2,428 matches
-
Se opri și-i spuse: — îmi pare rău, dar nu știu cine sînteți. Femeia își trase cu un gest ciudat de vulnerabil o mănușă de blană și-și întinse palma în sus. Una dintre liniile care o traversau era adîncită, ca o cicatrice. — Gay! exclamă el cu un imens regret, pentru că deși era bolnavă cînd o văzuse ultima oară, fusese o persoană tînără și atrăgătoare. îi privi fața uscățivă și bătrînă, capul care i se bîțîia, și ceva din expresia ei demonstra că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
altfel, tocmai aceștia îi dăduseră în mod automat certitudinea că se află pe Venus. Toată lumea auzise de arborii de pe Venus. În mod sigur era pe Venus. Gosseyn se ridică în picioare. Își pipăi trupul; totul părea în ordine. N-avea cicatrici și nici senzația că ar fi fost rănit. Corpul îi era întreg, intact, fără urme de răni. Era perfect sănătos. Era îmbrăcat cu un șort, o cămașă cu guler răsfrînt, și espadrile. Faptul îl surprinse numai pentru un moment. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
că aștepta pe cineva, oricum, nu părea prea bucuros că mă vede. L-am întrebat dacă era adevărat că murise. A bâiguit ceva pe când partea de jos a obrazului, vânătă din cauza folosirii prea dese a briciului și străbătută de o cicatrice cărămizie, i s-a învinețit și mai mult. „Poți să nu-mi răspunzi“, am adăugat. „Nu țin neapărat să știu...“ În clipa aceea, pe cealaltă parte a străzii a trecut Iason, nu ne-a văzut. „Uite-l și pe ăsta
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
altfel, tocmai aceștia îi dăduseră în mod automat certitudinea că se află pe Venus. Toată lumea auzise de arborii de pe Venus. În mod sigur era pe Venus. Gosseyn se ridică în picioare. Își pipăi trupul; totul părea în ordine. N-avea cicatrici și nici senzația că ar fi fost rănit. Corpul îi era întreg, intact, fără urme de răni. Era perfect sănătos. Era îmbrăcat cu un șort, o cămașă cu guler răsfrînt, și espadrile. Faptul îl surprinse numai pentru un moment. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
pentru trageri, lipsea doar pluto nul de execuție. Se uită mai departe, intens, și, din tr-o dată, știu: era ca o pistă a angoasei, de acolo îi venea neliniștea. Limbul acela de sec, fără pomi, fără iarbă, așezat ca o cicatrice între benzinărie și câmp, trebuia umplut, îmblânzit, așa că se pomeni spunând tare: — Tu vezi ce urâtă-i fâșia asta dintre benzinărie și câmp, arată ca o chelie în toată priveliștea! Vorbea cu îngrijitoarea, care tocmai intrase în tura de noapte
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
îi spusese bărbatul. Americanii scriu simplu: boy play, dar un bacha bazi e mai mult de atât, ar trebui să-i vezi corpul. Bacha bazi e un sclav sexual și o sursă de bani pentru proxenet. Orice neascultare înseamnă o cicatrice, ia uită-te! Abia atunci Leclerc îl văzu pe minorul cu sprâncenele epilate și cu ochii fardați cu khol, ca femeile. — Arată-i, te rog, piciorul doamnei avocat! Micul faun își scoase talpa din pantofii de dans cu care era
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
transpirat sub cămașa descheiată la nasturi și de gura lui cu gust aspru, de tutun și abdugh. Inventa tot ce nu reușea să cunoască, să cuprindă ori să dezmierde. Nu putea să și-l imagineze cu lipsuri, cu defecte, cu cicatrici. Sebas, care se considerase uzat și trecut de prima lui tinerețe, era acum nou-nouț în închipuirile ei. Dar Ghazal? Nici ea nu se mai simțise vreodată atât de privită, de îmbălsămată de râvna unui iubit. „Știi, îmi ești în minte
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dialect imposibil. Dezbrăcat, era piele și os, arăta ca un puști de cel mult șase ani, iar la primul consult, când găsi în sfârșit un medic care să-l vadă, Ghazal îi numără coastele și se îngrozi de mulțimea de cicatrici pe care le avea peste tot. Șase zile se hrăni din pomenile împărțite în jurul moscheii Moteh’hari și dormi în Piața Baharestan, într-o cămăruță a Institutului Teologic, pe când avocata căuta un spital care să îl primească. În Teheran, nimeni
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
eu să nu doresc să semăn diavolului. Aveam ochii întunecați, spre deosebire de ai fratelui meu care fuseseră curați și albaștri, nu mai lipsea decât să mă port pe măsura privirii mele sumbre, mânat de răutatea, otrăvită de gelozie, de a zgândări cicatricea din sufletul tatei, cu atât mai mult cu cât el, comparîndu-mă probabil întruna cu Dinu, nu-și ascundea dezamăgirea din ce în ce mai adâncă pe care i-o provocam eu. Mă purtam anume ca să nu mai fie posibilă nici o confuzie între mine și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
