1,541 matches
-
Într-o familie perfectă. — Nici să nu-mi amintești. Pe chip Îmi apare o grimasă, căci sînt convinsă că Emma nu știe cît de aproape de adevăr e. O privesc cum Îl gîdilă pe Tom cu părul ei lung, În timp ce micuțul chicotește incontrolabil și se Întinde să-i atingă fața. — Te pricepi la copii, nu? zîmbesc eu. Încă o fațetă ascunsă a personalității tale. Îmi plac la nebunie copiii mici. Emma Îl sărută zgomotos pe Tom pe gît, făcîndu-l să rîdă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
asta? Întrebă Dan, plin de speranță. — Întinzi coarda, băiete, Îi răspunse Michael rîzÎnd iar. Dan plecă, abia stăpînindu-și entuziasmul pe drum spre casă, arzînd de nerăbdare să-mi dea veștile bune. — Da! Sudul Franței! Daaa! Dansăm prin camera de zi, chicotind amîndoi ca niște școlari. — Deci, să Înțeleg că vrei să mergi? Întreabă Dan, prăbușindu-se În cele din urmă pe canapea, Încîntat peste măsură să mă vadă atît de bucuroasă. — Sună-i În clipa asta! Înșfac telefonul portabil și stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
eu?! zic rînjind. Mi-ar surînde ideea de a organiza o petrecere-monstru. Hei! exclamă el, ridicînd dintr-o sprînceană a surpriză. Asta nu e nevasta consevatoare și liniștită pe care o cunosc și-o iubesc. Se rostogolește mai aproape de mine, chicotind. Acum Înțelegeți de ce ziua de azi mi s-a părut atît de minunată. Joi e seara În care ar trebui să ieșim la cină cu Trish, Gregory, Lisa și Andy. Luptasem cu tentația de a pomeni de Franța, pentru că voisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
n-ar fi un pic cam mult chiar și pentru el? Întreb eu și mă apucă rîsul. După aia aud și eu. E vocea inconfundabilă a Lindei. — Ăsta e băiețelul meu cuminte. Linda stă pe pat, jucîndu-l pe Tom, care chicotește, pe genunchi. Cine-o iubește pe bunica? cîntă ea. Cine-o iubește pe bunica? Tom se uită spre mine și de Îndată fețișoara i se schimonosește și-și Întinde mînuțele după mami. Aha! Mă grăbesc să-l iau În brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nu sînt decît antreurile. Lisa nu-și trădează reputația și vine Îmbrăcată Într-o rochie Diane Von Furstenberg, amintind de anii ’60, din material imprimat, care-i dezvăluie coapsele cînd se așază. Trish și cu mine ne dăm ghionturi și chicotim ca niște școlărițe de fiecare dată cînd observăm privirile lui Michael ațintindu-se asupra picioarelor ei. Cu asta sînt șase, Îmi șoptește Trish, amîndouă cu ochii pe el. Din fericire, omul nu e cîtuși de puțin conștient de comportamentul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
unghiile. Doamne, cum de-am ajuns să fim atît de politicoși? Mai am puțin și-i ofer o ceașcă de ceai. După un timp, intru binișor În camera lui Tom. Ușa e Întredeschisă, iar el stă În picioare În pătuț, chicotind și ținînd fața lui Dan Între mînuțele lui plinuțe. — Lui tati Îi e tare dor de tine, Îl aud pe Dan șoptind pe cînd se Întoarce să-i sărute degețelele. Tati se gîndește la tine În fiecare clipă. — Dada, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cu care te-ai Împrieteni, pufnește ea. Și cu siguranță n-am avut niciodată Încredere În ea. Oricum, Michael și cu mine sîntem foarte fericiți. Seara trecută s-a Întors acasă cu bilete pentru un weekend la Florența! Ca surpriză! Chicotește ca o școlăriță. Așa că, prietena ta nu și-a ales cuplul potrivit pentru planurile ei! Încuviințez din cap și privesc În altă parte. S-au spus destule. Faptul că nu s-a Înșelat asupra Lisei nu Înseamnă că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
supraveghea ferestrele apartamentului de la primul etaj, femeia fu nevoită să se strecoare prin spațiul strâmt dintre două mașini și Îi trecu pe dinainte. Când Îl văzu În mașină, obosit și atent pe locul șoferului, se opri șocată de spaimă. Antonio chicoti, mulțumit că o speriase. Femeie bătrână - poate vreo tovarășă sau vreo confidentă a babei Olimpia, dușmanca de moarte, bună de ars pe rug, de tras În țeapă, de linșat și de biciuit, căci dacă ea n-ar fi ajutat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
