2,037 matches
-
mă fac ce să mă fac, Doamne”. Halucinația ia forme uriașe, încât Policarp Resteu sfârșește luat într-o ambulanță către ospiciu. Măsura originalității lui Ion Iancu Vale în poemele de largă respirație se găsește în Duminica muntelui și în Povestea celestului zbor a lui Lasămăverde și a nepotului său, Iarel. Aici, expresivitatea transcende parodicul absurd și oniric creând o mitologie personală, cu puternice ingerințe ale matricei geografice și spirituale de pe tărâmurile copilăriei de la Pietroșița. Moartea tânărului nelumit Ion Lasămăverde poate fi
„REVELAŢII” ŞI FRONDĂ de THEODOR CODREANU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345505_a_346834]
-
Apusenilor, acolo unde, de ani buni îmi răcoresc creierii intoxicați de ecuații fiscale alambicate. Ca și când ai trage o perdea, imediat după Câmpeni, smogul rămâne în urmă și sufletul îmi prinde a cânta imnul locurilor pure, ce par desprinse din grădini celeste. Uneori, când mă întind pe malul Arieșului, am impresia că dacă întind mâna pot atinge norii grăbiți. Alteori, plimbându-mă prin Cheile Ordâncușei, îmi imaginez haiduci călărind prin pădure pe cai puternici, chiuind de zor, sau, dimpotrivă, ascunzându-se în
NICOLETA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376820_a_378149]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > ARS ROMANTICA Autor: Daniel Samuel Petrilă Publicat în: Ediția nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului A muzelor celeste, convexe revărsări Idilice izvoare, regrete-ngemănând... O lume hialină cu visuri și cântări, Pe scara cea din Betel profetul așteptând. O lume-n altă lume, ecvestră, spiralată... Un vis latent teluric în cuget măcinat, O muzică sihastră e lumea de-altădată
ARS ROMANTICA de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376915_a_378244]
-
toți/ Uniți să fim de-acum și noi etc. În continuare vorbește prin cântec- omul consacrat cântecului popular de peste 50 de ani-inegalabilul Nicolae Sabău intonând un cântec patriotic bine cunoscut în zonă iar la finalul cântării a ridicat spre înălțimi celeste tricolorul ce-l purta la gât. Când la școală am plecat Întrebând de tata Ochii mamei au vărsat Lacrimi cu găleata. Am rămas și eu plângând Am plecat de-o parte Mă-ntâlneam cu tata-n gând Venind de departe
LA ZVOLEN ÎN SLOVENIA de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376933_a_378262]
-
buni - carnea dobitocului, fiarei sau ierburilor - ci doar o admir și o meditez întru străluminare (având drept icoană - Cristalul!), cu luare-aminte, privind-o și văzând-o (zâmbind eu de așa sublimă-arătare!), în nesfârșitele ei preschimbări și prefaceri și transfigurări, dictate celest de formă, de loc și de ceas. Dar de carnea de dumnezeu al piscului, tot mai înfometat sunt și (se zice) arăt. ... Din necumpătare de iubire mi se trage, totul - se-nțelege. Dar și de la oglinzi. Însă supliciile pustiurilor eu
EXISTENŢĂ ŞI NONEXISTENŢĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377011_a_378340]
-
părea că nu lăsă soarele să apună, la orizont instalându-se un amurg târziu, ce înroșea zarea dând nuanțe de purpuriu și auriu, un spectru de culori ce provoca la contemplare. Era un miraj. Oamenii se opreau să admire spectacolul celest, iar cei ce aveau aparat de fotografiat imortalizau momentul. Emanuela se așezase, între timp, pe o bancă, oferindu-și în dar această bucurie, acest moment de relaxare, care îi transmitea multă liniște. Era exact ceea ce avea nevoie. Dar... - Bună seara
ÎN MÂNA DESTINULUI...( 2 ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377006_a_378335]
