2,433 matches
-
de generic dintr-un film pentru adulți. Le-am urmărit încolăcelile însetate cu o curiozitate neutră pe care mi-o conferea propria mea liniște sexuală, sau bogăția. La fel m-am simțit și la gândul întâlnirii cu Selina - Selina aia... Chelnerul mi-a strecurat un zâmbet blajin și sfătos în timp ce-mi aruncam cartea de credit pe tava întinsă. Întreaga poveste se va afla în tot orașul. Iar scenariul se va putea adapta la această ardoare trupească, cu un adaos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dumneavoastră, domnule. M-am uitat la tavă - și am simțit acele de gheață ale rușinii înțepându-mi pieptul. Ca o gheață fierbinte, ca o sudoare înghețată. M-am ridicat în picioare. În strălucirea de foc a tăvii am văzut fața chelnerului care aștepta - și cartea mea de credit tăiată exact în patru. Unde e nenorocitul ăla de director? Hei, tu, vino-ncoa. Este procedura companiei, domnule. Am verificat cartea dumneavoastră de credit pe calculator. Suma a fost retrasă. Computerul e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
strălucirea cu o dublă protecție contra timpului și vicisitudinilor lui. Avea de-acum culoarea, nuanța banilor. Selina s-a așezat comod și a început să vorbească. New York-ul era exact așa cum și-l imaginase. Am făcut un semn agitat după chelneri în acvariul aglomerat din hol. Era una din acele vitrine de bâlci unde America respiră profund, etalându-și bogăția corporativă, unde lifturi de efect aleargă și se opresc printre fântâni și vegetație și curățenie computerizată - un stand din Marea Expoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a cățărat pe mine un melc uriaș, dar, în mod straniu, în momentul ăla mi-am imaginat exact cum ar fi. —Ce bine arăți fără hainele alea ale tale de lucru. Ia un pahar cu șampanie. Lângă mine apăru un chelner cu o înfățișare plăcută, purtând o tavă de argint. Recunoscătoare, am luat un pahar. Jumătate din creierul meu era încă preocupată de motivul îngrijorării lui Bill. Aș trece peste câteva zile să îl văd și l-aș descoase la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
treacă la fapte, zic eu, spuse Charles de Groot. Vai, unde-mi sunt manierele? Fetelor, voi nu beți nimic? Se întoarse și pocni din degete: Hei, niște șampanie, și mișcă-te repejor! strigă el. M-am străduit să-i mulțumesc chelnerului când acesta a venit, dar mă îndoiesc că i-a păsat. Începeam să mă simt din ce în ce mai inconfortabil; îmi făceam griji că prezentarea sculpturii ar putea ieși prost și nu mă simțeam în largul meu în acea companie. Existau mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mână. Se pare că l-ai terminat pe acela. — Te rog, am zis, încercând să nu par prea entuziasmată. Mi-a întins abil un pahar, luându-l pe celălalt gol aproape în același timp și punându-l pe tava unui chelner care tocmai trecea. —Rochia e minunată, a spus. Îmi cer scuze dacă am fost prea familiar. Am sorbit din șampanie și m-am uitat din nou la creația mea, fără să-mi vină să cred că îmi aparține. —E genială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
simți bine acolo la o întâlnire sunt arhitecții. Am comandat, Sebastian luând din fericire asupra lui sarcina de a alege vinul. A ales unul australian, care trebuia să fie ceva special. Era OK. Sunt mai degrabă adepta vinului la cutie. Chelnerul ne-a adus un coș cu pâinici asortate împreună cu un bol din sticlă cu ulei de măsline în care să le înmuiem; am luat o chiflă cu roșii uscate și am mușcat din ea. Mergea bine cu vinul, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ne-a adus un coș cu pâinici asortate împreună cu un bol din sticlă cu ulei de măsline în care să le înmuiem; am luat o chiflă cu roșii uscate și am mușcat din ea. Mergea bine cu vinul, cel puțin. Chelnerul s-a retras și brusc m-am simțit neliniștită. Stând lângă Sebastian așa de formal, amândoi bine îmbrăcați (da, el era la costum) și comportându-ne exemplar, mă făcea să vreau să mă fâțâi pe scaun și să-mi rod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
