7,540 matches
-
două numere, era neapărat necesar să și ridice pantalonii. Între timp, toată tabăra zdrăngănea într-un freamăt groaznic și, din nefericire, continuu. Cineva s-ar putea gândi țși acest cineva ar fi, desigur, cititorul nostru neinstruit, prost și îngâmfat [...] aici cenzura a interzis o bucată de text) că ar putea fi vorba de pregătirile înainte de luptă, de ascuțitul lănciilor, de încărcatul muniției sau amplasatul tunurilor în locuri strategice. Ei nu, dragă cititorule, ca un cronicar ce mă aflu, îți voi spune
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
învăluit-o în mod suveran nuvela, ghicind că a servit drept materie de literatură. Asta o ajută să se decidă: "Dar acest Apolodoro, acest Apolodoro... sărăcuțul!" Și Apolodoro suferă de eșecul său, de absolutul său eșec; niciun atac violent, nicio cenzură, nu mai mult decât o mențiune de elogiu, datorată lui Menaguti care, de când cu publicarea nuvelei, are parte de mai multă ironie în privirile prietenilor și cunoscuților pentru că este neîndoielnic că toți râd în sinea lor. Și Clarita, de fiecare
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
poți să-mi arăți ce ai pe film (face cu ochiul). Ai tras ceva... cadre? Dă să văd și eu. (scoate o lupă) BUNICA: Ce să tragă? Nu-ți arată nimic fără să vedem și noi. BUNICUL: Nu arată nimic. Cenzura s-a desființat. Arta e liberă. Fotografia este liberă. GETA: Tocmai de aia! Am dreptul să știu și eu ce clișee sînt în mintea bărbatului meu. BUNICA: Spune ce-i pe film, că poate ți se rupe. Filmul. FANE: De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
scos un singur volum de versuri, Cerbi pe zăpadă... E greu, e bătaie mare la publicat, pentru că se plătește bine. Ai dracului mai sunt... Cine, domnu’ Nistea? — Ei, cine... Ăia care le citesc Înainte să le publice. Rogoz, ăla de la cenzură, băga-l-aș În p... mă-sii. După ce că nu știe să scrie... Dar ce fac dom’le ăștia de nu mai vin? S-a uitat la ceas, opt fără un sfert, apoi i-a zâmbit. — Nu te-ai gândit la
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
de a gândi. Din anumite perspective comunismul a ieșit învingător, mai ales în Occident. Până acum mă gândeam la partea socială și vedeam latura bună a acestei victorii. Cred însă că unele forme ale corectitudinii politice sunt foarte apropiate de cenzura comunistă, având caracter de ideologii. Spre exemplu, găsesc într-o gramatică a limbii engleze recomandarea de a nu mai utiliza sintagma "sexul slab" deoarece este uzată de prea multă utilizare (e drept, contextul era cel al evidențieri unor expresii ce
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
ruși, exterminați de regimul totalitar comunist - Gumiliov, Mandelștam, Pasternac, Blok, Zoșcenco... Începând cu anul '22, poezia ei se află mereu în colimatorul organelor represive sovietice, gloria câștigată în rândurile colegilor și a cititorului alternând cu brutalele și tendențioasele intervenții ale cenzurii, și culminând cu istorica - mai bine zis - isterica hotărâre a parti-du-lui (prin - Jdanov!) de a lichida Poetul. Iată ce scrie, după prăbușirea colosului sovietic, poetul Mihail Dudin, unul dintre admiratorii și ucenicii Anei Ahmatova: " Slava stătea mereu la ușa ei
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
