6,376 matches
-
cât sunt încă verzi, și determinate să se coacă artificial cu etilenă. De asemenea, specialiștii au argumentat că roșiile violet au o probabilitate mai mică de a dezvolta una dintre cele mai des întâlnite boli de după recoltare, și anume putregaiul cenușiu. Cu toate acestea, roșiile violet pierd un aspect important al tomatelor - aroma adevărată. Cercetătorii doresc a aplica procedeul și în cazul altor fructe moi, precum căpșunele și zmeura.
Roșiile modificate genetic, de culoare violet by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/64207_a_65532]
-
de izolare, claustrarea i-a priit până la a-i deveni un veritabil amor fati. De aceea nu mă îndoiesc că, dacă i s-ar oferi acum perspectiva mutării, Grigurcu ar respinge-o spontan, destinul lui cerând drept detaliu memorabil împrejurimile cenușii al micului târg gorjean. Portretul criticului, așa cum se desprinde din convorbirile cu Dora Pavel, e acela a unui inadaptat sfios cu înclinații meditative; un suferind de timiditate care iubește necuvântătoarele mai mult decât oamenii și care arată naivități de pe urma cărora
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
privesc un suflet sau măcar pe mine clicat. Pe la a patruzeci și patra mărire mi-am zărit silueta neclară, la a șaizeci și șasea conturul aparatului de fotografiat, lizibil doar pentru mine. Iar apoi deja nimic mai mult decât dreptunghiuri cenușii croite precis ca și cărămizile din zid, ca pietrele din zidul plângerii, în fața căruia stau zi și noapte, ca să continui să pun în îmbinări bucățele de hârtie cu versurile mele. Pentru tot prea târziu, pentru nimic prea devreme Din nou
Tadeusz Dabrowski by Luiza Săvescu () [Corola-journal/Journalistic/6315_a_7640]
-
ci stăruința cu care afirmă că ei aparțin dreptei. Armele neoconservatorilor sînt fundațiile americane — ale căror fonduri sînt direcționate preferențial spre protejații aserviți (după raportul obișnuit de vasalitate: obediență în schimbul protecției financiare) —, trusturile de presă și universitățile în care eminențele cenușii și-au plasat profesorii dătători de ton. Tactica lor stă în intimidarea oponenților prin atribuirea, în caz de rezistență, a stigmatelor în vogă: fascist, rasist, negaționist, antidemocrat etc. Iar dacă ne întrebăm care e scopul căruia slujește această impresionantă desfășurare
Epitaf pentru conservatori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6324_a_7649]
-
aici și cum au înțeles copiii de la o grădiniță să se comporte în preajma unui coleg cu cerințe educative speciale Aceste exemple sunt edificatoare pentru că ele arată că "dacă mai putem avea încredere în ceva atunci când deschidem ochii și vedem realitatea cenușie care ne înconjoară - atunci putem avea încredere în oameni. Mai sunt mulți oameni buni printre noi, trebuie doar să le dăm o șansă să facă ceea ce știu ei mai bine: să își facă meseria...", apreciază specialistul în Educație, profesorul universitar
Părinți de succes: În cine să mai avem încredere? () [Corola-journal/Journalistic/47267_a_48592]
-
mersul îndărătnic al oamenilor de rând (iar nu alături de mersul avântat al omului nou din prescrierile oficiale), scriitorii vorbesc în cărțile lor nu despre un trecut glorios, ci despre o memorie ultragiată, nu despre un prezent eroic, ci despre unul cenușiu, vinovat, neliniștitor. Vorbesc, de asemenea, despre eșec, ratare, inadaptare, injustiție, frică și nefericire”. Nici temele majore ale imaginarului postdecembrist nu scapă privirii lucide a Sandei Cordoș. Lumi din cuvinte oferă, chiar și fragmentar, una dintre primele analize de imaginar ale
Aisbergul (post)comunismului românesc by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4749_a_6074]
