6,424 matches
-
Că nu-i un lucru la-ntamplare , Să scrii un gând Ce-l ai în minte . Să spui un dor , Să plângi pe strune , Să rupi din tine O bucată , Să o așterni Pe o hârtie . Să doară scrisul Și cerneală , Să doară gândul Și visarea . Să scrii cu litere de foc , Pe sufletul făcut bucăți . Să râzi când ochi-ti Sunt cu lacrimi Și pe furiș le ștergi Cu palma , Si scrii , Si plângi , Si râzi , Si doare . Referință Bibliografica
JOACA de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354506_a_355835]
-
25 martie 2014 Toate Articolele Autorului Și fu iarăși lumină când se hotăra să se plimbe cu mâinile drese-ntr-o cupă pe langă bulevarde largi, despicate-n scuaruri potopite de vedeață. Pe jos, pietre încremenite mirosind a bastonașe și cerneală, se scurg pe langă tălpile lungi, de înțelept repetent, si păsuie adierea trecerii sale. Apă uscată se prelinge și ea nevazută-n splendoare că să-nmoaie fântâni de tăcere și apoi gata, gândul muri. http://artelesistiintelevietii.wordpress.com/2014/03/25
ZANMAI de DALELINA JOHN în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353835_a_355164]
-
-vă să binevoiți a dispune înscrierea acestei firme în registrele acestul Onor. Trib. Primiți vă rog asigurarea mea prea distinsei mele considerațiuni. Semnează Caragiale. Fac mențiunea că numai semnătura îi aparține lui Caragiale, restul scrisului cu această limbă încâlcită, cu cerneală violetă, redactată neglijent, este pesemne a vreunui grefier semianalfabet. Succesul inteprinderii este încurajator. Gazetari, scriitori, actori își stabilesc acum locul aici la o halbă de bere și la lungi șuiete despre viața literară și politică din București și nu numai
BERARUL CARAGIALE(162 DE ANI DE LA NAŞTERE) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353824_a_355153]
-
din nori, / Când astăzi se scrie pe duruitori, / Pe pietre-aruncate și pe tâmple fierbinți, / Adorabilă fiară, să nu mă mai vinzi / Stelei duble și fără noroace / Ca balaur pe ochi să se-nșface. / Port în mine carapace verzuie / Și durută cerneală, și cerneală cam șuie. Parcurgând cele două cărți, cititorul va constata că adorabila fiară îl seduce, îl sfâșie fără milă și, în același timp, îi reconstituie parametri arhetipali ai binelui și frumosului. Îmblânzită sau nu, poezia Cristinei Emanuela Dascălu comunică
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
Când astăzi se scrie pe duruitori, / Pe pietre-aruncate și pe tâmple fierbinți, / Adorabilă fiară, să nu mă mai vinzi / Stelei duble și fără noroace / Ca balaur pe ochi să se-nșface. / Port în mine carapace verzuie / Și durută cerneală, și cerneală cam șuie. Parcurgând cele două cărți, cititorul va constata că adorabila fiară îl seduce, îl sfâșie fără milă și, în același timp, îi reconstituie parametri arhetipali ai binelui și frumosului. Îmblânzită sau nu, poezia Cristinei Emanuela Dascălu comunică și cuminecă
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
dragostea poetului! E-a dorului tânguială în sufletul singuratic, pentru cititor romantic! E-nmiresmată petală din floare nemuritoare, ce din carte-i grăitoare! E rază sentimentală scăldată-n gând de scriitor și pusă-n ochi de cititor! Este urma de cerneală cu-a inimii frământare, ce niciodată nu moare! E a poetului boală și-a gândirii nostalgie! Fără ea, viața-i pustie! Pe cale transcendentală, în alt chip își duce harul. Alt poet să-i bea paharul! © Maria Filipoiu 26.07.2014
CE-I POEZIA? de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353125_a_354454]
-
din cocori cu flori și din stele cu mărgele dintr-un stol de rândunele picuri mii de albastrele cum sunt ochii mamei mele... Ai venit, toata-n albastru cu flori-de-nu-mă-uita în glastra de alabastru și mă ningi mereu albastru cu cerneală, dintr-un astru pe hârtii de calendar, si asa mereu mă bucuri când po(e)mul face...muguri... Referință Bibliografica: Picuri / Elenă Spiridon : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1170, Anul IV, 15 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
PICURI de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353620_a_354949]
-
admiră și sunt modele. A ales teatrul care, ca și actorul nu are vrstă. A început la Teatrul Național din București și conduce azi Teatrul „Masca”. Drumurile sunt așternute în cuvinte alese din cărțile sale. Actorul are cărți scrise cu cerneală de spirit și cu toc de minte. Sunt izbutiri livrești zugrăvitoare ale chipurilor fizice și sufletești dar și ale epocii în spiritul și actul ei. Spre citirea lor, trezirea interesului e destul de energică. Cine refuză să deschidă o carte scrisă
