7,296 matches
-
pe un pick-up special... Mă gândeam nu demult că Dumnezeu lungește viața celor care nu-și află un rost timpuriu pe pământ. Pe ceilalți Îi ia devreme În lumina lui, să se bucure de ea și să nu se mai chinuie În Întuneric cum se Întâmpla când ne luau curentul ăia de la IRE. Tu ce părere ai? Grațian, poate, ar Înțelege, adăugă mai mult pentru sine. Eu? El nu avea nici o părere. Ar fi avut, Însă monologul bătrânului Îl descumpăni În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ei, În fața căreia chiar șeful de post se fâstâci, dată fiind lungimea picioarelor arătării pe care le admira visător În timpul orelor de serviciu. Cu așa picioare, chestia cu spațiul vital ți se pare de Înțeles, Își spuse el În timp ce se chinuia să pună cricul: Taie aerul ca un Panzer! Mai greu de Înțeles era mirosul de praf de pușcă ce nu se dădea dus nici În ruptul capului. Cineva Îi pusese gând rău și cei din jurul său știau asta și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ungurește? Tovarășii, apăsa anume pe cuvânt, știu? A Învățat ungurește fără să-și dea seama, doar uitându-se la Marta, cam șase ore pe zi, timp de patru luni. O vară Întreagă. Au fost vremuri grele. Nopțile, mai ales, Îl chinuiau. Pentru că visa Întruna buzele Martei avea frisoane și pete roșii pe tot trunchiul. Urticarie sau insolație, i-a spus felcerul Kitzco, pensionar și mare băutor de coniac, și i-a dat o alifie. O să-i treacă În cinci zile, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
De undeva venea, anume pentru sufletul său, vocea lui Placido Domingo cântând E lucevan le stele, din Tosca lui Puccini. Era cel mai frumos cântec compus vreodată pentru un condamnat la moarte. Se simțea ușor. Dintr-o dată. Nu-l mai chinuia funia aceea nesuferită care Îl ținea legat de piciorul din spate. Era liber. Ușor și liber. Ușor ca un fulg din moment ce iată-l plutind la o palmă deasupra pământului. Apoi și mai sus. Era ca o țestoasă albă Înotând visătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
rar. O singură recidivă a uneia dintre aceste amnezii este foarte, foarte neobișnuită. — Iar unsprezece depășesc orice închipuire. — Da. Lucrurile de genul ăsta sunt rareori clare, albe sau negre, Eric, dar chiar și așa, trebuie să-ți spun că... Se chinui să caute cuvintele potrivite, apoi renunță. — Înțeleg, am spus, frământând șervețelul. Randle păru să cadă pe gânduri. Cât medită, apăsarea îi dispăru din privire. Când se uită din noula mine, fruntea i se încreți. — N-ai simți nici o pornire să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
îl pasam pe Ian de la unul la celălalt și porneam iar la drum. Treceau bucăți de timp incolor. După-amiaza devenea seară și rămâneam în pană de glume și jocuri, călătoria devenind un marș în mare parte tăcut, meditativ, care ne chinuia picioarele. În jurul orei șase după-masa, Scout hotărî în sfârșit să ne oprim și ne pregătirăm pentru noapte. Ajunseserăm într-un depozit părăginit, unul dintre cele cu acoperiș sprijinit pe stâlpi, țuguiat, ruginit, cu două rânduri de panouri mate pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
spusese ceva cum că ea a scris o lucrare despre mine? Oare așa mă găsise el? Chestia asta mi se părea cunoscută. Brusc, nu m-am mai simțit așa de vinovat. Scrierea unei lucrări academice nu reflecta comportamentul unei femei chinuite de griji față de unul dintre clienții ei, nu? De fapt, dacă era destul de detașată emoțional încât să stea și să scrie despre mine într-un... (M-am oprit în fața ușii și am dus mâna la buzunar după chei.) ... într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ei tot una nu spuneu. Erau partizani. Mici, da tare mari partizani! De-amu, copii, voi știți povestirea cu Malciș Plohiș și cu Malciș Chibalciș. Cé Malciș Chibalciș era bun și n-a spus nicé la nemți cînd l-au chinuit. Dar Malciș Plohiș o spus tét, pentru cé i-au dat un poloboc cu dulceațé și niște coșniți cu picene. Și el mînca dulceațé din poloboc cu picene și s-o dat cu nemții. Da iaca Malciș Chibalciș nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
