1,204 matches
-
fost adusă pe Valea Spinelui, deci din(spre) localitatea Topârcea. Variantă este consemnată și în micromonografia comunei Apoldu de Jos, publicată în 1998: „a fost găsită o scândură bătută la ușa bisericii peste bârne cu un text scris cu litere chirilice și după care s-a putut deduce că biserica a fost adusă, de fapt, din Topârcea. Într-o altă versiune, consemnată de părintele Fara din Ludoș, în 1970, se spune că Biserica din Sângătin ar fi fost adusă din satul
Biserica de lemn din Sângătin () [Corola-website/Science/315844_a_317173]
-
adăpostit unul dintre cele mai vechi clopote existente pe teritoriul județului. Este datat 1717 și care a scăpat de rechiziționarea ordonată în 1916 de statul austro-ungar, când multe clopote au fost luate din biserici și topite. Importantă este inscripția cu chirilice care atestă venerabila vârstă a clopotului: „an[ul] Dom[nu]lui 1717 - popa Toa[der] de la Sângătin - ...gătin”. De asemenea, pe același clopot se găsesc urmele în relief ale unei icoane. Ce reprezenta aceasta este greu de spus, dar cercetătorii
Biserica de lemn din Sângătin () [Corola-website/Science/315844_a_317173]
-
a monumentelor istorice sub codul LMI 2004: . Biserica ortodoxă română cu hramul „Cuvioasa Paraschiva” din filia Sub Piatră a fost edificată în anul 1797, lucru ce se poate constata din încrestătura ce o are deasupra ușii, la intrare, cu cifre chirilice și românești. Cătunul Sub Piatră sau Oncășești e posibil să aibă aceeași vechime ca și satul Sălciua de Jos, aproximativ 600 de ani. Bisericuța este monument istoric, deși parohia nu posedă nici un act al declarării ei. Potrivit tradiției orale, se
Biserica de lemn din Sub Piatră () [Corola-website/Science/315888_a_317217]
-
a fost distrusă de generalul Bucow. Călugării de la Schit s-ar fi ascuns în grabă, împreună cu tot tezaurul mănăstirii, într-o peșteră din Muntele Bedeleu. Ideea că aici a existat o mănăstire, poate fi întărită și de câteva însemnări în chirilică, aflate pe o carte veche, numită „Carte românească de învățătură sau Cazania lui Varlaam”, din anul 1643, exemplar care s-a păstrat în stare bună, aparținător vechii biserici. Însemnarea aflată la pagina 28, pe verso, spune: „Această sfântă și dumnezeiască
Biserica de lemn din Sub Piatră () [Corola-website/Science/315888_a_317217]
-
îngerești, prooroci în medalioane (la registrul de naștere al bolții), jertfa lui Avraam, (pe timpanul de vest), sfinți părinți, monahii Eftimie cel Mare, Cosma, Sf. Sava, ce amintesc tradiția mănăstirii. Tot în Sfântul Altar se găsesc două inscripții, în litere chirilice, cu numele unor credincioși din Ponor care au plătit pictura. Iconostasul este tot din lemn și pictat în întregime. Ușile împărătești sunt simple, din lemn, pictate , se poate vedea și anul picturii, 1844. Pictura ușilor împărătești reprezintă pe apostolii Petru
Biserica de lemn din Sub Piatră () [Corola-website/Science/315888_a_317217]
-
icoanele de o bună calitate artistică și portretul de ctitor. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Actul de naștere al bisericii a fost însemnat peste intrarea în biserică, în limba slavonă, într-o frumoasă caligrafie chirilică: "„Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, acest sfânt hram dumnezeiesc s-a ridicat în slava și cinstea Adormirii Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, cu trudă de arhiepiscopul și mitropolitul Chir Ștefan. S-a zidit din
Biserica de lemn din Grămești () [Corola-website/Science/316502_a_317831]
-
1845-1846 ai erei noastre. Pictura de pe tâmpla dinspre naos a fost semnată de "„meșteri Gheorghe Diaconu, Toma Gheorghe, Gheorghe”". Datarea unor icoane din 1851 surprinde efortul de înzestrare care a urmat. Pe exterior, în dreapta intrării, se află însemnat în cifre chirilice anul erei bizantine "„7360”", care corespunde anilor 1851-1852 ai erei noastre. Datarea punctează probabil încheierea lucrărilor de înnoire și înzestrare ale bisericii. În toamna anului 2009 biserica din lemn de la Pietrari a fost demontată de către o echipă mixtă de specialiști
Biserica de lemn din Anghelești-Cărpiniș () [Corola-website/Science/316501_a_317830]
-
nou tablou votiv, în care cei doi ctitori apar reprezentați împreună cu familiile lor. Aici s-a aflat singurul portret pictat al lui Miron Costin (1633-1691). Printre odoarele Mănăstirii Teodoreni care se mai păstrează și astăzi menționăm cărți vechi cu litere chirilice și grecești, icoane vechi, vase liturgice și odăjdii.