MIHAI MĂLAIMARE. TEORIA GESTULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353706_a_355035]
-
fosse brillante pece mi avvolge e mi trascina în un vortice di pace GÂNDINDU-MĂ LA TINE Ploua cu pânze de paianjeni Fumatul înaripat Se înalță la cer Abisul lacrimilor Care se scurg încet Ca si cum nu ar fi fost nimic... Cerneală din degete Să usuce mângâierile Care încă mai ard. PENSO A TE E piovono ragnatele Dalle ali fumanti E salgono al cielo Abissi di lacrime E cola lentamente Come se fosse niente Inchiostro dalle dita Ad asciugare le carezze Che
DESTINUL / DESTINO (POEME BILINGVE) de SIMONA PUŞCAŞ în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354111_a_355440]
-
unor imagini care șterg și abrutizează personagiile timpurilor de odinioară, schimbă cu degetele lungi eșarfa roșie cu bulina albe de pe un umăr pe altul, stiloul cu peniță redis se supune ascultător firului de gând tors cu încetineală în stropii de cerneală albastră înșirați în litere de-o șchioapă pe pagina de gardă, în două minute îmi întinde cartea și-mi spune să citesc ce-a scris. Dau curs „poruncii” cu o anumită codeală și încerc să fiu coerent căutând cu înfrigurare
SCRIITOAREA (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354246_a_355575]
-
Acasa > Strofe > Creatie > CARTEA INEPUIZABILĂ A CERULUI Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 863 din 12 mai 2013 Toate Articolele Autorului Tatăl meu în ultimele clipe de viață Căuta cu înfrigurare cerul Crăpat de greutatea incomensurabilă a cernelii Mai scrii Doamne Mai scrii Costel Zăgan, Ode gingașe Referință Bibliografică: CARTEA INEPUIZABILĂ A CERULUI / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 863, Anul III, 12 mai 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
CARTEA INEPUIZABILĂ A CERULUI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354729_a_356058]
-
picteaza un covor, Sărutul unui strop se prinde de picior. Un braț dintr-un copac își sprijină vioara Și vântu-i dă un ton nostalgic și firesc, Prin marea de cuvinte încet pășește seara, O perlă sidefată adâncul și-a ales. Cerneala se înnegrește de norii care vin Ignor prezenta lor și cu senin mă închin. Cobor pân la pământ metanie de ceară Aș vrea să fie pace ca și întăia oară. foto internet 25-10-2014 Camelia Cristea Referință Bibliografică: Decor de toamnă
DECOR DE TOAMNĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347063_a_348392]
-
grecești și a unor limbi semitice (TILR, I, 1965, p. 38). După părerea noastră comparația cu ebraicul rum „înălțime, ridicătură“este elocventă: „Aici s-a descoperit ceramica din secolul II e.n. Pe un vas întâlnim de două ori scris cu cerneală neagră cuvântul rwm, ceea ce poate însemna fie „Roma“, fie „înălțime, ridicătură“ (Amusin, Manuscrisele de la Marea Moartă, B., 1961, p. 59). Într-adevăr, dacă privim harta Italiei, Roma este un oraș al celor șapte coline având în jur, pe toată lungimea
ROMA, LATIUM – DOUA ETIMOLOGII. de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347060_a_348389]
-
de semnificații : ,,am ars/ în plină lumină/ am ars precum/ o lumânare/ în altar/ fără tăria de a mă stinge/ până la capăt/ ca lucrul ce/ o singură dată îl ai''. Mihai Pleș este un poet care își moaie pana în cerneala sufletului și în libertatea expresiei, căreia îi dă frâu liber, fără precepte convenționale, construind o frază scurtă , frumos închegată, cu multe intercalări, dar și cu reale valențe metaforice : ,,norii/ oameni plecați care plâng''. Se simte destul de pregnant accentul aforistic al
LIRICA EXENŢIALĂ A LUI MIHAI PLEŞ, CRONICĂ DE MIRCEA DAROŞI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1028 din 24 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347198_a_348527]
-
recitându-mi câteva versuri pe care feciorii le spuneau când primeau ordinul de recrutare: Într-o zi de sărbătoare / Primii acasă scrisoare / Ordinu’ de recrutare / Și-au scris cu cerneal-albastră / Când era să-mi iau nevastă / Și-au scris cu cerneală verde / Când eram mai drag la fete. Când plecau în armată, feciorii cântau cântece ca acesta: Dar-ar Dumnezeu un foc / Să ardă Sibiul tot, / Să rămână numai parii, / Să se-nțepe generalii, / Generalii și maiorii / Care cătănesc feciorii. „Aș
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
educi un copil!” Numai mami îi zâmbea în ambele situații și îi amintea că “bătaia este ruptă din rai”. Prima zi de școală a început mai greu decât cu un an în urmă, când mă întorsesem cu caietele pline de cerneală și pătată de rușine . În Toamna lui 1960, când m-am întors de la școală, mami spăla în curte în albia de lemn. Erau rufe peste tot; și în albie și în lighean, care ateptau să fie spălate a doua oară