din București. A început să facă însemnări de jurnal în 1990. Apreciază că a trece prin viață cu ochii larg deschiși, a pune mereu întrebări și a căuta răspunsuri ține de firea iscoditoare a oamenilor și că pe toți ne chinuie acest obsedant "De ce?" De ce așa și nu altfel? Crede că profesiunea de diplomat i-a înlesnit nu numai accesul la informație, dar mai ales o oarecare independență de judecată, o detașare de influențele și interesele de conjunctură, prin statutul lor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
nevoie, repara și instrumente. Pianul pentru cinema "Elisabeta", de pe strada "Gîndu", el avea să-l aducă, de la Viena. La pianul ăsta, tata, deja student la Conservator, acompania, în vara lui 1917, filmele cu Rudolf Valentino. De la trei la cinci. Se chinuia să potrivească peripețiile de pe ecran cu bucățile pe care le știa. Doar îl învăța armonie însuși Alexandru Zirra. Cînta și-n orchestra lui Tudorache Budală. Pînă să li se nască băieții, lui Miha, tatăl meu și lui Hristea, după zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Richard Hette, păzind intrarea în Vila Sonet. Le-a privit cu frățească mîhnire nemișcarea și cu indiferență nemurirea în bronz. Vin mai aproape de drum. Cîțiva băieței încearcă să descifreze inscripția de pe pantalonașii unui puști, fudul că are haine noi. Se chinuie ei cu b, trec la a, sar peste p, ajung la t: "Batistă?", strigă triumfător unul, "Nu, mă!" "Bî... A... Pî... Tî...", se poticnește altul. Cuvîntul care nu se lasă pronunțat e baptist. Politica, fie ea și a religiilor, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu libertatea lui. Vrea Pauker, gata, s-a zis cu tine. Șira spinării trebuia distrusă și a fost distrusă. Stalinismul a produs un om nou, lingușul†††. Laș, fără coloană vertebrală, dar și tembel în raționament; violent, cu gustul de-a chinui, de-a batjocori pe cei care au refuzat calapodul. Elita face istoria, așadar, Jos elita! Moarte elitei! Intelighenția la Ocnele Mari. Doi președinți ai Academiei Române au murit la Sighet. Au fost îngropați goi. Fără lumînare și fără cruce. Mircea Vulcănescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
spălatul podelei și geamurilor, în librăria mea. Eram și mai înfoiată din cauza tricourilor multe. Puneți pe voi o haină în plus", ne recomanda Ceaușescu; "Viermilor!", ar fi adăugat consoarta, Elena cea fidelă. Erau conjugați (lat. cei căsătoriți), înjugați în a chinui lumea, în a-i face rău. Să-mi ierte cititorii paranteza asta. Nu voiam să apar în ochiul lui Russ. (De ce-oi spune mereu ochiul? De ce-mi vin în minte numai cuvinte ca orb, orbecăind, orbitor? Pînă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Press-Paris; și tot SUA au interzis Tropicul Cancerului de Henry Miller, din '34 pînă-n '61. Aproape trei decenii. Cum nu m-am retras destul de rapid în zona protejată de Tano, care doarme-n casă, mi se promite bătaie dinspre fata chinuită de libido, dacă nu omor, dinspre băiat. N-au dreptate? Sexul nu-i normal decît în doi, în sferă privată, fără spectatori. Ce-ar zice bunica Leonora să vadă la mine-n poartă scene de Fellini? "Zăbzucile aistea" de fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să refaci un animal preistoric pornind de la o vertebră. Pateticul te face să rîzi: "Cît am fost plecat, am tot vorbit cu tine însuți cum aș fi vorbit cu mine însămi". Suferința își descoperă fața de serie. Chinul celuilalt te chinuie mai puțin decît bobul de mazăre pe prințesa mofturoasă. Mai ales cînd trageșitrage din ghemul vorbelor. Cînd încearcă să le dezlege și firele se încîlcesc și mai rău. Lasă pictura să-ți exprime sentimentele, Russ. O face mai bine decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ar putea purta pe aripile lor pe deasupra Vasiliscului și a Aspidei. Ferește-te de privirea lor ucigătoare, de uneltirea lor vicleană de șarpe, de iubirea pervertită a Aspidei, cu chip alunecos de femeie fatală. Ea intră în tine și te chinuiește până la epuizare, dacă nu e exorcizată la timp. Dar tu nu pari a fi fost atins de înger, deși îngerul s-a aplecat deasupra ta și te-a mângâiat cu aripa lui neputincioasă. Ai refuzat protecția îngerului. Dacă ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
