1,104 matches
-
fi așteptat să se facă ziuă, să vedem pe unde călcăm - s-a mirat Alecu Slobodă. Măi Alecule, tu nu ai cum să pricepi, fiindcă nu știi că, de nu ajungem la timp cu transportul, nu mai vedem o para chioară...Dacă Aizic n-o încărcat vagonul la timp, plătește pentru întârziere. Si de unde să plătească dacă nu din banii care ni se cuvin nouă? Ai priceput, Alecule? Așa că lasă văicăreala și la treabă! Aici rămâne Mitruță. Restul, înapoi în deal
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
troiene sau pe deasupra troienelor? Ia spune mata, moș Dumitre! Cine v-a scos din casă pe așa o vreme? Cuvântul, jupâne Aizic. Si paralele! a completat Pâcu. Care cuvânt? Care parale? Eu nu știu de nici un cuvânt, de nici o para chioară - a făcut-o Aizic pe niznaiul. Cuvântul pe care ți l-am dat înainte de Crăciun. Am spus că după Bobotează venim cu primul transport? Am spus. Ce ai fi zis dumneata dacă noi așteptam să se aleagă o vreme? Si
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
răspuns Pâcu provocării. Da’ curcile râd, moș Pâcule? a întrebat cu naivitate prefăcută Mitruță. Așa se zice, băiete. De ce se spune așa, nu ți oi putea tălmăci. Nu știu nici de ce se spune că te învârți bezmetic ca o curcă chioară sau că arăți ca o curcă plouată. Așa sunt ele. Nu știi încotro se uită, nu știi dacă li-i foame sau li-i sete, nu știi dacă sunt treze ori dorm. Parcă ar călca mereu în urzici...Lasă că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și, cum am mai spus și altă dată, să am în jur măcar vreo zece guri căscate care să mă asculte. Bun cuvânt, Dumitre? Măi, da’ pretențios mai ești! Ca să-ți stingi setea nu te-i mulțumi și cu apă chioară? Cam știu eu unde bați, dar mai pune-ți pofta-n cui, Pâcule. Până diseară, la Crâșma din drum, nu ai de unde să te înfrupți cu nimicuța. O să mi se corogească gâtul ca doagele polobocului uitat la soare. Si asta
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cunoaște adevărul. Astfel, Ochilă constituie o creatură cu calități excepționale, caracterizat în mod direct de narator, ca fiind „o schimonositură de om”, „avea în frunte numai un ochi, mare cât o sită și, când îl deschidea, nu vedea nimica; da chior peste ce apuca. Iară când îl ținea închis, dar fie zi, dar fie noapte, spunea că vede cu dânsul în măruntaiele pământului.” Naratorul uzează un limbaj comic, cu influențe satirizante, în încercarea de a amuza publicul cititor. Prin intermediul uriașului, el
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
mână și cu un boț de mămăligă pământie și rece În cealaltă. Foarte repede a sosit și mâncarea. „Uite tu colo, Costache, ce hălci de carne plutesc În cazanul cela” - mi-am zis eu privind la marmita cu o zamă chioară care avea meritul de a fi doar fierbinte. Are dreptate românul când spune că: „Goliciunea Înconjoară, da’ foamea dă de-a dreptul”. Așa că: „Vrei, nu vrei, bea Grigore agheazmă”. După un asemenea ospăț, un somn pe maldărul de paie Întins
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Sau, mai bine zis, se strădui să aprindă lumina, fiindcă drumul parcurs de degetul arătător i se păru foarte lung, aproape nesfârșit, comutatorul opuse rezistență, inițial, încercă să facă față asediului, apoi capitulă... Câțiva metri pătrați, luminați de un bec chior, rafturi cu detergenți, uite și mopul Luciei, odată am vrut să-l rup pe spinarea ei, dar nu mai știu de ce, totuși, eram foarte nervos, niște adidași jerpeliți care au prins perioada în care tu, scriitor ratat, vroiai să faci
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
lui Fifth Avenue cu 76 Street, și astfel a Început o nouă eră În viața revistei Runway - anii Priestly, iar când m-am angajat eu, era tocmai pe cale să Îl Începem pe cel de-al șaselea. Un fel de noroc chior a făcut să lucrez timp de aproape o lună Înainte ca Miranda să se Întoarcă la birou. Ea Își lua concediu În fiecare an Înainte de Ziua Recunoștinței până imediat după Anul Nou. De regulă, petrecea câteva săptămâni În apartamentul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să mă suni și să scapi de mine? Și, deși mă simțeam mai liniștită decât mă simțisem vreodată de luni de zile Încoace, tot m‑am pomenit ținându‑mi respirația și m‑am Întrebat dacă