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
la școală cu sufletul mai ușurat și cu convingerea că îmi găsisem meseria care poate era cea mai grea. Când să ieșim pe ușă, mi-am adus aminte că nu o văzusem pe mami punându-mi în ghiozdan călimara cu cerneală, așa că m-am întors repede și fără să-i spun, am luat-o de pe masă și i-am dat drumul în ghiozdan, pe care mi l-am pus singură în spate, aranjându-mi volanele de la șorțuleț, să nu se șifoneze. Curtea
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
luasem de bună și în loc să mergem fără zgomot, ne chinuiam toți să-i fim pe plac și pășeam chiar în vârful pantofilor. Am pășit în clasă cu sufletul la gură, cu degetele de la picioare amorțite și cu ghiozdanul plin de cerneală. M-am așezat în prima bancă pe rândul din mijloc, cu un băiat durduliu, cu obrajii roșii ca două mere ionatane și care, poate de emoție, sau poate că alergase în curte, era ud de transpirație și își ștergea fața
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
secundă mi-am simțit degetele ude după care, un firișor cald mi-a alunecat pe șortul alb și pe picioare. Am văzut negru, violet, galben, roșu, verde, ca în final, retină să-mi dea culoarea de albastru. Era călimara de cerneală care, nefiind bine închisă, și-a pierdut dopul și culcând ghiozdanul în bancă, a găsit de cuviință să-mi albăstrească și mai rău ziua decât era. Grasul a început să râdă ca un nebun și să strige: -Tovarășa învățătoare, fata
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
și-a pierdut dopul și culcând ghiozdanul în bancă, a găsit de cuviință să-mi albăstrească și mai rău ziua decât era. Grasul a început să râdă ca un nebun și să strige: -Tovarășa învățătoare, fata asta a murdărit de cerneală banca, dușumeaua și uniforma, veniți repede! O să mă murdărească și pe mine. Când învățătoarea a ajuns lângă mine, barba îmi tremură, iar capul îmi ardea de privirea celor 39 de copii. Care mai de care scoteau cele mai crunte exclamații
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
nu plângi în prima zi de școală, o să-ți poarte ghinion! mi-a spus învățătoarea cu zâmbetul ei deosebit. Am înghițit în sec și de frica ghinioanelor, mi-am șters lacrimile cu mâna, uitând că degetele îmi erau pline de cerneală. De data aceasta lacrimile mele deveniseră și ele albastre, spre satisfacția clasei, care găsise un alt pretext să se miște și să facă gălăgie. Am ieșit din clasă cu ghiozdanul și cu învățătoarea, dar nu înainte să-mi arunc privirea
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
și pentru prima dată nu mi-a pus labele în piept și nu m-a lătratat când mâncam, să-i arunc ceva din farfuria mea. Dacă la școală fusesem prilej de râs, acasă eram considerată o victimă a călimării de cerneală și care, în ochii lui tata-mare însemna „noroc”, vărsându-se plină la prima oră de școală. -O să învețe, că doar s-a vărsat plină, nu s-a spart goală! ne-a spus mulțumit, după ce a ascultat toată povestea. -Tu
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
în fotografie strângea în pumnul mâinii drepte cinci lei ... ÎI. SCRISOARE EXPEDIATA ÎN FIECARE CLIPĂ, de Mihaela Arbid Stoica, publicat în Ediția nr. 725 din 25 decembrie 2012. Da, ți-am scris zeci de scrisori, cu până gândului și din cerneală sufletului. Ți-am scris și am să-ți scriu până la apusul vieții. Îmi împletesc din dorurile mele firele subțiri ale speranței. Gândurile mele ți le trimit zilnic,din seva amintirilor noastre. Îți păstrez palmele pe inimă mea și cu capul
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
de culoarea ochilor albaștrii și îmi este dor de cantul tău de leagăn. Îți caut brațele în somn, și dragostea mea se imbrastie în vânt. Citește mai mult Da, ți-am scris zeci de scrisori, cu până gândului și din cerneală sufletului.Ti-am scris și am să-ți scriu până la apusul vieții. Îmi împletesc din dorurile mele firele subțiri ale speranței. Gândurile mele ți le trimit zilnic,din seva amintirilor noastre. Îți păstrez palmele pe inimă mea și cu capul
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
meu îngust, cum se moare de foame la propriu, cum se ucide din dragoste ... Dar experiențele mele pot fi, și sunt, generalizate, extrapolate, combinate și asociate cu imagini rupte ca din peliculele filmelor italienești din anii 50. Realitatea iese ca cerneala printr-o sugativă bună, și depășește mitul ficțiunii pe care, inițial, contez. Nu am o carte anume pentru care aș fura sau ucide. Toate îmi sunt dragi sau le urăsc deopotrivă. Sunt bucățele din mine și au și ele micile
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]