1,217 matches
-
de la München și în pofida sprijinului acordat lui Willy Brandt în politica de reconciliere cu blocul comunist, prin acțiunile sale ulterioare (eforturile de aplanare a războiului rece, întâlnirea cu Lech Wałęsa în Polonia în 1988, acordul realizat în 1989 cu autoritățile cehoslovace pentru a permite ca miile de est-germani refugiați în ambasada Germaniei să poată pleca spre Republica Federală Germană), Genscher a devenit unul dintre cei mai populari miniștri de externe. A rămas în funcție până în 1992. În 1874 Germania avea patru
Ministerul Afacerilor Externe (Germania) () [Corola-website/Science/328233_a_329562]
-
au întâlnit la sfârșitul Primului Război Mondial pentru trasarea unei granițe comun acceptate. În momentul în care armistițiul de la Compiègne a fost semnat, cea mai mare parte a graniței polono-cehoslovace fusese trasată cu excepția a trei mici regiuni cu importante comunități poloneze, repectiv cehoslovace. Silezia Cieszynană, sau Ducatul Cieszyn (Teschen / Tesin) a fost o regiune de întindere mică în care recensămintele antebelice au relevat o majoritate poloneză în trei districte, respectiv cehă în patru districte. Regiunea era importantă datorită bazinului carbonifer din zona Karvina
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
de la Spa (Belgia) de pe 28 iulie 1920. Cieszyn (Teschen) a fost împărțită de-a lungul râului Olza între cei doi vecini. Partea vestică a orașului Cieszyn (sub denumirea Český Těšín), calea ferată și bazinul carbonifer Karvina au trecut sub autoritatea cehoslovacă Polonia a primit regiunea de la răsărit de râul Olza. Conferința Ambasadorilor Principalelor Puteri Aliate și Asociate ai împărțit regiunea într-un moment în care Armata Roșie înaintase până în fața Varșoviei în timpul conflctului polono-sovietic. Mai târziu avea să se afle că
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
ocupat aceste teritorii în mod oficial pe 1 noiembrie 1938. Autoritățile poloneze au început un program de asimilare a populației locale. Polona a fost declarată singura limbă oficială din regiune, iar toate autoritățile care avuseseră de-a face cu guvernul cehoslovac au fost destituite. În 1939, Germania Nazistă și Uniunea Sovietică au atacat Polonia, iar teritoriul țării a fost împărțit între cele două puteri agresoare în conformitate cu prevederile Pactului Molotov-Ribbentrop. La încheierea luptelor, Germania a anexat toate teritoriile pe care fusese silită
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
restabilirea granițelor stablite în 1920, în vreme ce polonezii locuitori ai Zaolzie doreau păstrarea graniței din 31 august 1939. Pe 20 mai 1945, Polonia și Cehoslovacia au semnat la Trstena un acord pentru revenirea la frontiera din 1938. A doua zi, grănicerii cehoslovaci au ocupat noile poziții. Au existat unele ciocniri între milițiile poloneze și cele cehoslovace, dar situația s-a calmat odată cu sosirea trupelor poloneze pe 17 iulie 1945. Guvernul polonez nu era încă dispus să cedeze Zaolzie. Pe 16 iunie 1945
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
31 august 1939. Pe 20 mai 1945, Polonia și Cehoslovacia au semnat la Trstena un acord pentru revenirea la frontiera din 1938. A doua zi, grănicerii cehoslovaci au ocupat noile poziții. Au existat unele ciocniri între milițiile poloneze și cele cehoslovace, dar situația s-a calmat odată cu sosirea trupelor poloneze pe 17 iulie 1945. Guvernul polonez nu era încă dispus să cedeze Zaolzie. Pe 16 iunie 1945, mareșalul Michał Rola-Żymierski a dat ordinul 00336 prin care Corpul blindat nr. 1 al
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
cehă: Únor 1948, în limba slovacă: Február 1948, ambele însemnând „Februarie 1948") - în istoriografia comunistă cunoscut ca "Februarie Victorioasă" (în limba cehă: Vítězný únor, în limba slovacă: Víťazný február) - a fost un eveniment în februarie 1948 prin care Partidul Comunist Cehoslovac, cu susținere sovietică, a preluat controlul deplin asupra guvernului Cehoslovaciei, inaugurând astfel peste patru decenii de dictatură sub conducerea sa. Semnificația loviturii de stat s-au extins mult dincolo de granițele țării, cu toate acestea, a fost un semnal clar de-
Lovitura de stat din Cehoslovacia din 1948 () [Corola-website/Science/327185_a_328514]
-
dotări cu armament și tehnica de luptă a armatei ungare. Și în baza acestor informații Marele Stat Major român a desprins ideea unui posibil conflict cu Ungaria și a propus constituirea unei forte comune de apărare, compusă din 20 divizii cehoslovace, 12 divizii iugoslave și 8 divizii române (România având 15 mari unități pregătite sa riposteze eventual împotriva Bulgariei. De abia prin bunele raporturi între România și Cehoslovacia a fost posibila asocierea, în Mica Antanta (Mica Înțelegere) împreună cu Iugoslavia. La aniversarea
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
