1,815 matches
-
aripile calde ale somnului. Feifel a dormit aproape o oră. Soarele asfințise. Aerul din cameră devenise albastru indigo. Era toamnă, zilele începuseră să se scurteze. După un somn bun, Feifel se simțea din nou bine, cu toate că își udase pantalonii și cearșaful. Dar ce miracol! Durerea îi dispăruse din piciorul umflat. Începu să fredoneze o melodie populară foarte iubită, deși nu-și mai amintea toate cuvintele: Cine te-a făcut pe tine, Tudorițo nene, așa Înaltă și subțire, Tudorițo nene! Parcă m-a-ntrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
nene, așa Înaltă și subțire, Tudorițo nene! Parcă m-a-ntrebat pe mine, Tudorițo nene, parcă m-a-ntrebat pe mine, Tudorițo nene! Sub farmecul vechi al cântecului popular, Feifel își promise să devină un soț bun. Și-a schimbat repede pantalonii, a strâns cearșaful și a îndesat totul în coșul cu rufe murdare. Atunci și-a dat seama că era mult de spălat. Fără să se gândească prea mult, s-a hotărât să facă o faptă bună - să-i facă o surpriză Ritei, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mai poată fi convins și, în plus, își făcea griji în legătură cu păpușa. Ar putea să mai încerce o dată să scoată chestia aia din puț. Luă mașina, se duse acasă și se vârî în pat, într-o încâlceală de pături și cearșafuri. Nu apucase să aranjeze patul azi-dimineață. — Bietul de Henry! zise Betty atunci când urcă împreună cu Peter la etaj. Arăta într-adevăr groaznic de tot. — Mi-a spus c-a avut o pană pe drum și a trebuit să-și schimbe roata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
dacă ea a plecat cu ei, trebuie să fi plecat și ei, iar dacă nu e cu ei, nu-mi pot imagina unde să se fi dus. — Eu pot, zise inspectorul, uitându-se cu un interes îngrețoșat la pata de pe cearșaful pe care îl descoperise unul dintre polițiști în coșul cu lenjerie murdară. Când părăsiră casa, dovezile acuzatoare constau într-un cearșaf, un cordon de la un halat de casă vechi, care se strecurase în mod misterios în pod, un satâr pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
imagina unde să se fi dus. — Eu pot, zise inspectorul, uitându-se cu un interes îngrețoșat la pata de pe cearșaful pe care îl descoperise unul dintre polițiști în coșul cu lenjerie murdară. Când părăsiră casa, dovezile acuzatoare constau într-un cearșaf, un cordon de la un halat de casă vechi, care se strecurase în mod misterios în pod, un satâr pe care Wilt îl folosise o dată ca să deschidă capacul unei cutii cu miniu de plumb și o seringă hipodermică pe care Eva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
nu era în ordine. Gândindu-se la numeroasele dispozitive aspirante pe care le simțise atașate de corpul său, Gosseyn ridică încet brațele. După aceea, îndepărtă cuvertura subțire de pe partea superioară a corpului său. Părea să fie ceea ce simțise el: un cearșaf. Acesta se mișcă ușor și astfel, după doar câteva clipe mâinile și brațele îi erau libere pentru următoarea mișcare. Cu mare atenție, pipăi și patul. Și, dintr-o dată, descoperi niște tuburi de cauciuc. Zeci de tuburi. Erau atașate la dispozitivele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
posibil?... Ideea care-l sperie fu aceea că acum era exact ca atunci când corpul lui Gosseyn Trei se trezise după ce capsula spațială fusese adusă la bordul navei de luptă Dzan. "...Mă aflu aici dezbrăcat (așa se simțea), acoperit cu un cearșaf subțire..." Își mișca ușor mâinile și brațele. Și nu mai avu nici o îndoială: era un cearșaf, și nu era gros; și în afară de acestea, nu părea să mai aibă alte haine. Degetele sale atinseră pielea caldă. Încet, cu grijă, trase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Trei se trezise după ce capsula spațială fusese adusă la bordul navei de luptă Dzan. "...Mă aflu aici dezbrăcat (așa se simțea), acoperit cu un cearșaf subțire..." Își mișca ușor mâinile și brațele. Și nu mai avu nici o îndoială: era un cearșaf, și nu era gros; și în afară de acestea, nu părea să mai aibă alte haine. Degetele sale atinseră pielea caldă. Încet, cu grijă, trase de cearșaf; îl îndepărtă de pe partea de sus a corpului său. Apoi, la fel de încet, ridică mâinile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
