33,474 matches
-
a debutat editorial (în revistă a debutat în 1942, la R.F.R.) în același an cu mine: 1966. (cu Confluente literare) (iar eu cu Lecturi infidele, după un volum în colaborare, un an mai devreme). C. Regman a fost, dintre criticii Cercului Literar, cel mai atașat de actualitate. A scris și studii de istorie literară (cîteva absolut remarcabile, despre tînărul Eminescu, Creangă, Rebreanu, Agîrbiceanu ș.a.), dar pasiunea lui statornica a rămas cronică literară. A practicat-o, cu intermitențe imputabile gazetelor la care
Luciditatea cronicarului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17739_a_19064]
-
atunci nu-și lepăda șapca lui veche de piele împlinind vîrstă unui vizionar... Alexandru cel Mare... Isus Cristos, și alții, - 33 de ani, cifra fatidica pe care biologia o înregistrează în trupul uman sau în cerebelul uman cu cîte un cerc, nu negru, insă vizibil, înscris pe restul materiei. În schimb... în schimbul părului,... dacă nu l-ar fi avut și ar fi fost chel sub șapca de piele, avea o pereche de mustăți foarte ascuțite și foarte lungi, iar pe numele
Sapca de piele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17735_a_19060]
-
se permite să voiajeze ceea ce îl determină să emigreze legal. Ajunge în Germania în 1980 și aici soarta îi surîde în sfîrșit: cărțile și compozițiile sale devin cunoscute și apreciate, călătorește mult, minat de o insațiabila curiozitate (ajunge și dincolo de Cercul polar, în SUA și Canada, în Egipt, de repetate ori...). În discuția cu Iv Martinovici, înregistrată în vara lui 1993, mărturisește că, dintre toate locurile lumii, Mediterana și-o recunoaște că patrie sufletească. Nu bănuia atunci că, în vara următoare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17755_a_19080]
-
s-au tot perindat prin epoca, dispărută apoi prematur, la numai cincizeci de ani. Prin coroborarea acestor răspunsuri s-ar putea obține informația palida că Lucia Ioan a fost profesoară la facultatea de Arte Decorative și o pictorița prețuita în cercurile profesionale, lipsită însă de popularitate (și cu atît mai mult de glorie) și care, pentru acuratețea imaginii artei noastre contemporane, ar trebui readusa în atenția publică. Și acest lucru chiar s-a întîmplat. Cu opt ani în urmă, Mihai Oroveanu
Expozitia Lucia Ioan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17769_a_19094]
-
sintagma, la început cu o definiție clar orientată ideologic: în Dicționarul limbii române (DLR), tomul IX, litera R, 1975, explicația (s.v. rece) este "stare de încordare, de tensiune în relațiile internaționale, provocată de politică de pe poziții de forță, dusă de cercurile imperialiste agresive." În DEX (1996), finalul definiției e diferit, preferîndu-se generalizarea: "stare de încordare, de tensiune în relațiile internaționale, provocată de politică de ostilitate a unor state față de altele, care nu ia totuși forma unui conflict armat" (s.v. război). Interesant
"Război rece" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17783_a_19108]
-
a Formei absolute, intangibile, care sporește lirismul, nefiind extranee, ci implicită substanței acestuia). Idealitatea interzisă plînge, leacul său fiind însă, pentru a spune așa, de natură homeopatica, adică o accentuare a "secetoasei" abstractizări: "atunci îți vine să crezi că și/ cercul varsă pe ascuns/ lacrimi/ și îți zici/ nu ar strică puțină secetă/ prin trădare" (puțină secetă prin trădare). Înțelegînd, totuși, puterea ireductibila a informului, poetul îi compătimește pe tehnicienii exclusiviști: "în unghiul retragerii în vesminte albe/ încercînd încercînd/ așa am
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