la ceafă, poșeta violetă cu curea peste piept, hăinuță de blană pe umeri, cizme și fustă până la genunchi, Emma ieșea pe poarta care despărțea Tiburtina de edificiul din fier și sticlă al agenției, Însoțită de un grup de femei care chicoteau și râdeau și păreau fericite. Și Emma râdea, deși nu arăta cu adevărat fericită - se prefăcea doar, pentru a nu fi băgată În seamă. Pe Antonio Îl Întristă curajoasa ei bucurie. Apoi Îl observă, așezat pe portbagajul Fiatului Tipo, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o liniștește Iris. Dintr-odată soarele și-a pierdut strălucirea. Încet, încet și culorile au dispărut. Fetele s-au speriat. Iris, ca să-și alunge teamă s-a îndreptat grăbită către o Banană Vorbăreață și a început să o gâdile. Aceasta chicotește, iar surorile ei o imită. Sunetele încep să revină. Culorile însă... Ramona se împiedică în iarba moale și cade. Când atinge pământul, din el sar scântei colorate care zboară colorând totul în jur. Iarba redevine verde, cerul albastru, soarele își
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
berea cu miere în locul celei amare pe care o turna pe gât Laban. Știam deci cum să-i satisfac gura. Aveam să știu cum să-l satisfac și în rest. Aceste cuvinte le făceau pe celelalte mame ale mele să chicotească și să se bată peste șolduri, pentru că Lea, deși probabil cea mai chibzuită, era totodată și cea mai nerușinată dintre surori. - Și după toată munca asta, după ce-au mâncat tot, ce crezi că s-a întâmplat, întreba Lea, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
deci spre zei și am vărsat ultimele rămășițe din cel mai bun vin în cinstea zeiței Anath, vindecătoarea. Se chinuia de trei nopți. A doua zi dimineața s-a trezit vindecat. Când povestea ajungea aici, Lea dădea din cap și chicotea: - N-a fost un început prea promițător pentru niște iubiți așa de roditori apoi, nu? Iacob și-a revenit repede și a rămas acolo, săptămână după săptămână, până când devenise de-al locului. A luat în primire turmele cu animale slabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și i-a arătat că mai era un copil acolo. - Nu te lăsa, mamă micuță, i-a spus Inna Zilpei, o să ai gemeni în seara asta. Nu ți-ai dorit așa? Nu prea seamănă a preoteasă, nu-i așa? a chicotit ea. Al doilea copil a venit repede, acum că Gad deschisese calea. A căzut din pântecul mamei lui ca un fruct copt dintr-un pom, tot un băiat și tot brunet, dar mult mai mic decât primul. Dar mama lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și și-a mișcat mâinile. - Am visat doi fii, a șoptit ea, așa e? I-au adus copiii, care erau negricioși și tremurau. Și Zilpa a râs. Râsul Zilpei era un sunet rar, dar numele lor au făcut-o să chicotească. - Gad și Asher. Noroc și zeiță, a spus ea. Sună ca numele unei povești din vechime. Și eu eram Ninmah, femeia nebună, care i-a născut pe amândoi. Zilpa a mâncat și a băut și s-a făcut bine. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
copiii noștri. - N-o să ne facă nici un rău, spunea ea, în timp ce planul prindea contur în mintea ei. Dacă o să fie în mâinile noastre, idolii nu-l vor mai ajuta pe Laban, spunea ea cu un aer șiret. Bilha și Lea chicoteau la ideea că Laban o să rămână fără idoli. Bătrânul își consulta statuetele pentru fiecare decizie pe care o avea de luat. Sătea ore în șir prostit în fața lor. Să-l lași fără ele era ca și cum ai fi luat sânul plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
călătoria lui în noapte. Dimineața, tata și frații mei au intrat în apă fără să stea pe gânduri, doar ridicându-și tunicile să nu se ude. Mamele mele și-au dat jos sandalele și le-au ținut sus și au chicotit între ele pentru că era prima dată când picioarele li se vedeau atât de mult. Zilpa a murmurat un cântec dedicat fluviului în timp ce-l traversam. Cei doi gemeni s-au repezit înainte, stropindu-se prostește. Dar mie îmi era frică. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ochii i s-au umplut de lacrimi. Dar îmi place foarte mult cortul ei. E așa de frumos acolo înăuntru și ea însăși, deși e cea mai bătrână femeie pe care am văzut-o vreodată, e foarte frumoasă. Tabea a chicotit și a adăugat: - Bunica zice că semăn cu ea, deși e clar că semăn cu mama în toate cele. Tabea chiar arăta ca o copie la indigo a lui Basemath, cu nasul fin și cu părul lucios, întunecat, cu gleznele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