Mănăstirea Teodoreni () [Corola-website/Science/316567_a_317896]
-
tribună. În naos bolta este pictată cu scene din minunile și patimile Lui Iisus. Altarul este cu 5 laturi și absida decroșată; ansamblul mural datează din a doua jumătate a sec.XVIII-lea; sccenele pictate sunt însoțite de inscripții în chirilică; ușile de la intrare, arcadele ce împart bolțile naosului și ușile iconostasului sunt bogat ornamentate cu motivul funiei, al soarelui, butoane din lemn, romburi, denticole. În timpul în care a funcționat ca parohie, adică până în anul 1970, în localitatea Bungard, timp de
Biserica de lemn din Bungard () [Corola-website/Science/316599_a_317928]
-
a Apostolilor și Spălarea picioarelor. Pe pereți se mai află grafite de la sfârșitul secolului al XVII-lea, unele în limba latină, provenite din timpul ocupației polone de sub Ioan Sobieski (1691) - "Hic fuit Teophilus, Rex in 1691 Ponicz" și unele în chirilică, a unui oarecare Ioan Zugravul (1596). Pictura murală interioară a fost restaurată în anii 1996-2004 de către prof. univ. Nicolae Sava din București, pictor restaurator, ""în spiritul unui total dispreț față de momentul istoric"", fresca fiind grav alterată prin integrări cromatice masive
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
Nicula, Gheorghe Șelvari - 1810”". Catapeteasma a fost pictată în anul 1818, după cum indică o inscripție de pe icoana Maicii Domnului. Crucea meșterului Ioniță Șalvari se află în curtea bisericii, pe ea aflându-se următoarea inscripție scrisă în limba română cu caractere chirilice: "„Supt aciast sf cru(ce) odihnesc robi(i) lui Dumnezeu Ioniță Șălvar. Cu bunul său soț Maria Hasnăș. Acești multe bunătăți au făcut, adecă, o biserică din nou la Cîmpulung, o biserică din nou la Cîrlibaba și o catapeteasmă nouă
Biserica de lemn din Colacu () [Corola-website/Science/316753_a_318082]
-
1997, biserica de lemn din Colacu a fost resfințită de către arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților. În curtea bisericii de lemn se află câteva pietre de mormânt din secolul al XIX-lea, pe unele fiind inscripții scrise cu caractere chirilice. De asemenea, tot acolo se află și mormântul dr. Traian Popovici (1892-1946), primar al orașului Cernăuți în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cunoscut pentru că a salvat de la deportare 20.000 de evrei din Bucovina. Biserica de lemn din Colacu
Biserica de lemn din Colacu () [Corola-website/Science/316753_a_318082]
-
Ierarhi” din Troaș este cea mai veche biserică de lemn de pe valea Mureșului de jos. A fost construită inițial pe locul numit Buza Cărunții, la intrarea în sat. Pe colțul drept al prestolului de piatră se află gravat cu litere chirilice „1782”, an în care unii cercetători plasează începuturile monumentului. Biserica a fost strămutată în 1875 pe actualul loc, Dâmbul Crucii. Planul bisericii este o navă dreptunghiulară terminată cu o absidă cu trei laturi. Tălpile masive sunt așezate pe o fundație
Biserica de lemn din Troaș () [Corola-website/Science/316759_a_318088]
-
diaconi în satul Valea lui Ipati. a fost construită în anul 1805 de către răzeșii din localitate, în cimitirul aflat pe un vârf de deal de la marginea satului. Pe grinzile sculptate, se află un text scris în limba română cu caractere chirilice. La sud-vest de biserică se află o piatră veche de mormânt cu o inscripție cu litere chirilice: ""1838 maiu 28 sau săvr(șit) Marie, Nede.. de.. 1843"". Biserica nu este pictată în interior, pereții săi fiind acoperiți cu multe icoane
