1,452 matches
-
de miezul nopții... În marele Salon, întrunirea încă era în toi... Glasul puternic, al unui bărbat spătos, cu fața stacojie, cu gât gros și o coamă imensă, se auzea până afară, în Uluița mare. - Dar, dlor, alta este întrebarea... marea, chinuitoarea întrebare, care ni se pune, și ni se cere un răspuns... „Ce face România, în mijlocul acestor tulburări... Intrăm alături de muscal, ori nu?!“. Asta-i întrebarea, dlor, care și-o pun nu numai conducătorii țării, ci și întreaga opinie publică. Vorbitorul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
capătul scărilor și gândindu-se că avusese dreptate să se simtă imensă și greoaie în Singapore, pentru că așa și era. Dar, încercând să se ridice, își dădu seama că suferința fizică era mai acută. Durerea care îi săgetă brațul era chinuitoare și icni, simțindu-se scăldată în sudoare rece. Își spuse că își va reveni într-un minut, că era de vină șocul și că nu fuseseră atât de multe scări, așa că, dacă o lua încet, totul avea să se rezolve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
psihică a acelei persoane. Îmi Închipui că asta le și era intenția. Gestapoul e foarte grijuliu cu acest aspect. Te lasă să auzi ca din greșeală agonia altcuiva, ca să te Înmoaie pe tine. Nimic nu e mai rău decât așteptarea chinuitoare, fie că e vorba de așteptarea rezulatelor unor analize la spital, fie că e vorba de toporul călăului. Nu vrei decât să se termine odată. În felul meu, la scară mică, folosisem și eu această tehnică la Alex, când lăsasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
al lui Coroianu, îmbrăcat în haine de sărbătoare(era duminică, iar părinții mei, dascăli la școala din Sticlăria, veneau în vizită la casa părinților mamei). Această imagine mi-a rămas întipărită de-a lungul anilor, fiind coroborată cu o întrebare chinuitoare: de ce nu eram în căruță? Mulți ani mai târziu am căutat să răspund la veșnica interogație, făcând haz de necaz, dar îmi dau seama că nu întâmplător nu eram în față, trăgând hățurile și biciuind caii, ori măcar pe draghină
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
împletind un bici, iar fratele mai mic, Dumitru, cânta o doină din fluier. După ce ajunse la Hîrlău, Gheorghe și alți apropiați au fost trimiși la Iași, unde, după o pregătire de doar trei săptămâni, au ajuns, la capătul unei călătorii chinuitoare, tocmai în Basarabia. De-abia sosiți, au luat botezul focului, fiind bombardați, timp de câteva ore, de o baterie rusească. A scăpat cu viață, trecând, apoi, în Rusia, unde a luptat la Cotu Donului, loc de mare tristețe pentru armata
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
prisos, se simțea acasă, gustând, cu ochii amintirilor, vuietul pădurii, liniștea cimitirului ori dulceața merelor domnești din fața casei părintești. Și-a întâlnit rudele, i s-au dezvăluit taine, mistere ascunse ale sufletelor oamenilor. S-a simțit împlinită, descătușându-și noianul chinuitoarelor temeri și întrebări fără răspuns. A plecat spre București fericită, căutând, mereu, să ajute toate rudele, creionându-și, prin amintirile lor, meandrele destinului, acoperindu și , numai cu flori, potecile sufletului. A trecut un an de la moartea mătușii Mariana. Privesc cu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
și gol, cu lespezi cadrilate pe jos. Stăteam, cu pantalonii trași în vine, pe un closet de faianță așezat chiar în mijlocul imensei încăperi. Cum ajunsesem acolo mi-era greu să-mi dau seama. îmi priveam pulpele dezgolite și ascultam liniștea chinuitoare care se rotea prin frigul încăperii. Atunci s-a deschis o ușă de cel puțin cinci metri înălțime și au început să intre oameni, din ce în ce mai mulți, să umble preocupați în susul și-n josul holului, murmurîndu-și tot timpul câte ceva. Stăteam pe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
visele. Aproape adormită, pe întuneric, să nu trezesc bebelușul colegei de cameră, bâjbâiam după el, ca să nu pierd vreo informație care mi-ar fi putut aduce nesperata eliberare, vreun mesaj divin care să mă scape de incertitudini, de așteptarea aceasta chinuitoare pe care o simte oricare proaspătă mamă fără acces la bebelușul bolnav. Trepte, copii care culegeau prune în livada din fața casei de la țară. Unul era foarte mic și amărât. Au apărut niște războinici. Unul dintre ei era în bătaia săgeților
Închisoarea tapetată cu pamperși. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Georgiana Sârbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1781]