având 15 mari unități pregătite sa riposteze eventual împotriva Bulgariei. De abia prin bunele raporturi între România și Cehoslovacia a fost posibila asocierea, în Mica Antanta (Mica Înțelegere) împreună cu Iugoslavia. La aniversarea a zece ani de la Armistițiu și crearea statului cehoslovac, președintele Tomáš Garrigue Masaryk la întâmpinat pe atașatul militar român Racovitză cu o strângere de mână la 11 noiembrie 1928. A fost repartizat la Inspectoratul General al Cavalerie în funcția de subșef de Stat Major și s-a implicat în
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
în 1917, mai întâi la Stockholm și apoi la Lausanne a primului „Congres al națiunilor asuprite din Austro-Ungaria”, proiect ale cărui lucrări au fost ulterior continuate la Paris în februarie 1918, Londra și Roma. În urma derulării acestui proiect, activitățile emigraților cehoslovaci, sârbi, polonezi și români au devenit coordonate, în sensul determinării atât a factorilor decizionali ai Antantei de „a-și modela corespunzător atitudinea față de situația prizonierilor de război”, cât și în sensul susținerii destrămării de facto a Dublei Monarhii. Pentru a
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
acțiune militară de luptă defensivă de nivel tactic care a opus, în zilele de 3 și 4 februarie 1920, în timpul Intervenției aliaților în Războiul Civil Rus, pe de o parte, trupe ale Legiunii Române din Siberia, alături de efective ale Legiunii Cehoslovace, și, de cealaltă parte, unități atacatoare ale Armatei Roșii. Arealul geografic în care lupta s-a desfășurat a fost reprezentat de zona proprie și limitrofă a gărilor Șeragul și Kuitun aflate pe traseul căii ferate transsiberiene, iar rezultatul a fost
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
pe traseul căii ferate transsiberiene, iar rezultatul a fost reprezentat de un insucces al acțiunii trupelor ruse atacatoare și de un succes pentru militarii români aflați într-un context defensiv dificil, determinat de retragerea precipitată și neanunțată a unor unități cehoslovace și, în consecință, de atacarea unităților românești prin surprindere. Ca efect al câștigării luptei defensive, retragerea ariergărzii reprezentate de trupele române spre Zima și, respectiv, spre Vladivostok a putut fi continuată metodic și organizat și a fost unul dintre factorii
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
respectiv, spre Vladivostok a putut fi continuată metodic și organizat și a fost unul dintre factorii care au dus, ulterior, la valorificarea posibilității de încheiere a unui armistițiu pe plan local între trupele Armatei a 5-a Ruse și Legiunea Cehoslovacă, cu includerea în acesta a trupelor române ale Legiunii. La începutul lunii ianuarie a anului 1920 situația pe teren pentru Legiunile Cehoslovacă și cea a Voluntarilor Români era, în regiunea Irkutsk, critică. Dinspre vest înainta avangarda Armatei Roșii (Armata a
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
posibilității de încheiere a unui armistițiu pe plan local între trupele Armatei a 5-a Ruse și Legiunea Cehoslovacă, cu includerea în acesta a trupelor române ale Legiunii. La începutul lunii ianuarie a anului 1920 situația pe teren pentru Legiunile Cehoslovacă și cea a Voluntarilor Români era, în regiunea Irkutsk, critică. Dinspre vest înainta avangarda Armatei Roșii (Armata a 5-a), iar spre est faptul că în Irkutsk controlul politic aparținea amenința retragerea spre Vladivostok. În aceste condiții, trupele cehoslovace, pentru
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
Legiunile Cehoslovacă și cea a Voluntarilor Români era, în regiunea Irkutsk, critică. Dinspre vest înainta avangarda Armatei Roșii (Armata a 5-a), iar spre est faptul că în Irkutsk controlul politic aparținea amenința retragerea spre Vladivostok. În aceste condiții, trupele cehoslovace, pentru a-și asigura trecerea și securizarea zonei critice a tunelurilor din jurul lacului Baikal, l-au cedat autorităților din Irkutsk, la 15 ianuarie, pe amiralul Kolceak, pe care îl aveau în custodie. La 19 ianuarie 1920 Legiunea Română s-a
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
a putut îmbarca în trenuri, pornind să se retragă lent, spre est. La 21 ianuarie însă, în Irkutsk, controlul a fost preluat de un Comitet Revoluționar Bolșevic, iar la Nijneudinsk, "Legiunea iugoslavă" a fost distrusă de Armata Roșie și trupele cehoslovace nu au intervenit, retrăgându-se pe calea ferată. Aflate în ofensivă, trupele Armatei a 5-a Ruse au solicitat cooperarea camarazilor lor din Irkutsk, însă, dinspre est, orașul ajunsese între timp amenințat de presiunea trupelor generalului La 3 februarie, în
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