-
la expeditor că mi l-a trimis un domn Pambuccian - nu, nu cel de la UNPR -, Victor Pambuccian, profesor de matematică la Arizona State University, si, după ce tăi cu foarfeci și cuțite cartonul gros al coletului, împrăștiind pe covor o vatelina cenușie, exact ca aceea a paltonașului meu din copilărie, dau de cîteva exemplare din Internațional Poetry Review. Special Issue: Contemporary Voices from România. Înțeleg că e vorba de o revistă care propune periodic un numar dedicat literaturii contemporane reprezentative pentru o
Coletul din Arizona. Contemporary Voices from Romania by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/4772_a_6097]
-
pentru că acolo peisajul era mai frumos și mai colorat și pentru că nu era foametea de la noi. În casa noastră mare, poate din cauza coridoarelor, a cotloanelor, a debaralelor și a bolților, foametea era resimțită mai aprig. Și apoi, cartierul nostru era cenușiu, cu case îngrămădite, aproape lipite una de alta. Aici totul era bine delimitat, stabilit o dată pentru totdeauna cu sute de ani în urmă. Străzile, intersecțiile, stâlpii de telegraf, pragurile caselor și toate celelalte erau parcă cioplite în piatră, trasate milimetric
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
zâmbit. Mi-a spus: „Nu suntem prea vorbărețe...”, și m-a privit drept în ochi. Era prima dată când privirea ei a rămas atât de mult ațintită asupră-mi și prima oară când observam cât de limpezi erau ochii săi cenușii, de un albastru spălăcit. Gri-albăstrui. S-a aplecat și m-a sărutat pe obraz sau, mai degrabă, i-am simțit pe furiș buzele. Și mă fixa în continuare cu acea privire limpede și absentă. A stins lumina și, înainte de a
PATRICK MODIANO - În cafeneaua tinereții pierdute () [Corola-journal/Journalistic/4425_a_5750]
-
de nesuportat. DeCe News a vorbit cu trei dintre politicienii direct implicați în campania electorală și le-a cerut să mărturisească care au fost cele mai grele momente ale campaniei. Robert Negoiță, Lia Olguța Vasilescu sau Victor Ponta descriu tabloul cenușiu al luptei cu PDL și dedesubturile campaniei. Robert Negoiță a răspuns fără să se gândească foarte mult. "Cea mai grea zi a fost sâmbătă pentru că am fost nevoit să stau. Legea nu îmi permitea să fac nimic. Eu sunt un
Lupta din subteran: cele mai grele momente al campaniei electorale () [Corola-journal/Journalistic/44378_a_45703]
-
acum a Botoșaniului poartă inscripția “Pecetea târgului Botaș”); Brașov - de la numele râului Brașovia, azi identificat de cei mai mulți specialiști cu râul Graft/Pietrele lui Solomon, mult mai mare și mai învolburat cu mult timp în urmă(denumire peceneagă: bara šu - apă cenușie); Brăila - de la indo-europeanul “bhreg”, însemnând pisc vertical (cu referire la versantul Dunării, orașul numindu-se în trecut “Piscul Brăilei”); (București - de la stâna ciobanului Bucur, care, dorind să se apere de otomani, și-a clădit o cetate și o biserică); Buzău
De unde vine numele județului în care locuiești by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/46115_a_47440]
-
lipit de piept, Ozzie se uita cum mama lui trăgea ce-avea ea de tras, simțind cum și ochii lui încep să devină sticloși. Maică-sa era un pinguin de femeie, rotundă, ostenită și cu părul sur, a cărei piele cenușie începuse să simtă apăsarea gravitației și greutatea propriului său trecut. Nici măcar atunci cînd era îmbrăcată și dichisită nu părea o persoană aleasă. Dar cînd aprindea lumînări, părea a fi mai mult de-atît; părea o femeie care în acel moment știe
La revedere, Columbus by Philip Roth () [Corola-journal/Journalistic/4614_a_5939]
-