Biserica de lemn din Ipatele () [Corola-website/Science/318754_a_320083]
-
cimitirul aflat pe un vârf de deal de la marginea satului. Pe grinzile sculptate, se află un text scris în limba română cu caractere chirilice. La sud-vest de biserică se află o piatră veche de mormânt cu o inscripție cu litere chirilice: ""1838 maiu 28 sau săvr(șit) Marie, Nede.. de.. 1843"". Biserica nu este pictată în interior, pereții săi fiind acoperiți cu multe icoane, dreptunghiulare (Maica Domnului cu pruncul, Sf. Nicolae) și în medalion (Maica Domnului, Nașterea Domnului etc.), pictate pe
Biserica de lemn din Ipatele () [Corola-website/Science/318754_a_320083]
-
în decursul timpului. La reparația din 1934 au fost repictate probabil icoanele din catapeteasmă. Biserica dispune de valoroase cărți vechi datând din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, scrise în limba slavonă și în limba română cu caractere chirilice. Sunt de menționat printre acestea o Evanghelie din 1835, 12 Minee lunare din 1845 etc. De asemenea, mai sunt aici și icoane vechi (printre care și icoana "Maica Domnului cu Pruncul Iisus" din sec. al XIX-lea), o cruce din
Biserica de lemn din Șcheia () [Corola-website/Science/318771_a_320100]
-
cu motive florale, zoomorfe, cosmice și biblice care au fost preluate de meșterii populari ai locului și sunt folosite și astăzi: rozete, flori, struguri, păsări, soarele și luna, Miorița, Adam și Eva etc. Unele dintre pietre au inscripții cu caractere chirilice. În curtea bisericii, a fost construită o Casă Socială (de prăznuire). Biserica de lemn din Șcheia este construită din bârne masive de stejar și de brad, cioplite și îmbinate direct. În secolul al XX-lea, pereții exteriori de lemn au
Biserica de lemn din Șcheia () [Corola-website/Science/318771_a_320100]
-
același plan și tehnică de construcție a secolului al XVII-lea. În jurul bisericii există un cimitir vechi, în care se află pietre funerare din secolul al XIX-lea, sculptate cu motivul soarele și luna și care au inscripții cu caractere chirilice. Pe un mormânt se află stema Moldovei, unele tradiții locale afirmând că acesta ar fi mormântul cronicarului Axinte Uricariul (c. 1670 - c. 1733). Alte morminte sunt atribuite comisului Panaite și boierului Ștefan Scânteie. Biserica "Sf. Voievozi" din Scânteia a fost
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
de câteva obiecte de valoare artistică și istorică și anume o cruce de mână din lemn sculptat ferecată în argint, o cruce din lemn ferecat în argint aurit, o icoană a Maicii Domnului îmbrăcată în argint, o Evanghelie cu litere chirilice datând din 1845, ferecată în argint, un policandru din lemn tare, o strană arhierească precum și tabloul ctitorilor pictat în ulei pe pânză. Biserica are formă de navă (corabie). Acoperișul este în formă de șarpantă învelit cu tablă galvanizată. Pe părțile
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Voinești () [Corola-website/Science/318852_a_320181]
-