bine făcută, cu gleznele la fel de subțiri ca ale lui Iuda și apoi la Basemath cea subțire și i-am spus Tabeei că pofta lui Esau de femei era la fel de nepotolită ca și celelalte pofte ale lui. Ea a început să chicotească, dar o privire ascuțită a Adei ne-a liniștit pe amândouă. Lumina începuse să pălească când Iacob și Esau s-au apucat să spună povești. Servitorii noștri au adus lămpi cu ulei și sclavii lui Esau aveau mereu grijă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
slujesc pe Bunica. Și și-a dat părul pe spate ca să vedem cercelul prins sus pe ureche cu un buton de bronz. Sunt cea mai fericită sclavă din lume. Bilha a râs din nou la auzul acestor vorbe directe. Am chicotit și eu. După ce bărbații au fost hrăniți, Lea a trimis după Iacob și i-a prezentat mesagera, care în acel moment își acoperise văpaia de păr și-și lăsase ochii în jos. - Vine din partea mamei tale, a zis Lea. Rebeca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de pumnal triunghiular, pregătită să mai facă încă o mie de ouă. Rahela a frecat acea formă obsidiană cu ulei până când creatura a început să lucească și să picure în lumina lămpilor. Mă holbam la fața prostuță a broaștei și chicoteam, dar nimeni nu râdea cu mine. O clipă mai târziu, eram deja afară cu mama și mătușile mele. Eram pe parcela de grâu din mijlocul grădinii - un loc ascuns, unde erau cultivate cerealele pentru sacrificii. Pământul era arat pentru că urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
văzut niciodată fața, zicea el. Ritualurile au loc în camerea cea mai ascunsă, acolo unde nu pătrunde lumină. E ca un vis închis în alt vis. Mi-a spus cum s-a culcat de trei ori cu o sclavă, care chicotea în brațele lui și apoi i-a cerut bani. Dar la sfârșitul celei de-a doua zile petrecute împreună, îmbrățișările noastre depășiseră la număr experiențele lui cu alte femei. - Le-am uitat deja pe toate, a spus el. Am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
asta s-o păstrez și m-a pupat pe obraji. Pentru o clipă, sunetul răgușit și nerușinat al râsului Innei mi-a sunat atât de tare în urechi încât am crezut că bătrâna moașă e în cameră cu mine și chicotește amintindu-și profeția ei că Taweret mă va lua la ea. Săptămâna următoare, am simțit o fluturare ca o aripă de pasăre sub inimă. Am fost ca lovită de trăsnet de iubire pentru ființa pe care o purtam. Am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
schilod, vaci grase călcate în picioare de vaci slabe și apoi șapte paie de grâu care erau scuturate până rămâneau doar șapte paie goale. Orice fals magician care scoate păsări de sub coșuri pe la piață ar fi putut să-l tălmăcească, chicotea Shery. Dar visele îl bântuiau și îl speriau pe idiotul de rege, iar el l-a calmat spunându-i că avea șapte ani la dispoziție ca să se pregătească pentru o mare foamete care avea să vină. Și așa a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Meryt a fost izvorul meu de fericire. Însă prietena mea era mai mare decât mine cu o generație și viața își cerea vama. Când i-a căzut și ultimul dinte din gură, s-a arătat recunoscătoare: - Gata cu durerile, a chicotit ea. Gata cu carnea, de asemenea, a mai zis, cu un gest de jelanie. Dar nora ei, Shif-re, îi tăia mărunt și îi tasa fiecare fel de mâncare, așa că prietena mea a rămas veselă și s-a putut bucura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cap, imposibil, i-am zis, o lună-i egal cu zero, și oricum, nici eu nu mai știu mare lucru, chiar și pe-atunci știam doar Marșul Măgarilor, și nici pe ăla cum se cade, spunând asta, am început să chicotesc, Prodan cel Mare avea niște lopeți de mâini, numai julituri de-atâta muncă și multe cafturi, ca să nu izbucnesc în râs, am încercat să-mi sug burta, ai mâini prea mari pentru pian, i-am zis, mi-a venit iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]