un poem, o nuvelă, un studiu psihologic, o exegeza... Fiindcă ne temem să nu dăm o nuanță prea emoțională (lui nu i-ar fi plăcut), ne rezumam la cîteva pasaje de interes strict literar. Întîi, părerea lui Ovidiu Cotrus despre Cercul literar de la Sibiu, dinăuntru: înainte de a fi o grupare literară, era o grupare prieteneasca: "La Sibiu, noi nu eram un cerc literar cu statute: nu există președinte, nu există secretar, - eram un grup de prieteni care ne întâlneam zilnic, care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17791_a_19116]
-
i-ar fi plăcut), ne rezumam la cîteva pasaje de interes strict literar. Întîi, părerea lui Ovidiu Cotrus despre Cercul literar de la Sibiu, dinăuntru: înainte de a fi o grupare literară, era o grupare prieteneasca: "La Sibiu, noi nu eram un cerc literar cu statute: nu există președinte, nu există secretar, - eram un grup de prieteni care ne întâlneam zilnic, care rătăceam nopțile prin orașul de jos sau făceam plimbări de ore întregi prin Dumbrava. Între noi s-a cimentat o legatura
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17791_a_19116]
-
om pe care-l apreciam sau îl considerăm valoros, el nu devenea un cerchist". Conflictele care au existat între cerchiști erau de opinii literare, nu coborau în plan uman și nu afectau prietenia, iar după mulți ani grei, cînd membrii Cercului s-au putut din nou manifestă că scriitori, legătura dintre ei se păstrase intactă: "Am reapărut, nu ca un grup literar distinct de restul literaturii române, ci ca un grup de prieteni care au păstrat vechea lor amiciție, de la 20
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17791_a_19116]
-
la varsta de 50 de ani. Mulți dintre scriitorii mai tineri continuă să se mire că un asemenea lucru a fost posibil. Dar acesta e adevărul: micile neînțelegeri, care au umbrit ici și colo relațiile unora sau altora din membrii Cercului literar, n-au putut să-i afecteze unitatea spirituală." Întrebat de N. Prelipceanu de ce nu a publicat pînă la acea dată nici o carte, Ovidiu Cotrus se explică: Motivul trebuie căutat, în primul rand, pe plan subiectiv. Aș putea să afirm
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17791_a_19116]
-
răscruce de drumuri, se reazemă pe... poezie! Citim: „simțindu-mă cu totul părăsit, puneam tot sufletul în încercările mele poetice. Grație acestui lucru, existența mea părea să se justifice cumva [...] doar poezia era unica mea șansă de a rezista”. În cercul de refugiați polonezi, el este ocrotit cum nu se poate mai bine, fără să-l părăsească de fel credința în Dumnezeu. Soarele îi surâde după colțul tuturor dramelor. Lăudat că scrie, ba precum Lermontov, ba ca Esenin ori Maiakovski - Petia
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
și ironia se cumpănesc. Dar, întîi de toate, să-i consemnam reveriile închinate metropolei moldave. Ele dau glas unui calendar sacral local, cu file întoarse patetic, într-un netimp celebrator în absolut: "Vai, vremea cum trece/ rostogolind în abisuri/ sfintele cercuri:/ joi, vineri, sîmbătă,/ duminică, luni, marți, miercuri...// Dacă aș avea timp,/ aș scrie un poem despre/ Magiștrii îngropați în bărăgane,/ printre abecedare și icoane// Dacă aș avea timp/ aș scrie un poem despre/ diaconul Ion Creangă,/ despre sfintele cercuri:/ joi
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
sfintele cercuri:/ joi, vineri, sîmbătă,/ duminică, luni, marți, miercuri...// Dacă aș avea timp,/ aș scrie un poem despre/ Magiștrii îngropați în bărăgane,/ printre abecedare și icoane// Dacă aș avea timp/ aș scrie un poem despre/ diaconul Ion Creangă,/ despre sfintele cercuri:/ joi, vineri, sîmbătă,/ duminică, luni, marți, miercuri..." (Vedere din pridvorul Bojdeucii). Sau această devotată închinare, pe o trama antitetica, la statuia Luceafărului: "Privesc statuia lui Eminescu, noaptea,/ O noapte imperiala./ În preajma, iau cină tîrzie, măturătorii de stradă, bărbați și femei