M-am rătăcit, m-am rătăcit de tot! îi răspund. Mă sui din nou în mașină și plec mai departe. Unde, nu știu... Unde văd cu ochii... Sau unde mă va duce gândul meu... Golul din piept, ce m-a chinuit toată ziua, s-a suit ireversibil în cap. Dau drumul la radio. Gândul meu bântuie aiurea. Solidar cu el, sufletul rătăcește și el fără memorie. În curbe, genunchii mei se lipesc și își râd unul altuia. Doar ei, prin atingere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o situație dificilă. Înseamnă că ne putem căsători. Ce mi-e trei, ce mi-e patru. Legea e aceeași de la unul în sus. (Încep să râdă zgomotos. Se giugiulesc... Ea-l împinge deodată ca și cum ar trăsni-o întrebarea ce o chinuia de mult.) Dora: Spune-mi mai bine unde ai fost sâmbătă seara? Te-am căutat de altfel și vineri. N-ai răspuns. Și nu o dată. M-am astenizat căutându-te. Te rog să-mi spui unde ai fost și ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai intime dorințe a ta, pe care ți-a fost teamă s-o admiți și s-o rostești. Noi îți urăm să ți se deschidă sufletul și să eliberezi necondiționat iubirea pe care o ții arestată și te mistuie și chinuiește de-atâta vreme. Să te lași în voia ei fără nicio restricție, s-o lași să te copleșească și să te exprime! Atunci se va întoarce către tine ceea ce tu aștepți de atâta vreme, ceea ce ai primit mereu cu îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mare lucru din acea perioadă anostă, rece și fără sclipire. Își amintea doar că ar fi muncit mult prea mult, fără noimă, că a fost ocupată cu acele probleme sâcâitoare ale vieții, că a trebuit să răzbească, că s-a chinuit și nu-i plăcea nimic din ce făcea. Și mai cu seamă acea perioadă lungă, foarte lungă din viața ei se remarca prin absența iubirii. Prin urmare, oglinzile au dispărut complet din existența ei. Cum poți trăi atâta vreme în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se poată visa numai pe el, într-o perpetuă uimire, admirație și fericire, și totuși fără să se recunoască. Pentru A. Breton, scopurile visului sunt de-a ilumina locurile ascunse. Astăzi cred că am visat ceva foarte apăsător. M-am chinuit din greu să mă trezesc, mă luptam zadarnic să împing către trezire conținutul tulburător al visului meu, dar era ceva ce-l menținea în subteran. Visul se cerea, prin urmare, continuat, în timp ce eu trebuia să mă scol neapărat. De ce, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Mitică Petrache, țipau în ea cei 50 de monștri rămași de pe urma nețărmuritelor întreruperi de sarcină înfăptuite de-a lungul existenței ei de femeie nesătulă, Mitică Petrache, murmurau cei 50 de îngeri rămași să-i milostivească și să-i echilibreze sufletul chinuit de spasmele dorinței, să-i deturneze fanteziile nimfomane, să-i dilueze zbaterile chemărilor sexuale, să-i răcorească clocotul nestăvilit al sângelui ce-i vuia în vene, Mitică Petrache, râcâiau în pântece închipuirile falice ale celor ce o fertilizaseră, Mitică Petrache
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-și că e spatele de știulete al lui Niftode, geamătul era necazul din străfunduri, pentru că nu ne putea urechea și mâna ca pe niște delincvenți ai matematicii pe străzile Brăilei. Ochii străluceau a părere de rău că nu ne-a chinuit mai mult în atâtea nesfârșite repetenții. Cu un efort supraomenesc se prinse de ghizdurile fântânii și își dădu drumul în gol. Și, în timp ce dansam că Dracii cu urlete de bucurie stropite cu blesteme și condimentate cu înjurături la adresa matematicii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
albastrul din ochii heruvimilor și un miligram din surâsul lor divin, în ochii vecinilor care se hlizeau în spatele gardului de tabloul cu natura cosmetizată văzută în perspectivă din gospodăria familiei Palade. Specialist, de fapt, în a picta nevăzutul, Hugo se chinuia acum să reproducă tipar după tipar, fără a-i permite imaginației autodepășirea. Dar își făcea meseria și atât, de zugrav asemenea înaintașului său, Luchian, pentru a satisface gustul urât, doar ochi bine pictați și o Any mulatră cu mâini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
asemenea bucluc, își amintește vorbele Bătrînului, atingîndu-și pieptul cu palma pentru a-și număra bătăile inimii, care deși i se par mai potolite nu-l pot face să uite de marea dezamăgire care îl stăpînește, sleiala și lehamitea care îl chinuie. Se oprește în fața unui stîlp pe care este lipit un afiș al Teatrului Național care anunță premiera Azilului de noapte de Gorki. Privirea îi alunecă obosită dintr-o parte în alta, ochii îi cad pe cîteva nume ale unei distribuții
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]