subțire..." Își mișca ușor mâinile și brațele. Și nu mai avu nici o îndoială: era un cearșaf, și nu era gros; și în afară de acestea, nu părea să mai aibă alte haine. Degetele sale atinseră pielea caldă. Încet, cu grijă, trase de cearșaf; îl îndepărtă de pe partea de sus a corpului său. Apoi, la fel de încet, ridică mâinile în sus pipăind. Atinse o suprafață plată. La mai puțin de douăzeci de centimetri de pieptul său, calculă el. Și când încercă să se ridice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
detalii. Dumneavoastră scrieți: „Filmul din mintea mea e mai mare decât filmul de pe ecran. În spatele fiecărui cadru sunt atâtea amănunte de care îmi place să îmi amintesc“. Cum ați reconstruit toată acea atmosferă - pornind de la decor (pătura albastră înfășată în cearșaful plic, cămașa de noapte mototolită, perna de pe pervaz, cârpa din tricoul chinezesc, lampa albastră pe care ați mai folosit-o într-un film, portofelul maramureșean cu mărgeluțe etc.) la îmbrăcămintea personajelor (ne întrebam, de exemplu, după film, unde ați mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
cu parfumul pomilor înfloriți invadându-i simțurile, cu Toni picotind la picioarele sale, începu metodic să-și treacă, în caietul de note, "acțiunile", meniurile pe zile, cumpărăturile... În lipsa lui sosiseră saltelele, pe care le puse fiecare la locul ei, aranjă cearșafurile, pernele, plăpumile și păturile. În bucătărie orândui "inventarul" și apoi se apucă de meniu. Paștele era o sărbătoare deosebită, care se cerea cinstită cum se cuvine. Își amintea de bucatele mamei, dar cumpărase de la o librărie din București, fără știrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Tică, cu o casă de copchii?!...” Copiii stăteau speriați într-un colț, muți de spaimă. Tică era om cumpătat, nu-și bătea muierea și plodurile. Vreo trei bărbați s-au repezit la Tică și l-au legat burduf cu un cearșaf, peste care au tras o frânghie groasă. Omul era moale, ca o cârpă. Ce rost avea să-l mai legi?... Spre dimineață, a ajuns și salvarea. L-au dezlegat pe Tică și un doctor l-a consultat. „Eram la tilivizor
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
și făceam lucrurile cum se cade la niște oameni așezați. Din ziua următoare, Aglae se ocupă de gospodăria lui Titi cu un zel extraordinar, dar care era îndreptat numai spre Titi și părea ostil față de Ana. Cumpără saltea, covor, aduse cearșafuri, perne, rufărie, puse șifonierul în ordine, ca acasă, împăturind bine cămășile lui Titi, largi, solide ("mai crește băiatul") și aruncând ostentativ câteva lucruri mototolite și murdare ale Anei. Îi dădu acesteia instrucțiuni severe: - Uite, cămașa asta să i-o dai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să bată cu pumnul în masă, înciudat de a nu putea afla neted un lucru așa de simplu. Își întoarse toată violența împotriva mărului putred, pe care îl ciopârți crunt. Costache făcea țigări și fuma mereu, înfășurînd toată masa în cearșafuri de fum. - Felix, zise el în sfârșit, seara noi n-o să mai gătim așa,oboseală zadarnică pentru Marina. Dacă vrei, îți face ție ceva ușor. Poți să te duci în oraș să mănânci, mai petreci, vii acasă când vrei, nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la fel, în scopul stimulării, când sosi Stănică. Primejdia era înlăturată. - Să mă iertați c-am întîrziat, dar de-abia am scăpat desocru-meu. Olimpia, ce să-ți spun, iubitul tău tată e imposibil. A aruncat pernele pe fereastră, a sfâșiat cearșafurile, a făcut un tămbălău grozav. - Ce are? întrebă madam Iorgu.Stănică râse. - Are gărgăuni, madam Iorgu, ce să aibă? I-a intrat în capcă duhul sfânt, prigonit de oameni, s-a ascuns în cearșafuri, și se supără când bați cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aruncat pernele pe fereastră, a sfâșiat cearșafurile, a făcut un tămbălău grozav. - Ce are? întrebă madam Iorgu.Stănică râse. - Are gărgăuni, madam Iorgu, ce să aibă? I-a intrat în capcă duhul sfânt, prigonit de oameni, s-a ascuns în cearșafuri, și se supără când bați cu bățul plapuma și celelalte. Astă-seară n-a vrut să se culce, fiindcă rufele n-aveau duh, fiind spălate cu leșie și persecutate. M-a văzut pe mine cu batista asta și striga zor-nevoie că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
eu mă interesez de sănătatea dumitale și îmi spui că ce poftesc? Se poate? Stănică trase scaunul și mai aproape de pat. - Ce cauți aici? se agită bătrânul. G. Călinescu Făcîndu-se că nu înțelege vorbele bolnavului, Stănică puse mâna pe marginea cearșafului, ridicîndu-l în sus, ca spre a controla salteaua. - E bun patul ăsta, se informă el, e destul de moale? De cenu stai în dormitor? - La-lasă-mă-n pace! Ce vrei? Stănică, netulburat, pipăi mai de aproape salteaua, apoi vîrî brusc mâna sub ea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