-
care e faza cu Pământul? Nu, n-ai înțeles, mormăi Ted doar pentru el. Seara trecută stăteam întins în pat alături de prietena mea... I-am spus că Pământul e plat. Bum bum! Ha-ha, foarte tare, spuse Ashling stins. Cel mai chinuitor lucru pe care trebuie să-l înduri atunci când ești persoana favorită a lui Ted este că trebuie să fii cobaiul său pentru materialele noi. — Dar pot să fac o sugestie? Ce zici de, seara trecută stăteam în pat cu prietena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de când plecase de la ea, joi seara. În cele două luni de când ieșeau - nu că ea le-ar fi ținut socoteala - își făcuseră un obicei din a se suna în fiecare zi. Faptul că el nu o contacta i se părea chinuitor. Ținându-și respirația, tânjea după un mesaj de la el, dar, din nou, nimic. Dezamăgită, a închis telefonul. În acea seară, după călătoria culinară în timp - cotlete, piure și mazăre din conservă - a decis să îl sune. Avea un pretext bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
atac de paralizie. Nu putea să iasă. Chiar nu putea. Era imposibil. Nu putea să fie singură și nu putea să fie cu nimeni altcineva și, pentru o clipă îngrozitoare, s-a întrebat dacă nu cumva cedează nervos. Acest gând chinuitor a ținut-o captivă, până când a reușit să se sustragă din îmbrățișarea patului. Cedarea nervoasă era chiar mai neplăcută decât obligația de a ieși. Marcus a sunat după-amiază și, în ciuda celor întâmplate, fiecare celulă din corpul ei a cântat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
loc. Imediat după miezul nopții apăru și Packardul lui Madeleine. Coborî din mașină cu valiza în mână. Era ea însăși - nu se deghizase în Elizabeth Short. Am privit-o uimit cum intră în restaurant. Un sfert de oră se scurse chinuitor de încet. Apoi am văzut-o ieșind degajată, transformată în Dalia Neagră și pusă la patru ace. Aruncă valiza pe bancheta din spate a Packardului, apoi intră în Zimba Room. Am lăsat să treacă un minut, după care am pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
oftă ea ridicând din umeri. Știi tu. Mâinile i se opriră pe un bisturiu, a cărui strălucire contrasta puternic cu aspectul mat al mănușilor de cauciuc. — Tu? Logan ridică la rândul său din umeri. — Și eu la fel. Tăcerea era chinuitoare. — Isobel, eu... Ușa dublă se deschise din nou pentru a-i face loc asistentului lui Isobel, Brian, urmat de patologul adjunct și de procuror. — Ne pare rău că am Întârziat. Știți cum sunt anchetele pentru accidentele mortale. Atât de multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
își simțea gura uscată și nu reușea să înghită. Mâinile îi erau înghețate. Însă avea dreptate poetul antic: „Nu există plăcere comparabilă cu cea a răzbunării“. Callistus citi până la capăt, fără ca glasul să i se altereze. După acea lungă lectură chinuitoare, populares priviră spre Împărat, așteptând un indiciu cu privire la hotărârea pe care o luase: jocul era definitiv și teribil, mai presus chiar decât ura lor. Dintre optimates, nici unul nu îndrăzni să vorbească primul. Împăratul lăsă tăcerea să se consume, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Poate reușești să vorbești tu cu el, Cluvius. Spune-i că ești îngrijorat, că ai auzit zvonuri... Puternicul Callistus îl ascultă pe modestul scriitor Cluvius Rufus și simți că se dărâmă cerul peste el. După o noapte plină de gânduri chinuitoare, înțelese că nu din prietenie îi fusese transmis mesajul. Își dădu seama că trebuia să caute alți protectori, dispuși să nu ia în considerare trecutul său dacă el avea să le ofere în schimb ceea ce-i cereau. Între timp, Asiaticus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vraja dorinței, de care dansatorul nu reușea să se elibereze, și aveau un efect hipnotic asupra publicului. Ritmul muzicii devenea tot mai alert, zbaterile erau din ce în ce mai dese și mai explicite, iar trupul lui Mnester se contorsiona cu o plăcere solitară, chinuitoare. În cele din urmă, pe când frumoasele lui mâini se agățau nervoase de perizom, mimul căzu cu fața în jos, tresărind. Cortina subțire de mătase, pe care erau pictate figuri de nimfe, se ridică în fața lui, după obiceiul vremii, și păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