-
într-un “abis de / suferință și / scrum”. Sub imperiul acestei pierderi de neînlocuit, lumea pare fără de sens. Pare că soarele nu va mai răsări niciodată, iar omul se simte “dincolo de bine și de rău”, “Străin cum sunt de eul tău celest”, ceea ce-i provoacă o stare de culpă. Din cele două aripi ale aceluiași trup, a rămas doar una, și aceea frântă. Zbor de Icar rătăcit. Poate ar fi trebuit un alt aluat pentru aripi. Poate omul avea două suflete? Nu
NIRVANA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377872_a_379201]
-
alint știut ce te leagă toată... ...jertfă irosită dragostea-i menită mă privești cu dubii ochii-ți plini de lacrimi dar te pierzi în unde în cadru amar naiv victima tardivă către infinit plânge universul steaua ta modestă are sens... ...celestă eu nu te-am mințit adevărul doare temeri și necaz masca bărbăției nu țin pe obraz... Referință Bibliografică: La un colț de stradă / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1348, Anul IV, 09 septembrie 2014. Drepturi de Autor
LA UN COLŢ DE STRADĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377925_a_379254]
-
ne purifica nu numai trupește, material, ci mai ales intelectual, spiritual. Purificarea sufletesca și mintală înseamnă și eliberarea de tot ceea ce este fals, este un filtru al virtuților duhovnicești. Abandonați pe pământ sau rămași singuri pe această insulă în acvariul celest și înfruntând avalanșă oceanului poluat de informație și dez-informatie care ne înconjoară, ne trebuie și un post al minții, un liman al liniștii și al reculegerii. Am citit undeva că în cabinele spațiale unde astronauții trebuie să petreacă o perioadă
TEOLOGUMENA – DESPRE POST de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377951_a_379280]
-
tot ce văd, mă opresc într-un loc ca un sâmbure, îmi înalț lujerul și privesc minunăția în care mă aflu. Devin o coloană fără sfârșit cu unghiuri dispuse pe toate laturile fără să le măsor farmecul, capăt o înțelegere celestă Asemeni celui care-și caută înțelepciunea cum gânditorul de la Hamangia, port în cap un întreg univers pe care nu-l pot stăpâni, îmi ofer ajutorul fără să mă desprind din gânduri și plutesc pe nori de lumină. Citește mai mult
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > L.G. JANIK - ÎNCEPUTUL IUBIRII (POEM CELEST) Autor: Ligia Gabriela Janik Publicat în: Ediția nr. 1614 din 02 iunie 2015 Toate Articolele Autorului În camera slab luminată doar de veioza veche, care se odihnea pe masa de lucru, două mâini calde îmi acoperiseră ochii. Simțisem atingerea, tresărind
ÎNCEPUTUL IUBIRII (POEM CELEST) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376568_a_377897]
-
și îndepărtându-te mi-ai spus zâmbind cu vocea blândă: „Data viitoare!” Am privit în urma ta nedumerită. Oare ce-o fi însemnând pentru tine „Data viitoare”? -------------------------- L.G. JANIK Aldingen, Germania 1 Iunie 2015 Referință Bibliografică: L.G. JANIK - ÎNCEPUTUL IUBIRII (POEM CELEST) / Ligia Gabriela Janik : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1614, Anul V, 02 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ligia Gabriela Janik : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
ÎNCEPUTUL IUBIRII (POEM CELEST) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376568_a_377897]
-
anume pentru a proteja somnul celor ce iubeau confortul dimineților târzii, opunea cu eroism rezistență, asaltului luminii, ce se filtra neputincioasă prin țesutul infailibil. Carlos veghea somnul iubitei de ceva vreme și îi asculta respirația ușoară, ca pe o muzică celestă. Observa cu atenție și răbdare fiecare amănunt al dormitorului în care Lea își petrecuse atâtea nopți de solitudine și insomnii, asaltată de îndoielile, spaimele și fantasmele unei minți tulburate. Îi tremura inima când și-o imagina așteptând moartea, în calea