limitate, și în cele din urmă rațiunea ca scop în sine, nesubordonat ca mijloc nici unui scop1. Arta se opune schimbului de echivalente, căci orice operă de artă este unică și nu poate fi echivalentul alteia. Împotriva nivelării universale, a uniformității cenușii a lumii fungibile, arta „salvează culorile lumii”. În sfîrșit, principiului utilității, a lui „totul pentru altul”, arta îi opune gratuitatea, caracterul ei de scop în sine. În această lume, spune Adorno, unde totul are o funcție „singura funcție socială a
Adorno despre puterea fără de putere a artei by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/4637_a_5962]
-
excesivă, oricum ar privi relația tată-fiu. Dar validabilă, cred, în planul modelului romanesc, dacă este să privim lucrurile din unghiul de vedere al postmodernismului în ofensivă, Ziarist vibrant, cu cărți despre revista „Tribuna”, despre calatorii prin Italia mirabilă sau doar cenușie, Radu Mareș devine, în perioada sa postdecembristă, un scriitor tradițional pentru care familia, iubirea, fertilitatea ținuturilor atât de ofertante sunt destrămate de somațiile istoriei. Deplasarea spre roșu începe cu deplasarea ziaristului către un orfelinat copleșit de daruri. Suntem după decembrie
Radu Mareș – topografiile de ieri și de azi by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4669_a_5994]
-
intertextualității, ci în acela al transferului, al transpunerii în vremea surpată a fiecărui poet pe care îl substituie azi pentru a-l renaște și, deopotrivă, pentru a-l face să dispară din nou: Apollinaire, „la al cărui mormînt de piatră cenușie/ abia cioplită puțin mă închin de cîte ori ajung în Parisul visurilor mele/ de adolescent neterminat”, Queneau și „ion de la gară”, subiectul „dă rîs”, cum îi zice autorul, Poe al cărui corb chiar „fîlfîie strîmb și aterizează forțat fără victime
Sufletul mărunțit pe un tocător by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4559_a_5884]
-
În Strada, Adrian Chivu evadează hotărât din registrele morbide, preferate anterior. Romanul este plin de culori și, ce e mai important, păstrează senzația de autenticitate, de identificare cu o vârstă ce-și conservă până la capăt naivitatea. Nimic sau prea puțin cenușiu pe cerul istoriei. Nici nu contează că citim, de fapt, aceleași scenarii, de la școala din comunism, la jocurile arhicunoscute (de la oracole și filatelie la șotron, mima, lapte acru, fazan etc.). Nu acestea refac până la urmă vraja unei vârste, cât oamenii
Comunismul light by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4368_a_5693]
-
le culege. Dar în cele din urmă merele cad. Și nimeni nu le strânge! O fi un obicei al locului, o tradiție nutrită de cine știe ce mit străvechi? E, poate, o nevoie de frumos, de culoare încă vie în peisajul din ce în ce mai cenușiu, mai mohorât al toamnei. Numai că, venind dintrun loc în care sărăcia l-a învățat să respecte și să folosească toate darurile naturii, Pierde-Țară e întotdeauna surprins și întristat de asemenea risipă. De aceea se bucură că cineva profită, totuși
Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4386_a_5711]
-
izbucnește un miracol, dar pînă la urmă rămîi, nu rareori, cu senzația aridă că în dosul profanului nu se află decît vidul.) În primul rînd, realitatea dublă de sus, din munte, percepută pe latura lui profană. După o lungă perioadă cenușie, cu zările închise, în cer se deschide brusc „o fereastră a Postăvarului”: „Se sparg norii! Se ridică ceața! [...] ... de la Cabana Sașilor veneau strigăte, care anunțau soare și lumină. Se vede Brașovul! Se vede Rîșnovul!» povesteau cu uimire oamenii... Grupuri de
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
