2,304 matches
-
perete. Cărămizii, cu o ștampilă triunghiulară albă: ideal. ― Cel mult echipajul e beat. Totul merge după program. La fix! Chestia cu șoferul nu putea s-o prevadă nimeni. Căruntul clătină din cap și aprinse o țigară. Aruncă chibritul ars în chiuvetă. ― Am emoții... Canalul poate să se înfunde la un moment dat. Să fii atent... Foarte atent. ― Ce vrei să spui? ― Nu-l lăsa nici o clipă în spatele tău. ― Fii serios! ― Ascultă-mă! Scarlat îi puse mâna pe umăr: Dacă face rău
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
transpirația curgîndu-mi caldă, lipicioasă pe buze, pe bărbie și m-am trezit apărîndu-mă de ceva, șopîrlă? păianjen? Am aprins lumina. Îmi crescuse pulsul. Afară era încă noapte. M-am uitat la ceas: două fără zece minute. M-am dus la chiuvetă, mi-am dat cu apă rece pe față, după aceea am căutat prin pat, deși știam că era o copilărie ce făceam. Evident, n-am găsit nimic. Am stins lumina și m-am vârât sub pătură din nou, încercînd să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cred, că era mut ca și Profetul ― a tușit ca să-mi atragă atenția să mă opresc. Mi-a făcut un semn binevoitor dar imperativ să trec în stânga unde se afla un lavabou cochet și elegant, cu uși de cristal și chiuvete de faianță albă. Acolo, laba lui enormă mi-a arătat săpunul. Am priceput. Trebuia să mă spăl. Mi-am adus aminte că într-unul din visele mele, în care întemeiasem o nouă religie și jucam rolul de profet, stabilisem un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Costello. Ne-am cunoscut ieri. În timp ce vorbea, apăsă mânerul și deschise ușa. Privi în întuneric. Îi trebuiră câteva secunde să-și obișnuiască ochii, apoi desluși conturul unei mese cu mai multe scaune, toate goale în capătul celălalt. Se uită spre chiuvetă și spre blatul de gătit. Nu era nimeni. Abia atunci coborî privirea spre podea, unde zări o formă ce părea a fi un corp. Maggie se lăsă pe vine ca să vadă mai bine - dar nu exista nici un dubiu. Acolo, rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-l să intre pe acest bărbat care părea un fel de extraterestru, îmbrăcat complet în această casă a somnului. —Să-ți aduc ceva de băut? Apă? — Nu. Nu pot sta prea mult. Avem foarte puțin timp. Shapira se întoarse de la chiuvetă, unde umpluse un pahar și se uită la invitatul lui. —OK, ce e? Ochii lui Ra’anan se îndreptară spre dormitor. — Putem vorbi nestingheriți aici? —Bineînțeles! Asta e casa mea. Ra’anan făcu din nou semn din cap în direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
bun sfârșit mai multe faze ale pregătirii, în același timp. Urmau apoi zgomotele cu care se obișnuise în decursul anilor, deoarece se repetau ori de câte ori doamna Reilly se pregătea să plece de acasă: bufnitura unei perii de păr care cădea în chiuvetă, sunetul unei cutii de pudră care se lovea de podea, diverse exclamații indicând confuzie și haos. — Uuuf! exclamă mama lui într-un anumit moment. Pe Ignatius îl enervau răbufnelile și zgomotele din baie, și dorea ca mama lui să termine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
carte care să te facă să vezi jumătatea plină a paharului. După câteva fraze, gândurile agentului Mancuso începură să hoinărească. Privi afară prin crăpătura ușii cabinei, pe care o lăsa întotdeauna deschisă câțiva centimetri ca să poată vedea cine folosește pisoarele, chiuvetele și șervețelele de hârtie. Lângă chiuvete părea să fie același băiat pe care Mancuso îl văzuse acolo în fiecare zi. Privi cizmele delicate mișcându-se înainte și înapoi între chiuvetă și mecanismul care distribuia șervete de hârtie. Stând aplecat deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vezi jumătatea plină a paharului. După câteva fraze, gândurile agentului Mancuso începură să hoinărească. Privi afară prin crăpătura ușii cabinei, pe care o lăsa întotdeauna deschisă câțiva centimetri ca să poată vedea cine folosește pisoarele, chiuvetele și șervețelele de hârtie. Lângă chiuvete părea să fie același băiat pe care Mancuso îl văzuse acolo în fiecare zi. Privi cizmele delicate mișcându-se înainte și înapoi între chiuvetă și mecanismul care distribuia șervete de hârtie. Stând aplecat deasupra unei chiuvete, băiatul începuse să deseneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