iubirea ideală, unică, mare. Și totuși, exista În fiecare moment În minte tendința de a-l Înșela pe cel pe care-l iubeam. Nu pentru că nu l-aș fi iubit, ci, din contră, pentru că, iubindu-l prea mult, simțeam nevoia chinuitoare de a scăpa de obsesia persoanei lui. Mircea a plecat și a luat cu el ultima picătură de sinceritate din sufletul meu. Mi-a lăsat Însă dorul de călătorii. Am Început să caut bărbați, cu care să mă pot duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă Împotmolesc! Adică trec direct la păcat, fără a mai da măcar binețe sublimului. Și rămân mereu acolo... copleșită de visul cel fără de păcat... mereu... 13 septembrie 1964 Gol de gânduri, stiloul a uitat să mai alerge pe foaie. Viața, chinuitor de frumoasă, i-o luase Înainte. Goală de gânduri, biata peniță nu mai avea putere să alerge pe hârtie. Viața, chinuitor de frumoasă, i-o luase Înainte. Între atâtea gânduri, bietul creion nu mai știa ce să aleagă. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cel fără de păcat... mereu... 13 septembrie 1964 Gol de gânduri, stiloul a uitat să mai alerge pe foaie. Viața, chinuitor de frumoasă, i-o luase Înainte. Goală de gânduri, biata peniță nu mai avea putere să alerge pe hârtie. Viața, chinuitor de frumoasă, i-o luase Înainte. Între atâtea gânduri, bietul creion nu mai știa ce să aleagă. Nu mai putea să scrie. Viața, chinuitor de frumoasă, i-o luase Înainte. Împotmolit la marginea rândului, uitase parcă literele. Bietul creion Încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
luase Înainte. Goală de gânduri, biata peniță nu mai avea putere să alerge pe hârtie. Viața, chinuitor de frumoasă, i-o luase Înainte. Între atâtea gânduri, bietul creion nu mai știa ce să aleagă. Nu mai putea să scrie. Viața, chinuitor de frumoasă, i-o luase Înainte. Împotmolit la marginea rândului, uitase parcă literele. Bietul creion Încearcă zadarnic să rotunjească litera. 22 septembrie 1964 Cârciuma murdară și plină de strigăte impregnate cu alcool mă făcea să cred că sunt În mijlocul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
față de care să fac pe proasta. Poate m-aș distra bine o seară. Dar ce, crezi că orgoliul o să mă lase? 18 decembrie 1964 (vineri) Impresii din Fisura Albastră. Mi-a fost Întotdeauna teamă să-mi dau frâu liber sentimentelor. Chinuitor de puternice, ele mi-ar anula toate noțiunile de realitate și m-ar arde În intensități pe care, din fericire, nu le cunosc, dar le bănuiesc mistuitoare. Mi-a fost Întotdeauna teamă de dragoste. În ziua În care am hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de a le cunoaște pe amândouă. E un autoportret. Prin spații grele de-ntuneric, ne căutam halucinant. Lui Martin. Era un cer fără strop de stea... Întunericul pătrunsese În noi și ne făcuse orbi. Ne căutam prin bezna aceea halucinant, chinuitor... punct de sprijin... știam că undeva, prin Întuneric, e gândul tău, dar gesturile mele nu se loveau de nimic, se prelungeau În infinit și veneau apoi, sleite, să plece din nou. Dar când sărutu-a fost să fie, a izbucnit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă bănuiam femeie. Dacă ne-ar fi spus cineva că ne iubim, sincer, nu l-am fi crezut. Era un cer fără strop de stea. Întunericul pătrunsese În noi și ne făcuse orbi. Ne căutăm prin beznă rostogolindu-ne halucinant, chinuitor... și nici un punct de sprijin, numai spații grele de atâta noapte... Neputându-se atinge, gesturile noastre se prelungeau În infinit și veneau Înapoi sleite, ca să plece din nou. Dar explozia sărutului a venit să pună capăt Îndoielilor. Pământul aspru din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și se afla în hol pe la jumătatea drumului, când Otis strigă din răsputeri “Graso!” de trei ori la rând, oprindu-se numai să cârâie între țipete. — N-ai decât să crăpi, șobolan înaripat. Sper să fie o moarte lentă și chinuitoare. O să țopăi de mormântul tău de pasăroi nenorocit. Toată povestea asta o înfuria peste măsură! Doar pentru că Emmy se simțea prea vinovată ca să vândă sau să omoare blestemata aia de pasăre nu înseamnă că alții trebuiau să îndure abuzurile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Emmy era în Israel, iar Adriana în Brazilia, ea nici nu avusese când să le spună prietenelor ei ce făcuse, deși, la drept vorbind, era mulțumită că nu trebuia să vorbească despre subiectul ăsta. Îndurase chiar să meargă la o chinuitoare petrecere de Revelion la unul dintre colegii lui Russell — într-un apartament la o mansardă, aproape identic cu cel al lui Russell, numai că se afla în SoHo — dar când a venit timpul să se întoarcă la serviciu pe 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]