teme lirice) ca acestea: Moșierița valahă către cățelușa ei, Mânjii colectivei, Cuvânt despre sergentul Belate Alexandru, Industrializarea în târgul meu, Scrisoarea stegarului Frățita, Despre oameni și despre recolte, Am plecat la sat, Președintele colectivei?" Ce noutăți mai află cititorul? Metoda cenzurii comuniste de a emite comenzi sociale care priveau tema literaturii noi ne este deja cunoscută. Dar oare mai știm cu precizie cum se raportau scriitorii la aceste comenzi? Literatura sub totalitarism. 1954 demonstrează că, în vreme ce unii autori inserau "șopârle" în
Sărbătoarea „gloriosului deceniu“ by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7205_a_8530]
-
care priveau tema literaturii noi ne este deja cunoscută. Dar oare mai știm cu precizie cum se raportau scriitorii la aceste comenzi? Literatura sub totalitarism. 1954 demonstrează că, în vreme ce unii autori inserau "șopârle" în texte pentru a evita, pe cât posibil, cenzura care impunea o direcție bine stabilită sau preferau să nu publice nimic, alții erau - în mod surprinzător - bucuroși să îndeplinească ordinele. Iată cum începe un interviu cu Eugen Jebeleanu: Cred că n-aș putea realiza nimic bun dacă n-ar
Sărbătoarea „gloriosului deceniu“ by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7205_a_8530]
-
alambicat, elocvent, hiperbolic, explicativ, înflorit, familiar, elevat, fapt-divers, prețios, participant, poetic, moderat, pamflet, calm). Faptul că totuși le-a folosit ar sugera unele explicații. în 1967, chiar titlul volumului (Exerciții de stil) va fi slujit ca o pavăză contra ingerințelor cenzurii, și așijderea subtitlurile prozelor, alcătuind împreună un discurs liniștitor, care ar suna aproximativ astfel: "Nu vă speriați prea tare, fraților! Sînt niște jocuri inocente, nedemne să vă suscite vreo suspiciune sau să vă ascută vigilența..." Cu doar patru ani mai
La o reeditare by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8708_a_10033]
-
lucruri se pot spune, ori impune... Câte? lăsând în urma lor o dâră... Start from scratch... cum ai râcâi fundul unei cratițe de la zero; cum ai găti de la fundul unei cratițe... A pleca de la zero... Lucrările de bază de aici pornesc. Cenzura e ca pre vremuri... o doamnă între două vârste, decent îmbrăcată, cum era Doamna... nu-i spun numele..., îi voi spune Madame Caliopi... Al cărei realism era... nu realism socialist, realismul realism, realismul absolut, fără de care clasa muncitoare n-ar
Lucrul în sine by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8729_a_10054]
-
an sich" Dar faptul că nu citise Critica rațiunii pure, că nu auzise, clar, de lucrul în sine, se putea deduce după o frază de a ei, nu tradusă, originală... Ceva care se referea la ce era interzis. Subiect al cenzurii, o aluzie la ce nu era permis, ori cenzurat, și în politică și în morală; un... lucru neîngăduit, ceva ce te făcea să te gândești la... actul sexual, la propriu, ceva rușinos, de ascuns... Cele mai nepermise aspecte ale existenței
Lucrul în sine by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8729_a_10054]
-