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
anume pentru a proteja somnul celor ce iubeau confortul dimineților târzii, opunea cu eroism rezistență, asaltului luminii, ce se filtra neputincioasă prin țesutul infailibil. Carlos veghea somnul iubitei de ceva vreme și îi asculta respirația ușoară, ca pe o muzică celestă. Observa cu atenție și răbdare fiecare amănunt al dormitorului în care Lea își petrecuse atâtea nopți de solitudine și insomnii, asaltată de îndoielile, spaimele și fantasmele unei minți tulburate.Îi tremura inima când și-o imagina așteptând moartea, în calea
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
o cunoaștem cu toții în teorie, dar timpul ne sabotează cu viclenie voința și ne împuținează sistematic arsenalul de luptă, astfel că vigilența noastră scade odată cu interesul pentru ceea ce începem să considerăm că e al nostru, de fapt și de drept.Celeste se îndrăgostise iremediabil, într-un moment aproape inoportun, date fiind complicațiile din viața ei, tocmai când se considera imună și înarmată până-n dinți împotriva sentimentului acesta perfid, care îi adusese în viață multe deziluzii și durere. Era separată de soțul
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
mai departe cântecul și totuși... cel nevăzut, timpul, timpul trăit, își cânta din tot sufletul, bucuria. * Și încă o vară se desprindea zi după zi, dintre filele calendarului... Era atât de strălucitoare așa cum plutea senină, cu rochia ei de muselină celestă neumbrită de nici un petic de nor! Zina tocmai reușise să se ridice cât era de lungă, toropită de atâta soare, de pe cearceaful întins pe nisip, pe care stătuse până atunci sprijinindu-și fruntea pe palme, până când simțise că o frige
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
2 de că . Nu au citit nimic, dar scriu texte pentru care unii ucid (8). De 10 ori și-a pus maneaua Cap și Pajura, pana un om i-a dat în cap încât a ajuns la p(l)ajurile celeste: „După ce a mers la DJ-ul barului ca să îi ceară pentru a zecea oară maneaua preferată, "Cap și Pajura" scrisă de Florin Salam pentru frații Nuțu și Sile Cămătaru, Laurențiu a fost apostrofat de doi clienți din local. Unul dintre
MANELELE, RROM-UL MIHAI NEACȘU ȘI R?OMÂNUL MUGUR VĂRZARIU de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375878_a_377207]
-
de sus./ Nici vântul nu mai bate/ Prin patria mea.// Acolo, sub stânca roșie,/ Stă sângele strămoșilor./ Rana de pe cuțit/ Doinește...// Păsări își caută cuibul/ În pământul mamă./ Ramurile copacilor cresc în jos,/ Rădăcinile prind viață spre cer.” În largul celest se întreamă însăși viața, deplinătatea memoriei, până și împlinirea istorică, timp în care roadele se culeg așa cum e firesc, pământene fiind. Într-o lăudabilă consecvență, registrul poetic se păstrează în mod explicit și exemplar, doar că devine amprentat din interior
DANIEL MARIAN DESPRE MENUŢ MAXIMINIAN de BAKI YMERI în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375958_a_377287]
-
sonete, 2008, Editura Poezia, Iași. Împărăția frigului, 2009, Editura Timpul, Iași Geometrie lirica, sonete, 2010, Editura Limes, Cluj Umbră păsării, poeme alese, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2011 Artă euritmiei, sonete, Editura Vasiliana-98, 2012 Veșnicia dintre clipe, poeme, Editura Vasiliana-98, 2013 Miresme celeste, poeme alese, Ed. Tipo Moldova, Operă Magna, Iași , 2013 Fiordurile memoriei, poeme, Editura Cetatea Doamnei, 2014 ۩ Este membru al Uniunii Scriitorilor din România-26 februarie 1999 A fost inclus în mai multe antologii românești și străine. Colaborează la diverse reviste literare