timp amenințat de presiunea trupelor generalului La 3 februarie, în gara Șeragul se aflau concentrate Batalionul II „Mărășești” împreună cu trenul său blindat cu același nume, Escadronul de Lăncieri, un detașament de distrugere care aparținea Companiei de Pioneri și trenul blindat cehoslovac „Kurganetz”. Mai spre est. în gara Kuitun, se afla restul trupelor. În sector, trupele cehoslovace aparțineau Diviziei a 3-a, comandate de generalul Lev Prchala. La 3 februarie, avangarda bolșevică - în compunerea căreia intrau 2 regimente (total 6 batalioane cu
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
Batalionul II „Mărășești” împreună cu trenul său blindat cu același nume, Escadronul de Lăncieri, un detașament de distrugere care aparținea Companiei de Pioneri și trenul blindat cehoslovac „Kurganetz”. Mai spre est. în gara Kuitun, se afla restul trupelor. În sector, trupele cehoslovace aparțineau Diviziei a 3-a, comandate de generalul Lev Prchala. La 3 februarie, avangarda bolșevică - în compunerea căreia intrau 2 regimente (total 6 batalioane cu un efectiv de 3.000 de militari) de infanterie, 3 escadroane de cavalerie, artilerie și
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
de militari) de infanterie, 3 escadroane de cavalerie, artilerie și 1 batalion de căi ferate cu 2 trenuri blindate, din Diviziile 27 și 30 ale Armatei a 5-a - a ajuns la câțiva kilometri spre vest de trupele române și cehoslovace, în gara Azei. În sudul căii ferate, aliații româno-cehoslovaci au amplasat avanposturi de pază pentru a preveni un atac din această parte, iar în nord 1 batalion din Regimentul 12 Infanterie Cehoslovac, pentru a apăra drumul de legătură cu Moscova
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
câțiva kilometri spre vest de trupele române și cehoslovace, în gara Azei. În sudul căii ferate, aliații româno-cehoslovaci au amplasat avanposturi de pază pentru a preveni un atac din această parte, iar în nord 1 batalion din Regimentul 12 Infanterie Cehoslovac, pentru a apăra drumul de legătură cu Moscova. Spre vest a fost trimisă o patrulă de lăncieri români în recunoaștere, dar aceștia, în condițiile înaintării avansate a dispozitivului rus, au fost lichidați sau capturați, după ce s-au împotmolit în troiene
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
de români, care i-au scos din sat spre șoseaua Moscovei. 8 morți și 8 grav răniți au reprezentat prețul atacului rus, pentru români. În dimineața zilei de 4 ianuarie, după aruncarea în aer a gării Șeragul, eșaloanele român și cehoslovac și-au reluat înaintarea spre est, retrăgându-se spre Zima. În aceeași zi, o nouă încercare a trupelor bolșevice de a încercui Legiunea Română la Kuitun s-a soldat cu un nou insucces. Aici, intrând în acțiune, tunurile și mitralierele
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
a fost, însă, unul dintre factori care au dus, ulterior, la valorificarea posibilității de încheiere a unui armistițiu pe plan local. Acesta a fost consemnat, la 7 februarie 1920, de către plenipotențiarii Armatei a 5-a ruse și cei ai Legiunii Cehoslovace, cu includerea în acesta a trupelor române. Unitățile avangardei Armatei Roșii sunt menționate de către Constantin Kirițescu ca fiind semnificativ mai reduse, anume "„3 batalioane, câteva grupuri de călăreți și două tunuri”",
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
anul 2010 este curătoarea Sălii de Expoziție din Chrudim și colaborează cu o serie întreagă de alte galerii private și publice. Publicului ceh i-a devenit cunoscută prin românul controversat, "Izgonirea Gertei Schnirch", în care a tratat destinul unei nemțoaice cehoslovace alungate în mai 1945 din locul său natal în așa-zisul „Marș al morții de la Brno“.<br> Cartea a fost propusă pentru Premiul lui Jiří Orten și Premiul lui Josef Škvorecký. Până la urmă a obținut Premiul cititorilor, Magnesia Litera, pentru
Kateřina Tučková () [Corola-website/Science/334209_a_335538]
-
(n. 25 noiembrie 1895, Hroznatín - d. 20 septembrie 1979, Praga) a fost un militar, general de armată (din 1945), om politic cehoslovac și membru al Partidului Comunist din Cehoslovacia (din 1948), de trei ori Erou al Republicii Socialiste Cehoslovace (1965, 1970, 1975) și Erou al Uniunii Sovietice (1965). A luptat în cele două războaie mondiale și este considerat astăzi un erou național
Ludvík Svoboda () [Corola-website/Science/335188_a_336517]
-
(n. 25 noiembrie 1895, Hroznatín - d. 20 septembrie 1979, Praga) a fost un militar, general de armată (din 1945), om politic cehoslovac și membru al Partidului Comunist din Cehoslovacia (din 1948), de trei ori Erou al Republicii Socialiste Cehoslovace (1965, 1970, 1975) și Erou al Uniunii Sovietice (1965). A luptat în cele două războaie mondiale și este considerat astăzi un erou național. A îndeplinit ulterior funcția de președinte al Cehoslovaciei comuniste (1968-1975). Svoboda s-a născut la Hroznatín, Moravia
Ludvík Svoboda () [Corola-website/Science/335188_a_336517]