de valoare, și că traducerea ei a fost un refugiu pentru numeroși scriitori care, neputîndu-și publica opera, s-au menținut în formă traducînd; că pe lîngă literatura clasică, multe texte de literatură contemporană au reușit atunci să treacă de vigilența cenzurii pentru a produce la apariție adevărate sărbători clandestine, ca cele prilejuite în anii 1980 de romanele lui Bulgakov, sau de proza autorilor sudamericani.1 În ultimii cincisprezece ani, realizările cele mai remarcabile s-au înregistrat în domeniul recuperării operei autorilor
Prețul dorinței de a traduce by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8719_a_10044]
-
se oprească"... "Anonimatul" rezistentului se plasează în umbra numelor în vogă: "Seara, promenadă solitară pe faleză, unde se fac pregătiri pentru turnarea filmului Pasărea furtunii, după romanul lui Petru Dumitriu. Anonimatul meu mă întristează". În microuniversul mizeriei, al minciunii, al cenzurii ,întîmplările triste au o rezonanță aparte. Ele compun o imagine a unei umanități amenințate la fiecare pas , panicate, nu o dată "disperate": "ghitaristul care ne-a povestit cum, pe front, avea în buzunar un cleștișor cu care extrăgea dinții de aur
Analogii existențiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8726_a_10051]
-
poetul mizează pe rafinamentul criticului literar, fiind sigur că acesta va gusta expresiile nude și scenele de profil. Infernala comedie, manuscrisul cu sonete incendiare încheiat cu doi ani în urmă, nu poate fi publicat, întrucât morala proletară, asupra căreia veghează cenzura epocii, ar ieși grav avariată. Îi rămâne lui Emil Brumaru acest spațiu privat serializat și, iată, transmisibil, care va circula cu trenul și apoi cu geanta tolerantă a poștașului metropolitan, până în mâinile cititorului de elită, cu același vechi viciu nepedepsit
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
poetul mizează pe rafinamentul criticului literar, fiind sigur că acesta va gusta expresiile nude și scenele de profil. Infernala comedie, manuscrisul cu sonete incendiare încheiat cu doi ani în urmă, nu poate fi publicat, întrucât morala proletară, asupra căreia veghează cenzura epocii, ar ieși grav avariată. Îi rămâne lui Emil Brumaru acest spațiu privat serializat și, iată, transmisibil, care va circula cu trenul și apoi cu geanta tolerantă a poștașului metropolitan, până în mâinile cititorului de elită, cu același vechi viciu nepedepsit
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
spre arta pentru viață. Restul rămâne opera fiecăruia dintre ei. Cu P. Dumitriu, H. Y. Stahl a fost o vreme protejată de închisoare, atâta timp cât tânărul scriitor era în grațiile cele mai înalte ale sistemului politic. După plecarea acestuia, datorită respingerii cenzurii, scriitoarea a rămas cu totul descoperită și a ajuns după gratii. Prozatoarea mai spune că n-a voit să scrie pentru sertar, dar n-a fost nici negrul prolificului și talentatului său soț, care s-a purtat cu ea asemenea
Proza Henriettei Yvonne Stahl by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8761_a_10086]
-
reviste, pentru Voica, altul, notoriu, "Femina Vacaresco", pentru Mătușa Matilda. În franceză a scris romanul confesiune, dar și confesional, cu problematică mistico-esoterică, Martorul eternității. El a fost publicat la Ed. Caracteres în 1975, într-o vreme când autoarea trăia iar cenzura comunistă opera internaționalist. Romanul, care o înscrie pe H. Y. Stahl în seria scriitorilor noștri bilingvi, serie predominant româno-franceză, este substanțial și profund. El a fost tradus în română în 1995.