SONETUL ETERNEI POVESTI de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376075_a_377404]
-
ÎNVĂȚA SĂ ZBORI Nu îți pot dărui averi și splendori, Ci lumina și purpura din zare, Stele, luceferi și raze de soare, Așa cum ți-am declarat de- atâtea ori. Zilnic ți-aș aduce pâine cu sare, Ți-oi arăta grădini celeste cu flori, Te-oi învăța pe lângă mine să zbori S-atingi cu tâmpla-nălțimi amețitoare. Îți voi așeza deasupra un cer de Peruzea și crânguri pline cu mierle. Știi că-n iubire nimic nu se pierde, Totul rămâne de-a
TE VOI ÎNVĂȚA SĂ ZBORI de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376081_a_377410]
-
Topolenco, publicat în Ediția nr. 1368 din 29 septembrie 2014. Mă simt timid la fundul mării Cuprins de peștii răpitori, Privesc prin apă eu spre stele Și mă gîndesc la chipul tău. Un chip de înger se compune Din constelațiile celești, Iubit fiind, acum pot spune: Ești fata ce mă ispitești. Cum poate lumea să mă-ncapă Să te iubesc atît deadînc, Să te cuprind, să-ți spun și șoapte Și buzele-ți ating plîngînd. Sper ca să ies din întuneric Dintr-
ALEXANDRU TOPOLENCO [Corola-blog/BlogPost/375995_a_377324]
-
să mă cutremur Precum o stea ce-i fără chip. Citește mai mult Mă simt timid la fundul măriiCuprins de peștii răpitori,Privesc prin apă eu spre steleși mă gîndesc la chipul tău.Un chip de înger se compuneDin constelațiile celești,Iubit fiind, acum pot spune:Ești fata ce mă ispitești.Cum poate lumea să mă-ncapăSă te iubesc atît deadînc,Să te cuprind, să-ți spun și șoapteși buzele-ți ating plîngînd.Sper ca să ies din întunericDintr-un calvar plin
ALEXANDRU TOPOLENCO [Corola-blog/BlogPost/375995_a_377324]
-
din 01 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Sub ram bătrân, cu floarea cea de tei Ma-ntind să dorm, parfumu-i mă îmbată, Din noaptea neagră vin lumini, scântei, Iar vraja nopții, mă cuprinde-ndata. Purtata-s de miros ,spre înălțimi celeste, În care nici lumină dreptății nu apune, Si-alaturi de Atena îl sprijin pe Oreste, Fiul ce pe-Agamemnon dorește să răzbune. Artemis mă vânează, că sunt a ei fecioara, Iar semiluna să mi-o pune că pe-o mitra
VRAJA FLORII DE TEI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376118_a_377447]
-
de neputință se năruie din vise, Nemulțumiți de noi, ne pierdem în nuanțe, În mii de întrebări și patimi interzise. În tonuri mult prea sumbre și fără strălucire, Neclară e culoarea iubirii dintre noi, Am alungat lumina... Ce tristă convertire! Celeste răsărituri se-mpart acum la doi. Suntem actori banali pe-o scenă părăsită Și jalnic e decorul, doar timpul spectator, Ce vor să joace-o dramă în iarna zdrențuită Și nu cunosc finalul, rutina-i rău sufleor. Dar hai să
PRIN IARNA ZDRENŢUITĂ de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376634_a_377963]
-
Dacă nu ai „gustat“ din dulceața foneticii sale, dacă nu i-ai simțit duioșia curgând prin vasele tale sanguine, este în zadar să scrii despre Limba Română, deoarece ea trebuie scrisă cu sufletul.... XIX. L.G. JANIK - ÎNGER ȘI LACRIMI (POEM CELEST), de Ligia Gabriela Janik, publicat în Ediția nr. 1642 din 30 iunie 2015. Astăzi am vărsat lacrimi. Erau acele lacrimi de durere care răscolesc inima prin curgerea lor inversă, spre interiorul sufletului meu. Și au curs din belșug peste inima
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]