care fu în stare, Otiliei, cum stă cazul. Aceasta
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
diábolos pluti o porțiune tăcut. Apoi, din zbor, schimbîndu-și confortul poziției și potrivindu-se în șezut, ridică un deget ca și cum ar fi intenționat să pună, nu știu cui, trei dintre întrebările fundamentale: Colecție coordonată de DAN PETRESCU grafului "Melodia", pe ale cărui cearșafuri nu se mai răsfățase nici nu-și mai trosnise oasele de peste zece ani țipenie de film străin, pe deasupra menajeriilor subterane ale înduioșătorului Circ de Stat, unde aceeași criză generală de valută preschimbase siluetele contorsionate ale tigrilor și cămilelor în mogâldețe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
l-au luat băieții la rost: - De ce ai gonit-o? Aveam de gând s-o ducem la Gavri! - Nu ați văzut, duhnea urât a țigări, ca și voi de altfel dar ce vroiați să faceți cu ea ? - Îi puneam un cearșaf în cap și ne făceam treaba! găsește repede soluția un coleg. A dat din mână a lehamite, dar colegii toată ziua lau acuzat că le-a stricat ploile. Au dat chiar și cu miresme prin clasă, însă doamna profesoară de
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
mergem în altă parte, oriunde însă nu mai suport parcul! - Să mergem în Mamaia! Ascultăm muzică, dansăm. - Hai mai bine pe plajă! Vreau să fim singuri, să nu ne mai apese prezența altora pe lângă noi! - Dar trebuie să luăm un cearșaf sau un prosop mai mare să îl întindem pe nisip! - Nu mi-a trecut prin minte însă aduc eu unul imediat! Flora nu vrea să meargă în Mamaia, nu vrea decât să fie împreună, se sufocă la gândul că nu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
bun. - Casa? - Da. Cu tot ce vezi: are în față o marchiză, odăile, trei magazii, pentru ea le-am făcut. După moartea noastră, a bătrinilor, lor să le rămână, să le stăpânească sănătoși... - Dar trusău... - Îi dau și trusău: șase cearșafuri de madipolon, șase fețe de pernă, pat, scaune, masă, mă rog dumitale, tot ce trebuie la casa omului. Numai cuminte să fie... Pețitoarea se ridică. - Bine, săptămâna viitoare sânt cu el aici, o să-ți trimit vorbă să fie și a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o mai pupi, ea o să plângă, nu-i nimic, spune-i că de-acu a ta-i și n"are ce să facă... Și râse iar cu înțeles. 37 - Oi ști eu! tăie bărbatul. Cumnatele dogarului chicoteau în casă, așezând cearșafurile. Erau vreo trei sichimele de muieri, scundace, pricepute la de-alde-astea, trânteau pernele și spuneau măscări. În curte, lăutarii începuseră să cânte fără perdea: Și când mai venii o dată, Găsii ușa descuiată, Maică, mamă, ce mai fată! Căci de la buric în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o ridica ascultînd-o, și țambalagiul abia se ținea după ei. Când terminară jocul, Stere ieși râzând din odăi. Cam aprins la față, dar bucuros. Îl cercetară despre mireasă. El ceru un pahar și cumetrele strigară în cor să se joace cearșaful. 39 Aglaia intră în casă și o găsi pe Lina tremurând în pat. Mamă-sa o mângâia pe cap. O ajutară să se îmbrace, întrebînd-o cu vorbe mieroase cum a fost. Ea nu răspunse. Capul i se limpezise și nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
unsuroase care ardeau în pomi. Roșioară îi făcu semn lui Stere. Acesta se ridică și intrară în casă din nou. Soacra așeza rufele pe pat, le păturea una peste alta și ofta. Le dădu în primire mirelui. - Uite, maică: șase cearșafuri, șase fețe de pernă, saltea de lână, perdele, preșuri, batiste, bluzele fetii, fotele, hainele, pantofii, ciorapii, două fețe de masă, tot... Dogarul avea o față veselă de om ușurat. Adăugă și el: - Eu sânt om cinstit, ceea ce am zis, fac
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]