întotdeauna deschisă câțiva centimetri ca să poată vedea cine folosește pisoarele, chiuvetele și șervețelele de hârtie. Lângă chiuvete părea să fie același băiat pe care Mancuso îl văzuse acolo în fiecare zi. Privi cizmele delicate mișcându-se înainte și înapoi între chiuvetă și mecanismul care distribuia șervete de hârtie. Stând aplecat deasupra unei chiuvete, băiatul începuse să deseneze cu un pix ceva pe dosul mâinii. Ar putea fi ceva suspect, se gândi agentul Mancuso. Deschise ușa și se duse la băiat. Tușind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
șervețelele de hârtie. Lângă chiuvete părea să fie același băiat pe care Mancuso îl văzuse acolo în fiecare zi. Privi cizmele delicate mișcându-se înainte și înapoi între chiuvetă și mecanismul care distribuia șervete de hârtie. Stând aplecat deasupra unei chiuvete, băiatul începuse să deseneze cu un pix ceva pe dosul mâinii. Ar putea fi ceva suspect, se gândi agentul Mancuso. Deschise ușa și se duse la băiat. Tușind, încercă să spună cu o voce prietenoasă: — Ce scrii be mână, băiete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
continuă Santa. Nu m-aș simți prost dac-aș fi arestată. Polițaii au muncă grea. Mai fac uneori și greșeli. Sunt oameni și ei, la urma urmei. — Eu am fost totdeauna o cetățeancă cinstită, spuse doamna Reilly. Mă duc la chiuvetă să-mi clătesc paharul. Stai acolo jos, Irene și lasă-mă să vorbesc cu domnu’ Robichaux. Doamna Reilly se duse la vechiul radio cu consolă și-și mai turnă un pahar cu Early Times. — N-am să-l uit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un mic plic cafeniu din buzunarul sveterului. Uite! A sosit astăzi pentru tine. — A, da? întrebă Ignatius cu interes, luând în mână plicul. Îmi imaginez că până acum ai învățat pe de rost conținutul. — Mai bine ține-ți mâinile în chiuvetă și spală-ți zgârieturile. — Mai pot să aștepte, spuse Ignatius. Deschise plicul rupându-l. Văd că M. Minkoff a răspuns misivei mele cu o grabă aproape frenetică. I-am spus vreo câteva chestii destul de usturătoare. Doamna Reilly se așeză picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
așa. Spune-i și tu, Claude. De, făcu doamna Reilly. Să-i mai dăm lui Ignatius o șansă. Poate o să reușească s-o scoată la capăt. — Vânzând cârnați? întrebă Santa. Doamne! Scutură din cap. Așteptați să bag vasele astea-n chiuvetă și hai să mergem s-o vedem pe scumpa aia de Debbie Reynolds. După ce Santa se mai opri și în salon ca să-și ia rămas-bun, cu o sărutare, de la mama ei, porniră toți trei spre cinematograf. Ziua fusese călduță. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se certau pe motive sentimentale, era liniște. La o masă stăteau trei femei care beau bere din cutii. Priviră fix spre Ignatius. Una dintre ele, care tocmai turtise o cutie de bere în mână, se opri și o aruncă lângă chiuvetă, într-un ghiveci cu o plantă. — Fetelor, spuse Dorian. Cele trei fete scoaseră un chiot răgușit ca din Bronx. Acesta este Ignatius Reilly, nou-venit între noi. — Dă laba aici, grasule, spuse fata care turtise cutia de bere. Apucă mâna lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Opriți-vă, fetelor, țipă Dorian la Frieda și Betty care se luptau și ale căror maiouri începuseră să se umezească de transpirație. Se înjurau și gâfâiau, trăgând de scaun în jurul camerei, trântindu-se una pe alta de pereți și de chiuvetă. — Gata, potoliți-vă! țipă Liz la prietenele ei. Oamenii aceștia or să creadă că sunteți niște necioplite. Luă și ea un scaun și se băgă între cele două combatante. Apoi izbi cu scaunul ei în cel pentru care se luptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
M-a trezit din somn, nenorocita. Se întoarse pe loc și intră în apartament. Tom o urmă. Credeam că ești băiatul cu băutura. Apartamentul era într-o dezordine totală. Lisa intră în bucătărie, căută printre tigăile și farfuriile îngrămădite în chiuvetă și găsi o ceașcă de cafea. O clăti. — Vrei cafea? El negă din cap. — La naiba, Lise, spuse el. Locul ăsta e o cocină. — Știi că lucrez noaptea. Niciodată nu-i păsase de cele din jur. Chiar și când era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de țigări, ceea ce nu o bucură prea tare. Apoi, trecu la rafturile somierei, căutând prin ele rapid și pipăind până în fundul lor. Urmă dulapul, care îi luă ceva mai mult. O harababură de pantofi și adidași la bază. Dulăpiorul de sub chiuveta din baie și chiar și coșul de haine