cer peste acest cuib de zînă pierdut între îndoiturile verzi ale dealurilor, răsfrîngea pînă la noi lumina strălucitoare de pe plăcile metalice, cu care e acoperit. În față orizontul era închis de cele din urmă ramuri ale rîpoșilor munți de marnă cenușie ai Neamțului, care se întindeau ca o fișie de fum plumburiu pe zarea cerului depărtat... Alăturea în umbra depărtării, stătea nemișcată și gînditoare, pare că, vestita Cetate a Neamțului, cetatea lui Ștefan, martoră nepieritoare a gloriei noastre trecute.” (Amintiri dintr-
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
albastru, peretele dinspre curte al primei camere, cu văruiala lui în albastrul pal de Mîndrămărie - culoarea ochilor lui Ticu și culoarea simbolică, de Marie, a Mamei -, dar și acela doar de trei sferturi. Fereastra se ținea încă la locul ei, cenușie, așa cum o vopsise ultima dată Ticu. Iar la sticla geamului se mai afla încă, precum o cămășuță de copil pe catargul unei nave care se scufundă, o perdeluță albă, apretată și călcată în pliuri. O dărîmaseră, deci. Împotriva rugăminților mele
Grădina by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/5680_a_7005]
-
o anexă a casei lui Tinu, deasupra ușii de la pivniță. Am tresărit, fericită ca atunci cînd te întîlnești cu o veche cunoștință, pe care o crezi de mult și pentru totdeauna pierită: o fereastră de la casa noastră! Îmbătrînită, cu vopseaua cenușie sărită, dar integrată, totuși, în zidul lateral al casei celei noi. M-am înălțat pe vîrful degetelor, s-o ajung, și am pipăit-o neîncrezătoare cu mîna, să-i simt lemnul, amintindu-mi cum au vopsit ai mei, demult, într-
Grădina by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/5680_a_7005]
-
noi. M-am înălțat pe vîrful degetelor, s-o ajung, și am pipăit-o neîncrezătoare cu mîna, să-i simt lemnul, amintindu-mi cum au vopsit ai mei, demult, într-o pierdută copilărie, ferestrele și ușile cu vopsea de ulei cenușie, și cum eu, bucuroasă de punguțele de aer care apăruseră în vopsea, m-am apucat într-o zi și le-am spart, spre enervarea vădită a Mamei, cu unghiile, ca pe niște beșici apărute pe piele cînd stai prea multă
Grădina by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/5680_a_7005]
-
se bucurau din când în când de razele de soare ce intrau prin cele patru balcoane înalte care dădeau în stradă. Restul trupei stăteam mereu în ariergardă, în acel gineceu, de gheață iarna și de foc vara, care era atelierul cenușiu din spatele casei, cu doar două ferestruici ce dădeau spre un patio întunecos și unde ceasurile treceau ca aerul între catrenele pe care le fredonam și țăcănitul foarfecelor. Prezentare și traducere de Ileana Scipione (în curs de apariție la Editura Polirom
María Dueñas - Iubirile croitoresei () [Corola-journal/Journalistic/5689_a_7014]
-
Autoritățile au emis o alertă în legătură cu posibilitatea căderii cenușii vulcanice asupra capitalei țării Ciudad de México în urma erupției vulcanului Popocatépetl, situat la o periferie a metropolei mexicane, transmite Reuters. Oficiali ai Departamentului de Apărare Civilă au făcut apel către locuitori să ia măsurile necesare de precauție, recomandând limitarea timpului
Erupţia vulcanului Popocatépetl: Cenuşa vulcanică ameninţă capitala mexicană () [Corola-journal/Journalistic/58328_a_59653]
-
ani pe-o planetă îndepărtată ar fi șocat (spun șocat pentru că nu găsesc un cuvânt mai tare), revenind în țară, de schimbarea uluitoare în comportamentul locuitorilor. Astronautul imaginar pe care l-am luat drept martor ar fi părăsit o țară cenușie, în care se vorbea în șoaptă, se stătea, așa cum stau dobitoacele în deșert la izvorul de apă, la cozi nesfârșite, pentru un kilogram de mălai și-o sticlă de ulei. Era țara în care copiii își turnau părinții, securiștii dictau
Despre decență by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5054_a_6379]