nu cumva, printr‑un noroc chior sau poate spre ghinionul meu, Miranda primise cu respect decizia mea de a‑i spune pe față să se ducă dracului În loc să fie furioasă. — Da. Mi‑a cerut să‑ți spun că angajamentul tău a luat sfârșit pe loc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cam speriat când le-a observat întîia oară în primul sat, încît de-abia a avut puterea să continue risipa de însuflețire oratorică... Miron Iuga n-asculta discursul prefectului. El disprețuia mijloacele acestea de-a încurca pe săteni cu apă chioară bătută-n piuă. Țăranului nu-i trebuiesc discursuri, ci sfaturi sau porunci. El atrăsese atenția lui Boerescu să nu piardă vremea cu vorbe și mai bine, printr-o consultare limpede și sinceră, să caute a afla nevoile și dorințele oamenilor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ți-am cerut-o... Te pomenești că tragi cu urechea... — Fiecare cu meseria lui, se sumeți cârciumarul, întorcând halba cu toarta spre el. Nici nu trebuie să ascult, eu citesc de pe buze. Că tare vezi tu buzele pe lumina asta chioară, bodogăni Petrache ca pentru sine. Și apoi spre cumătru : Ai auzit că a murit Steiner, croitorul ? — Am auzit. Azi-noapte. — Și de ce s-au grăbit așa să-l îngroape ? Unde mai pui că înmormântarea a fost după căderea serii. N-am
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cenușiu. Iar albul cel mai îndrăzneț era un fel de gălbui, ca un gălbenuș de ou care picură. Singurul mod de a vedea negrul ar fi fost bezna, dar în celulele noastre nu era niciodată întuneric. Ardea permanent un bec chior, destul cât să-ți dai seama, când te trezeai noaptea, unde te afli și destul ca aceia care se uitau prin vizor să vadă ce se întâmplă. Și destul ca să știi că nu ai dreptul să te simți singur, ca să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu există decât prin priviri. Îți imaginezi, nemișcat de o săptămână încoace și, dintr-odată, bulbii ochilor închiși încep să-i pulseze, ca cineva care se zbate sub cear șaf. I-am ridicat pleoapele și ce să vezi... Pe cât de chioară e lumina asta din salon, pe atât de încordate îi erau pupilele, de parcă totul în jur ar fi fost poleit în aur. Reacțio nează la lumină, așadar e de partea asta a frontierei. Numai că el vede o altă lumină
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
subsuori... Își împinse, oarecum încurcat, farfuria de tablă mai în față. Cât pe ce să împiedice un trecător, acela se feri, fără să se oprească din drum. Mai tacă-vă fleanca ! se stropși Fane Chioru, care avea, tocmai pentru că era chior, un auz de ogar. Și mai avea și o voce groasă care, adăugându-se bărbii netunse și șuvițelor albe ce i se lăsau de sub căciulă, îi dădea un aer de patriarh. Crede lumea c-am venit aici la taclale... — Oricum
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lor, să se odihnească. — Nema... spuse Ologu. Ne-au pierdut... — Poate ți s-a părut doar, spuse Coltuc. Sau poate veneau, dar nu după noi... — Ba după noi veneau, chirtocule ! i-o tăie Costică. I-am văzut bine, ce-s chior ? Dar, văzând tresărirea bătrânului, tăcu. Înseamnă că voiau numa’ să ne pună pe fugă... adăugă Coltuc. De ce să se încurce cu unii ca noi... ? — Om fi și noi buni la ceva... cugetă Costică. Tu ești mai nou pe-aici, habar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu-i dau ăstuia o firfirică, te pomenești că-mi merge rău toată ziua... ori mă blestemă și să te ferească Dumnezeu de blestemul beteagului. Asta pentru ăia care te văd, că cei mai mulți, când se uită la tine, sunt mai chiori decât boșorogul ăsta de Fane. — Eu văd umbre... se apără orbul. — Umbrele seamănă între ele, hotărî Ologu. Poate o să văd într-o zi că, în loc de vreo fufă, iei în brațe un tramvai. Se aplecă și-l bătu pe Coltuc pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Costică Ologu, cu aerul că face o sugestie prea puțin obișnuită pentru unul ca el, așa neîntregi cum suntem, dacă ar fi să iei de la fiecare câte ceva, ce om întreg ar ieși din noi ! Cu ochii mei, cu urechile tale, Chiorule, cu pasul tău apăsat și cu... - ezită o clipă - mintea popârstocului, ce marfă de om am scoate ! Da’ suntem cam mulți și cam neisprăviți pentru ce mai avem... Și-atunci am da și noi câte ceva la cerșetori, încuviință Fane Chioru