face o supă măcar pe jumătate la fel de bună ca supa mea concentrată de roșii cu sfeclă, aș retrage orice gând răutăcios avut vreodată la adresa ei. Și s-a întâmplat ca Minorul să fie și el la Mowbray, zise Sebastian în timp ce chelnerul debarasa masa, nu l-am mai văzut din liceu, dar ne-am înțeles mereu foarte bine. Am jucat împreună cricket, a adăugat el cu modestia care arăta că fusese căpitanul echipei. Mi-a făcut plăcere să îl revăd. Era acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Folosind cu viclenie trucul la care recursesem și eu mai devreme, Sebastian nu numai că mă întrebase despre mine, dar reușea să și pară interesat de răspunsuri. Abia dacă atinsesem subiectul fascinant când am realizat că cina se terminase, iar chelnerul ne spunea: — Pot să vă mai aduc ceva? — Doar nota, mulțumesc, a răspuns Sebastian. Când ni s-a adus nota, a pus alături un card de credit argintiu și i-a înapoiat-o chelnerului. M-am simțit ca o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
realizat că cina se terminase, iar chelnerul ne spunea: — Pot să vă mai aduc ceva? — Doar nota, mulțumesc, a răspuns Sebastian. Când ni s-a adus nota, a pus alături un card de credit argintiu și i-a înapoiat-o chelnerului. M-am simțit ca o femeie întreținută. Auzi, am spus, cât a fost? Vreau să spun... Dă-mi voie, eu te-am invitat. Atunci am să plătesc eu data viitoare. —O, spuse cu un ton glumeț, adică vrei să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mari și gri. Am avut pornirea bruscă să mă aplec peste masă, să îl apuc de cravată, să îl trag înspre mine și să-l sărut îndelung; și poate chiar aș fi făcut asta dacă nu s-ar fi întors chelnerul cu cardul lui Sebastian, stricând momentul. Seara era atât de blândă încât Sebastian nu și-a mai încheiat haina. Am mers în tăcere pe mica alee de la St Christopher’s Place; șirul de luminițe ce sclipeau deasupra noastră crea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
sunt familiari. Ea e Geneviève Planchet, o prietenă dragă dintr-ale mele, și fiul ei, Dominic. Nume pronunțate altfel în franceză, bineînțeles. Presupun că nu cunoști limba, nu? Ai face-o pe Genny fericită. Nu? Ei bine, asta e. Un chelner ne oferi, mie și lui Sebastian, pahare cu șampanie. Mă întrebam dacă familia Fine a angajat cu normă întreagă un membru al personalului să îndeplinească această funcție oriunde merg. Geneviève îi spunea ceva lui Sebastian. Nu mă surprindea că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Înainte însă să-mi poată vorbi, Sir Richard interveni: —Shaw, nu ar trebui să o păstrezi pe domnișoara asta încântătoare doar pentru tine. Nu se face. Bine, toată lumea, să mergemm deci. Vrei să ne conduci la masă? se adresă el chelnerului cu șampania, luându-mă autoritar de braț. Presupunând că masa va fi plătită de Richard Fine din banii pe care banca i-a ciugulit din economiile Lumii a Treia, am comandat scoici (cu o garnitură de orez sălbatic) și homar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
tatăl ei și a continuat pe un ton alintat. Nu te bucuri că sunt atât de fericită? Sir Richard s-a topit. —Draga mea copilă... S-a ridicat și el în picioare și a îmbrățișat-o. Dominic a chemat un chelner și a comandat șampanie. Geneviève o săruta acum pe Belinda, dar când s-a tras înapoi și a zâmbit la așa-zisa fată vitregă mi s-a părut că amândoi, mamă și fiu, au fețele unor jucători de poker, ascunzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mi-a șoptit, dând din cap în direcția lor: — Să sperăm că or să se hotărască și ei în curând, nu, draga mea? Deci asta e, m-am gândit, de aia se uită la el: Suki e îndrăgostită de Dominic. Chelnerul mi-a oferit un pahar cu șampanie. Am început să devin destul de blazată în ceea ce privește chestiile de genul ăsta; uite așa se strică oamenii bogați. Dominic, ignorând-o încă pe Suki, a ridicat paharul în fața mea, zâmbind ușor, cu ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
o schimbare de subiect. Va fi în curând uitat, a spus Geneviève pentru a-l consola. Și haideți să nu lăsăm asta să ne strice această zi minunată, da? Și-a terminat băutura și s-a uitat împrejur după un chelner. Mi-am dat seama că aceasta era prima ieșire în societate care era găzduită de Richard Fine și unde să nu văd un chelner apărând din cinci în cinci minute pentru a-mi umple paharul cu șampanie. Foarte dezamăgitor. —Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