căutam de-am înnebunit. Sevede că mi-a căzut pe aici. Aglae îl luă și-l puse într-un mic buzunăraș, pe care-l avea la bluză. Negăsind nimic în haine, trase perna de sub capul lui moș Costache, privi pe sub cearșaf, apoi ridică cu putere salteaua, răsturnând cadavrul spre perete. - Iacă săculețul, strigă ea triumfător și dădu drumul saltelei.Moș Costache se clătină puțin, apoi își reluă poziția nemișcată. În săculeț erau monede de argint, câțiva napoleoni și chiar câteva hârtii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de luat cu sila nu era chip. S-o bată Dumnezeu, dacă i-a luat. Aglae declară că a obosit și se hotărî să se ducă cu toții acasă spre a medita asupra evenimentului. Bătrânul fu părăsit pe canapeaua lui, cu cearșaful ghemuit, cu plapuma căzută pe jumătate jos. Felix, observând asta și știind că morților le trebuiesc date unele îngrijiri pentru a putea fi puși în coșciug, spuse, cu toată gingășia de care fu în stare, Otiliei, cum stă cazul. Aceasta
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de rotație a pământului. Speriat parcă de faptul că pun piedică mișcării pământului, că aș putea să mă opun rotației lui, pe care simt că poziția mea o înfrânează, mă ridic brusc în picioare și intru cu capul în mari cearșafuri puse la uscat. Caut să mă desfac din înfășurarea lor, dar în loc să mă eliberez, simt cum cearșafurile se îndoaie împrejurul meu. Vântul se întețește, eu dau din mâini și pânzele albe se înlănțuie și mă înfășoară smulgându-mă din loc.
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
mă opun rotației lui, pe care simt că poziția mea o înfrânează, mă ridic brusc în picioare și intru cu capul în mari cearșafuri puse la uscat. Caut să mă desfac din înfășurarea lor, dar în loc să mă eliberez, simt cum cearșafurile se îndoaie împrejurul meu. Vântul se întețește, eu dau din mâini și pânzele albe se înlănțuie și mă înfășoară smulgându-mă din loc. Mă clatin, mă agăț de un cearșaf, cad; dar nu cad jos, ci prins între cearșafuri, cu
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
desfac din înfășurarea lor, dar în loc să mă eliberez, simt cum cearșafurile se îndoaie împrejurul meu. Vântul se întețește, eu dau din mâini și pânzele albe se înlănțuie și mă înfășoară smulgându-mă din loc. Mă clatin, mă agăț de un cearșaf, cad; dar nu cad jos, ci prins între cearșafuri, cu capul înainte; dau din mâini și ele mă țin înfășurat în ele. Îmi taie respirația, mă îneacă - și eu dispar între cearșafuri, smuls în altă lume, undeva unde aud doar
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
cum cearșafurile se îndoaie împrejurul meu. Vântul se întețește, eu dau din mâini și pânzele albe se înlănțuie și mă înfășoară smulgându-mă din loc. Mă clatin, mă agăț de un cearșaf, cad; dar nu cad jos, ci prins între cearșafuri, cu capul înainte; dau din mâini și ele mă țin înfășurat în ele. Îmi taie respirația, mă îneacă - și eu dispar între cearșafuri, smuls în altă lume, undeva unde aud doar un fel de vâjâit. Să te întorci, să arunci
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
din loc. Mă clatin, mă agăț de un cearșaf, cad; dar nu cad jos, ci prins între cearșafuri, cu capul înainte; dau din mâini și ele mă țin înfășurat în ele. Îmi taie respirația, mă îneacă - și eu dispar între cearșafuri, smuls în altă lume, undeva unde aud doar un fel de vâjâit. Să te întorci, să arunci o privire asupra vieții tale; viața ca ceva petrecut, viață fără chip și fapte, doar memoria a ceea ce a fost trăit, suferit, bucurat
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
știe nimic. Nimeni să nu știe, decât după ce își-va-fi-dat-viața-pentru-rege-și-pentru țară, așa, o forfecare a piciorușelor în aer, ca la picantul cancan, seara, în dormitorul lor, până să apară mademoiselle Bastien, cine este cea mai mare maestră de dans ? Cine flutură cearșaful gonflat ? Margot ! aclamă cu toatele. Ce importanță are că ai să fii consemnată șapte duminici ? Sau cine o să pârască ? Așa, încă o forfecare a picioarelor în aer, despicătura care se petrece fără nasturi, parte peste parte, Coralie i-a arătat ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]