Proza Henriettei Yvonne Stahl by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8761_a_10086]
-
ci una evazionistă. Iar pentru că în perioada vechiului regim am fost nevoit să colaborez - ca să supraviețuiesc - la Urzica, s-a perpetuat ideea că sunt un comic... Poziția mea de atunci m-a salvat, fiindcă multe lucruri subversive au trecut de cenzură, crezându-se că mă ocup de comicării. Chiar și unii critici au rămas cu impresia că doar m-am jucat. Au, într-o oarecare măsură, dreptate, însă această dimensiune ludică a operelor mele nu o exclude pe cea gravă. Sunt
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
din cineaștii noului val (Nova Vlna). Cu doi ani înainte de invadarea Cehoslovaciei, în 1966, Menzel lua Oscarul pentru cel mai bun film străin cu Trenuri bine păzite (1966), în ciuda acestui fapt, Ciocîrliile pe sîrmă realizat în 1970 și suprimat de cenzură a putut fi văzut abia în 1990. În noul său film, Jiri Menzel a reușit să îmbine spiritul vodevilesc cu gagurile filmului mut, istoria fiind culeasă cu literele mici ale unui om mic, un fel de Tom Degețel, o istorie
Jan care rîde și Jan care plînge by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8793_a_10118]
-
autor interzis. "Nu oficial, ci prin indicații date la telefon", se precizează în aceeași carte de confesiuni. Articolele date de el la reviste erau scoase din paginile publicațiilor de "Secția de presă de la C.C.", Comitetul Central al Partidului Comunist. Instituția cenzurii fusese oficial desființată în România în anul 1977, iar de-atunci controlul presei trecuse complet și exclusiv în domeniul de competență al partidului unic și al organismelor sale. O carte a lui Octavian Paler ajunsă în tipografie fusese "pusă deoparte
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
un haos cultural atemporal și sfidând spațialitatea". Crede și el că, în timpul comunismului, în ciuda multor conformisme, noi am rezistat, am supraviețuit prin cultură, concept minimalizat sau chiar combătut uneori de spirite excesiv radicale. Piedicile sunt bine cunoscute, în primul rând cenzura și politica restrictivă a P.C.R.-ului, care, de exemplu, la Radio a împiedicat sau, în orice caz, a limitat accesul unor scriitori care nu se găseau în grațiile puterii. Așa s-a întâmplat, printre alții, cu poetul Tudor George, "prezență
Tradiția unei reviste vorbite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8820_a_10145]
-
din convulsiile istoriei mici și din bovarismele pseudoteologale de natură ideologică și politică. Generații la rînd, începînd cu acelea interbelice și sfîrșind cu cele născute în deceniile 6-7, și-au tot modificat percepțiile și retorica în funcție de agresivitatea sau de toleranța cenzurii, de formele pe care le-a îmbrăcat intervenția directă a comenzii politice în dinamica și în metabolismul creației. Așadar, pe lîngă interogația de ordin metafizic, pe lîngă indecizia abisală între corporalitatea formei artistice și între puterea de seducție a idealității
Memorie, artă, restaurație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8824_a_10149]
-
In numărul 50 din 21 decembrie 2007, România literară reproduce Raportul asupra rezultatelor monitorizării posturilor de radio și televiziune în perioada 15 octombrie - 25 noiembrie 2007. Este vorba, aflăm dintr-un preambul aparținând redacției (Alex Ștefănescu) - intitulat O formă de cenzură salutară - de o inițiativă a Consiliului Național al Audiovizualului (prin scriitorul Răsvan Popescu), care a solicitat Institutului de Lingvistică al Academiei Române "Iorgu Iordan - Al. Rosetti" un raport privind greșelile de exprimare care se fac la radio și televiziune. Nu vom
Bietul Caragiale by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8832_a_10157]
-
cu realitatea", cu realitatea socialistă, pe care încearcă să o prezinte astfel încât să nu trădeze nici adevărul, nici poezia. Încearcă - în același timp, să-și publice poeziile - și reușește. Ar merita studiate stratagemele prin care izbutește el să înșele vigilența cenzurii. Dar Dinescu nu se războiește, în poemele sale, numai cu cenzura, cu regimul și cu Ceaușescu însuși, ci și cu inerția unui popor întreg, obișnuit doar să "cârâie": "...găinile n-aveau simțul politic prea dezvoltat / cârâiau în surdină și închideau
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
astfel încât să nu trădeze nici adevărul, nici poezia. Încearcă - în același timp, să-și publice poeziile - și reușește. Ar merita studiate stratagemele prin care izbutește el să înșele vigilența cenzurii. Dar Dinescu nu se războiește, în poemele sale, numai cu cenzura, cu regimul și cu Ceaușescu însuși, ci și cu inerția unui popor întreg, obișnuit doar să "cârâie": "...găinile n-aveau simțul politic prea dezvoltat / cârâiau în surdină și închideau ochii la ce se-ntâmplă.../. Sarcasmul autorului nu-i cruță nici
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]