strice această zi minunată, da? Și-a terminat băutura și s-a uitat împrejur după un chelner. Mi-am dat seama că aceasta era prima ieșire în societate care era găzduită de Richard Fine și unde să nu văd un chelner apărând din cinci în cinci minute pentru a-mi umple paharul cu șampanie. Foarte dezamăgitor. —Mă duc să-mi mai iau încă un pahar de Pimms, a zis și a dispărut în direcția bolului cu punch. —Vremea este perfectă, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
un impas grozav. Golisem sticla de votcă. Gândurile posomorâte mă copleșeau cu întrebări pe care nu aveam cui să le împărtășesc. Bumbu terminase monologul și acum fredona un fel de schelălăituri, încurajându-se de unul singur, „așa, taică, așa, oșenește“. Chelnerul venise pentru a nu știu câta oară la noi, rugându-ne să plecăm, pentru că altfel cheamă sectoristul și nu voia să ne jignească astfel. „Ați fost până acu’ o oră gentâlmeni ș-ați cotit-o dintr-odată pe mitomani. Io
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că a telefonat Puica și a întrebat dacă și-a luat pastilele. Atunci Bumbu a tresărit: „Așa-i, puiule, la ora asta trebuie să fiu acasă. Iau pilulele și mă bag la pat. Și somnicu’ vine cât ai zice aia“. Chelnerul ne-a condus până la ușă, încântat de găselnița cu telefonul. Voia să știe dacă într-adevăr aveam telefon „de-ăla de vorbești pe după guler, cum are băieții de pă Beldiman“. Abia prin ianuarie ’90 am aflat ce era pe Beldiman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
taximetristului, dacă se va întâmpla să apară, la ce adresă să-l ducă. Răspundea invariabil: „Într-o casă cu un cedru la poartă. Dar nu mușcă“. După care izbucnea în chicoteli gâfâite, sughițate. Glume aiurea, așa cum îi făcuse și bietului chelner când îl tot chinuise cu nota de plată. L-am întrebat dacă are buletin. A ridicat din umeri: „La ce bun? Mă cunoaște toată lumea. Cu colonelul Pancu sunt uite-așa... Întreabă-l, că uite-așa ne avem!“. Dădu să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
adresa invitația Esterei, ar fi fost necesar să inspectez terenul viitoarei întâlniri de adio. Să văd cum este în restaurant, să nu mă simt străin de tot când voi veni cu ea, să mă fac știut cel puțin de un chelner, să aflu unde-i toaleta și multe astfel de mici strategii care fac să pari stăpân deplin pe o situație în care, de fapt, habar nu ai ce cauți. Astfel de mici trucuri îți dau totdeauna o anume siguranță, pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lui în Flacăra în care-și regreta drumul de până la acea boală. „Mă chemau la mesele lor. Toți îmi dădeau să beau. Nici unul nu mă întreba dacă mi-e foame.“ Nu-mi plăcuse nici o astfel de mărturisire. Mă familiarizasem cu chelnerul. Îi spusesem că aștept pe cineva. Să nu-mi aducă pe altcineva la masă. Când localul se umpluse de-acum și distracția era în toi, a apărut, da, așa se întâmplă și în viață, nu numai în romane, Ester. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Anabela G., din grupa noastră, care de altfel mă și rugase să-l ajut să-și promoveze nepotul. S-au așezat la două mese în fața mea, tot lângă fereastră. Ester stătea cu spatele la mine. Îi vedeam doar fața lui Fălcuțanu. Același chelner îi servea. Părea că se cunoaște cu Fălcuțanu. Chiar și cu Ester. Glumea, roia în jurul lor cu acea familiaritate a insului deprins cu toanele și micile secrete ale clienților. Inițiat în acele banale taine dintre un bărbat și o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ale clienților. Inițiat în acele banale taine dintre un bărbat și o femeie care vin pentru a nu știu câta oară la același restaurant, stau la aceeași masă, aleg și comandă după același meniu aceleași băuturi, sunt serviți de același chelner. Privind-o pe Ester, privindu-mă oarecum și pe mine de undeva de pe ringul de dans, am realizat dintr-odată caraghioslâcul situației. Am simțit cum, abia atunci, părăsirea se cuibărise adânc în mine. Sunt astfel de clipe când te vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]