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
închinare, pe o trama antitetica, la statuia Luceafărului: "Privesc statuia lui Eminescu, noaptea,/ O noapte imperiala./ În preajma, iau cină tîrzie, măturătorii de stradă, bărbați și femei./ Au chipuri tăcute, imemoriale// Mai mulți șobolani se adună brusc/ în jurul statuii,/ într-un cerc conspirativ./ Încep să cînte pe trei voci,/ mai mult vociferînd:/ ăPoetul este un impostor!/ Nu descrie realitatea!/ Îl vom sfîșia, îl vom sfîrteca!a// E aproape media nopții, în Europa" (Statuia lui Eminescu, noaptea). Sau această amplu întristata deschidere geografică
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
a materiei însăși, imanenta ei enigmatic organizată, înflorita într-o grație umbroasa: "uite/ pămîntul că un melc/ cum își scoate coarnele//prin țarina reavăna/ i-o sănătate-n univers numai noi/ lirici bîjbîim// apele cresc repede/ frunză decade/ copacul adună cercuri lumești/ norii deasupra încuviințează/ trecerea toamnei// ți-ai lăsat privirea-n jos/ părul mătăsos și moale/ ispitele// totul în univers știe ce are de făcut" (Călătorie). De sub condeiul lui Luca Onul izvoraște un cu totul alt lirism, cantabil, torid-melancolic, plonjînd
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
statut de arca/ Din biserici și spitale/ Charon o s-o care-n barcă.// Jupuit de carnea tare/ Pînă luminează osul/ Vreau să văd țîșnind din mare/ Doamne, hoitul tău, frumosul!" (Frumosul hoit). Ecouri baudelairiene și rimbaldiene se altoiesc pe baladescul Cercului de la Sibiu, pe rusticitatea autohtonă de acestă pusă în valoare: "O iarbă-albastră șterge tatuaje/ De pe spinarea dealului din noi;/ Pilcuri de fragi închipuie grilaje/ Prin ceață care fumegă-napoi.// Ca niște nave satele de munte/ Vîslesc cu crucile înfipte-n
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
recluziune impusă din exterior. Căci, iată, devine din nou un solitar, mai mult ca oricând. Și, mai mult ca oricând, se simte disponibil pentru ceilalți, într-o efervescenta a dăruirii care merge, paradoxal și firesc totodată până la dispariția dintre ei. Cercul se întregește: cândva, la lacul Pasărea, se crezuse iremediabil singur înaintea morții pentru a nu fi reușit să își salveze de la înec decât doi din cei patru prieteni. Acum, la Jilava, victoria împotriva singurătății este, printr-un suprem gest, totală
Singurătatea unui mentor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17843_a_19168]
-
Olimpiada din 2008 și primul la începutul anului 2000. Cât de mult s-a schimbat orașul față de acum 10 ani și chiar față de acum doi ani - este ceva de necrezut! Mă aflu în districtul Chaoyang, lângă cel de-al treilea cerc (linie de centură - sunt 5 în total, dar numărătoarea începe de la 2!) o zonă selectă a orașului, modernă și curată. Este 6 mai după amiază, în anul de grație 2010. Soarele se „prevede” bolnăvicios prin smogul generat de fel de
Beijing acest miracol!. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_97]
-
locuinței sau micii afaceri a cuiva (restaurant, magazin, atelier de reparat biciclete, croitorie etc.), chiar dacă este solidă și valoroasă. Orașele trebuie să se modernizeze cu orice preț și rezultatele sunt evidente, impresionante, de necontestat. Anatema pusă pe o clădire (un cerc mare, roșu, cu un semn înscris în el care înseamnă, presupun - demolare) este fatală, fără șanse de supraviețuire pentru acea clădire. Am aflat însă că despăgubirile sunt corecte și nimeni nu rămâne pe drumuri. Guvernul are bani mulți și are