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu m-aș închina la un Dumnezeu șchiop. Cine te oprește ? întrebă Fane. Nu știu, mă gândesc și mi se face milă de el, așa șchiop și știrb... Mai bine iau totul asupra mea. O să fiu eu Dumnezeul șchiopilor. Tu, Chiorule, ai să fii Dumnezeul orbilor. Fiecare cu Dumnezeul lui. Și tu, chiștocule ? Coltuc rătăcea printre florile lui. — Eu, ce ? întrebă, tras îndărăt din lumile încrucișate. — Tu al cui Dumnezeu ești ? — S-o găsi cineva să se închine și la mine
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și la mine, spuse flăcăul, nehotărât. — Tu nu poți să fii Dumnezeu, hotărî Costică, trecându-și cârjele dintr-o parte într-alta. Nu poți să frămânți aluatul, ca noi, ca să-l faci pe Adam cel șchiop sau pe Adam cel chior. Tu n-ai mâini, nici picioare. Ești un fel de înger, asta ești. Încât cei doi Dumnezei și îngerul Domnului își așteptară, în continuare, ofrandele pe care puțini, în graba lor, se opreau să le dea. Cât o fi ceasul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și îngerul Domnului își așteptară, în continuare, ofrandele pe care puțini, în graba lor, se opreau să le dea. Cât o fi ceasul ? oftă Fane. — Uită-te colo, la ceasul din stația de tramvai, zise Ologu, hlizindu-se. Ce, ești chior ? — Ce văd eu nu vezi tu... răspunse, calm, orbul. — E miezul zilei, interveni Coltuc, măsurând după înclinarea lanurilor de floarea-soarelui. — Numai bine, hotărî ologul. Hai că dau o bere. Fac cinste. — Ce-ți veni ? întrebă mirat - și pe bună dreptate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
simt ca un nou- născut. Azi-noapte mi-a căzut ultimul dinte. L-am căutat dimineața pe pernă și nu l-am găsit. Cred că l-am înghițit în somn. Ridică, biruitor, cârja și făcu semn spre stația de tramvai. — Hai, Chiorule, ia piticania la remorcă și să mergem. Colea, pe Moșilor Vechi, la bodegă. Dumnezeul orbilor făcu cerc în jurul lui cu bastonul. Apucă frânghia căruțului și porni, cu pasul lui larg. Venea apoi îngerul cu aripile chircite, pe scândura cu rulmenți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
copaci... spuse Coltuc, fără să clipească. — De unde copaci ? Și, ca să se scuze în fața cârciumarului, care ridicase din sprânceană în timp ce-i punea berea în față : Băiatul ăsta vede copaci. — Deasupra asfaltului, continuă Coltuc. Văd copacii care au fost tăiați... I-auzi, Chiorule ! se întoarse Costică mirat. — Nu contați pe mine la discuția asta, i-o întoarse Fane. Hai, noroc ! îngădui Ologu. Gâlgâi pe îndelete berea care, din pricina lipsei dinților, i se scurgea de minune pe gâtlej. Când văzu sticla neatinsă din dreptul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
apoi : Dacă stau bine și mă gândesc, suntem o gașcă nu chiar de colea. Nu-ți sare banul din buzunar la olog, dai de ciung. Și încă ce ciung, a-ntâia ! Nu-ți place nici de ciung, îți pune capac chiorul. Avem pentru toate gusturile. Semnele prevesteau, într-adevăr, o zi bună. Orbul și Ologu își deșertară de mai multe ori farfurioarele în buzunare, lăsând doar câte un ban, de sămânță. Coltuc primi și câte ceva de mâncare, dat fiind că tolba
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
glas dogit, care nu mișcă buzele chipului pe care-l privea, de parcă cineva ar fi vorbit din spatele unei măști. — Auzi, ciovico, mai bine mi-ai da mie o mână de ajutor, spuse cu voce stinsă Ologu. Și dă-i și chiorului ăstuia ciomagul, să nu mai umble în patru labe și cu limba scoasă. Panselia nu se încumetă să-l lase așa pe Coltuc, își sumese fustele colorate, netezi o margine, o muie în gură și îi șterse flăcăului sângele uscat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ziduri. Făcu două salturi ce se dovediră prea puțin inspirate, căci scândura pe care nimeri împroșcă în cele patru zări stropi de noroi amestecat cu var. Holul avea o lumină bolnăvicioasă, ce mirosea a ou clocit, venind dintr-un bec chior, atârnat de două fire verzi, împletite. Duhoarea se îngălbenea pe măsură ce te apropiai de casa scărilor ; undeva, în subsol, vremurile vechi putrezeau în stive amestecate, de cartofi și de morcovi, pe care nimeni nu le mai răscolea, să le aerisească. Simți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]