murdare. Nu găsi nimic care să explice vânătăile. Bineînțeles, își zise, nu avea nici un rost să pună un coș de haine murdare în cameră, din moment ce Jennifer și le arunca hainele peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nedumerită, Întrebând-o În șoaptă pe mătușa Surpun de Îndată ce le-a Întors spatele. Încă obiectând, Însă nedorind să se ciondănească cu ele, Armanoush s-a Îndreptat spre baie unde a dat peste unchiul Dikran, cu capul vârât În dulapul de sub chiuvetă și trupul voluminos sprijinit În mâini și genunchi. — Unchiule? a zis Armanoush, gata-gata să scoată un țipăt. — Bunăăă! a strigat Dikran Stamboulian din dulap. — Casa asta e plină de personaje cehoviene, a murmurat Armanoush ca pentru sine. Dacă spui tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și genunchi. — Unchiule? a zis Armanoush, gata-gata să scoată un țipăt. — Bunăăă! a strigat Dikran Stamboulian din dulap. — Casa asta e plină de personaje cehoviene, a murmurat Armanoush ca pentru sine. Dacă spui tu, a Îngânat-o o voce de sub chiuvetă. — Ce faci aici, unchiule? Știi că bunică-ta se plânge tot timpul de robinetele vechi din casă. Așa că În seara asta mi-am zis că de ce să nu Închid magazinul mai devreme și să nu mă opresc acasă la Shushan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În fața vieții. Îi admira pe matematicienii și pe inginerii care puseseră la punct logica vagului și care se opuseseră conceptelor „totul sau nimic“ din teoria mulțimilor, spre a da seama de imprecizia lumii și a comportamentelor. În oglinda de deasupra chiuvetei, capul lui ar semăna mai degrabă cu o gravură În acvaforte decît cu o pictură. Avea trăsăturile atacate de un acid eficace, cel al tensiunii psihologice permanente care Îl rodea. Lumina din baie nu era prea bună. I se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și te voi săruta... peste tot. Se duse În bucătărie, luă un tirbușon și deschise sticla de vin. Turnă În două pahare, Îi Întinse unul și spuse malițios: — Ești foarte greu de cucerit. Kitty luă paharul și Îl goli În chiuveta din bucătărie. — Tu tot nu pricepi, Sam. Nu vreau să mă culc cu tine pentru că m-ai Îmbătat. Nu văd nici o onoare În asta. Pot să am și patru orgasme, nu are nici o importanță dacă nu sunt cu bărbatul potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
moară singură acolo, atât de tânără și fără să fi făcut nimic important În viață. Începu să se plimbe prin rulota Întunecoasă, din camera de zi până În dormitor și Înapoi, trecându-și degetele peste husele de plastic de pe mobilier, de pe chiuveta din bucătărie și din baie, de pe pat, de peste tot. Toate miroseau a nou. Simți că i se Închid ochii de oboseală și În cele din urmă cedă. Se Întinse pe pat, Îmbrăcată. Despături cuvertura subțire ca o coală de hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
o plăcere imensă pentru Kitty. Iar acum, În această călătorie, nu știa nici măcar unde era localizat următorul duș de care putea profita. Kitty ieși de sub duș, se Înfășură Într-un prosop mare și-și studie fața În oglinda de deasupra chiuvetei. Ar fi trebuit să se machieze, dar Își aminti că nu avea la ea nimic cu care să execute această operațiune. Nimic. Absolut. Nu plecase pregătită. Se panică. Să apară nemachiată În fața lui Matthew era ca și când i s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
vorbi. Câteva ore mai târziu, Kitty era la ușa prietenei sale. Desert Rose Îi deschise, apoi se târî Înapoi În pat. Kitty stătea În mijlocul mansardei, Îngrozită. Praful adunat În rotocoale de mărimea unui cap de pisică zăcea pe podea, În chiuvetă se strânsese un munte de vase murdare, dinspre frigider și dinspre cutia pisicii, care nu mai fusese golită de câteva zile, venea o duhoare oribilă. Kitty trase imediat draperiile, deschise geamurile și Începu să măture. Când termină, se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
-mi caldă, lipicioasă pe buze, pe bărbie și m-am trezit apărându-mă de ceva, șopârlă? păianjen? Am aprins lumina. Îmi crescuse pulsul. Afară era încă noapte. M-am uitat la ceas: două fără zece minute. M-am dus la chiuvetă, mi-am dat cu apă rece pe față, după aceea am căutat prin pat, deși știam că era o copilărie ce făceam. Evident, n-am găsit nimic. Am stins lumina și m-am vârât sub pătură din nou, încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]