de la Mănăstirea Dobrovăț au refuzat să slujească aici. Până în anul 1864, în jurul bisericii s-a aflat cimitirul satului, după acel an fiind construit un nou cimitir. Lângă altarul bisericii se află câteva pietre vechi de mormânt cu inscripții cu litere chirilice și decorate cu motivul soarele și luna. Majoritatea lor sunt însă șterse. În decursul timpului, biserica a fost reparată de mai multe ori. Primele reparații au fost efectuate în anul 1860 pe cheltuiala monahului Doroftei. Între anii 1926-1927, în timpul preotului
Biserica de lemn din Dobrovăț () [Corola-website/Science/318879_a_320208]
-
avut și un conac care a aparținut mai apoi și Principesei Ileana a României și a fost ulterior transformat în spital. Deasupra intrării în biserică se află o pisanie în care este scris următorul text în limba română cu caractere chirilice: ""Acest sfnt lăcaș sau zidit dinnou spre cinste și laoda sfntului iera(r)h Necolai cu bunăvroință și osirdia de bunului neam dumnalui, marelui visternic și cavalear Alexandru Baloș și întru (p)o(m)inire. Cu pre luminata și leagiuita
Biserica Sfântul Nicolae din Poieni () [Corola-website/Science/318882_a_320211]
-
Țintirim”, a fost construită din contribuția credincioșilor în anul 1706, după cum reiese din inscripția de pe bârna peretului din stânga ușii de la intrarea în biserică. Meșterul s-a semnat pe portal, la intrare, în locul de cinste dedicat lor sau ctitorilor, în litere chirilice: "„Both Griga Miaștir”". Biserica este din lemn de stejar, netencuită, cu temelia din piatră. Este în forma bisericilor vechi, cu intrarea laterală. În vârful turnului e crucea cu șapte brațe și păunul alături, semn al creștinismului în primele veacuri și
Biserica de lemn din Drăghia () [Corola-website/Science/316046_a_317375]
-
brațe și păunul alături, semn al creștinismului în primele veacuri și al biruinței. Interiorul bisericii a fost pictat pe pânză în ulei, probabil de către zugravul Petre din Preluca, în anul 1797, după cum rezultă din pisania de pe ușile împărătești în litere chirilice "„1797 Am zugrăvit Petre”". În interior se păstrează scene din Vechiul Testament, nume de proroci, mironosițe, Sfinții Apostoli și Mântuitorul Iisus Cristos. Pe cerimea naosului mai există anul 1857, probabil atunci a fost consacrată pentru a doua oară, după cum menționează monografia
Biserica de lemn din Drăghia () [Corola-website/Science/316046_a_317375]
-
controlului de stat; dar, de fapt, statul a continuat să ofere minimul necesar turkmenilor. Niiazov a așezat la loc de mare cinste cultura și a încercat să adapteze o nouă cultură națională în Turkmenistan. A introdus alfabetul latin în locul celui chirilic și a proclamat limba turkmenă drept limbă de stat. A redenumit lunile anului și zilele săptămânii în funcție de cultul personalității sale. A difuzat "Ruhnama" („Cartea Sufletului”), cartea pe care a scris-o, ca fiind cartea sfântă a națiunii. era un conducător
Saparmurat Niiazov () [Corola-website/Science/316130_a_317459]
-
Niiazov a declarat, de altfel: „Cel care va citi de trei ori "Ruhnama" va găsi o bogăție spirituală, va deveni mai inteligent, va recunoaște existența divină și va merge direct în paradis”. Alfabetul limbii turkmene a fost schimbat: vechiul alfabet chirilic din perioada sovietică, asemănător cu cel folosit de limba rusă, a fost înlocuit cu cel latin apropiat de alfabetul turc, iar cărțile din perioada sovietică scrise în vechiul alfabet au fost interzise, fără a fi fost înlocuite cu lucrări noi
Saparmurat Niiazov () [Corola-website/Science/316130_a_317459]