Beijing acest miracol!. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_97]
-
un trecut pe care l-au protejat (din inconștiență, din prostie, din ticăloșie?), pentru că se acoperă de ridicol. Situația s-a complicat atât de mult, încât până și adevărul se ridică astăzi împotriva coaliției de la guvernare! Știu că în înaltele cercuri ale președinției se coace acum un scenariu de avarie. El constă în distanțarea tot mai pronunțată a d-lui Constantinescu de executiv și de Parlament, în încercarea de a-l salva, la viitoarele alegeri, măcar pe finul călugărului Vasile. Cu
"Presedintele nostru, premierul vostru"?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17870_a_19195]
-
prezentată situația nefericită a regelui, foarte bolnav, domnind fără influență în Palatul Regal, "puterea toată fiind însușita, fie și contra oricui, de imperiosul prim-ministru". Iorga, de la început, filoantantist, a avut tăria de a sta împrejurul cumintelui prim-ministru, nealăturîndu-se cercurilor furibund antantiste (N. Filipescu, Take Ionescu, Delavrancea). I s-au adus, pentru asta, numeroase acuzații, părăsind și secretariatul Ligii Culturale. Dar și-a păstrat, neclintita poziția. Unii au spus ca Ducă, ca ministru al Instrucțiunii, a avut misiunea de a
Din memorialistica lui N. Iorga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17864_a_19189]
-
vină dovezi că, de fapt n-a colaborat, ci doar a sprijinit Biserică pe lînga autorități. Greu de stabilit adevărul. Versatilitatea unora... - Cum au apărut turnătorii în România? - Înainte de 1952, în plină teroare, pe cînd se făceau arestări masive, în cercuri închise noi vorbeam liber, aveam încredere unii în alții. Nu apăruse încă mentalitatea că printre noi trebuie să fie un turnător. Aceștia, pe care îi știam, erau excluși din cercurile noastre. După eliberare, i-am întîlnit pe cîțiva dintre ai
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
în plină teroare, pe cînd se făceau arestări masive, în cercuri închise noi vorbeam liber, aveam încredere unii în alții. Nu apăruse încă mentalitatea că printre noi trebuie să fie un turnător. Aceștia, pe care îi știam, erau excluși din cercurile noastre. După eliberare, i-am întîlnit pe cîțiva dintre ai noștri și, cu uimire am aflat că "turnătorii", ostracizați pe vremuri de noi, fuseseră între timp admiși. Cînd mi-am exprimat nedumerirea, mi s-a răspuns: "știm că-i turnător
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
și discutăm, cum cred că afară, în ultima parte a detenției noastre, nu se mai putea vorbi. Tocmai datorită solidarității și încrederii create între noi, cei de-acolo, ne simțeam liberi. "Afară", încrederea despre care vorbesc dispăruse încetul cu încetul, cercurile de prieteni de altădată deveniseră din ce in ce mai restrînse pînă ce, fiecare înțelesese să se retragă, solitar, de teama că unul dintre ceilalți l-ar putea denunță. Așa ceva nu era posibil în închisoare. În primul rînd, acolo funcționa o regulă de comportare
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
în mod distinct istoria și sînt radical diferiți atît că experiența imediată cît și că experiența interioară: Ion Popescu-Negreni a fost prizonier în Rusia și a cunoscut infernul siberian, Vasile Dobrian a experimentat incoerenta istoriei (și toate fracturile derivate) în cercurile avangardiste, în apropierea acelor spirite protestatare care încercau, vehement, remodelarea realului. Acestor mari deosebiri, care privesc atît viață cît și înțelegerea și expresia artistică, li se mai poate adaugă încă una: relația cu scrisul, cu textul, cu lumea virtuală a
Memoriile (si memoria) pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17896_a_19221]