murdare și neatins de foarfecă, sau după barba lungă, încîlcită și pe jumătate albă, de la care îi venea poate porecla, dar nu-și pierduse nimic din vigoare. Îi domina pe toți cu statura lui de uriaș. Buza spintecată de o cicatrice urâtă îi dădea un aer aspru, sălbatec, în schimb o lumină interioară, cum există pe figurile misticilor naivi, îi îmblînzea trăsăturile. Pescarii îi recunoșteau în mod evident autoritatea cu toate că, fiind mut, nu putea porunci decât cu ochii. Dar avea, ce
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Se concentră și tăie cu o linie groasă ceva, atent, de parcă tăia cu un cuțit, după care luă o sugativă, o apăsă pe locul cu pricina și așteptă câteva clipe înainte de a se hotărî să-și admire opera. O mare cicatrice neagră, urâtă, rămăsese acolo. Sub ea nu se mai vedea nimic. Arhivarul, căci individul nu putea fi altceva, își frecă mâinile mulțumit. Se ridică de la masă, își puse haina, adoptă o figură de funcționar corect, conștiincios, îmi spuse, aplecîndu-se, " Un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
au smuls hainele și au violat-o pe rând, după care au aprins focul în vatră, au înroșit în jăratec coada vătraiului și cu fierul încins au însemnat-o ca pe vite deasupra sânului stâng. Avea, într-adevăr, acolo o cicatrice destul de neplăcută pe care și-o ascundea mereu. A doua zi, când s-au lăudat cu isprava lor, cei trei frați au fost obligați de pescari să părăsească pentru totdeauna cătunul, dar Marta se temea ca nu cumva să se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
trepte. Îmi plăcea să văd cum foiau fericite insectele prin urzici. Câte un câine se oprea, în uliță, să-și facă nevoile pe trunchiul gutuiului de la poartă și râdeam amândoi. Prin bluza ușoară de in, desfăcută la piept, se zărea cicatricea oribilă făcută cu fierul roșu. Dar nu-i mai pomeneam de ea. Se întuneca la față chiar și când îmi surprindea privirea și atunci părea îmbătrînită; avea obrajii ușor căzuți și îi apărea o cută adâncă pe frunte; doar părul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care am trăit-o. În zori, după ce Laura a plecat, m-am îmbrăcat și am ieșit pe coridoare. Erau pustii. Focul fusese stins. În spatele azilului, pe o mare porțiune, în locul bălăriilor apăruse o pată neagră, de cenușă fumegândă. Ca o cicatrice urâtă. De parcă noaptea însăși căzuse victimă flăcărilor și zăcea acum asemenea cadavrului negru al câinelui împușcat. 17 (Din caietul de vise) Povesteam cuiva, unui necunoscut, viața mea, iar din vorbele mele se năștea o liană cu care, râzând, m-am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
la bătaie, dar Profetul l-a apucat de braț și cu o mână de fier l-a tras îndărăt pe scaun. Îi vedeam bine, de aproape, fața încadrată de barba stufoasă și albită, ochii teribili, care ardeau în orbite, și cicatricea înfricoșătoare care îi spinteca buza. Dacă s-ar fi ridicat, ar fi fost cu două capete mai înalt decât mine și, masiv cum era, m-ar fi putut doborî cu un singur pumn. ― Unde este...? am mai îndrăznit o dată, cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
atinge în veci. — Sunt totuși neobișnuit de apetisanți, spuse Ignatius, dregându-și vocea. Am avut eu impresia, trecând prin dreptul ușii, că firele de păr din nările mele au detectat ceva unic. Ignatius clefăia cu o poftă sălbatică, privind o cicatrice de pe nasul bătrânului și ascultându-l cum fluieră. Aud oare un motiv din Scarlatti? îl întrebă în cele din urmă. — Eu credeam că fluier „Curcanul din fân“. — Speram că ți-ar putea fi cunoscută opera lui Scarlatti. A fost ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mă pun cât de cât pe picioare. Atunci ce-ai spune să vii din nou mâine și să mai încerci o dată? întrebă plin de speranță bătrânul. Zău că am nevoie de vânzători! Ignatius reflectă un timp la oferta primită, studiind cicatricea de pe nasul bătrânului și râgâind din plin. Cel puțin ar avea de lucru. Mama lui ar trebui să fie satisfăcută. Era o slujbă la care nu urma să fie prea mult supravegheat sau hărțuit. Terminând de gândit, își drese glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
împotriva pisicilor. Nu i s-a dat pisicii nici o șansă de a se apăra. Noi nu vorbim aici despre pisică, se răsti domnul Clyde cu o asemenea vehemență, încât Ignatius putu să vadă cum i se umflă vinele albăstrui din jurul cicatricei de pe nas. Vorbim despre tine. — În ce mă privește, sunt fără îndoială curat. Am mai discutat despre asta. Am dorit doar să fiu sigur că pisica nu este nedreptățită. Spune-mi, te rog, domnule, ai de gând să mă hărțuiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fărâmițe în atmosfera aceea. În plus, acolo, străzile sunt foarte înguste și periculoase. Aș putea fi ușor trântit de o mașină sau izbit de o clădire și strivit. Fă cum vrei, grăsanule. Aceasta este ultima șansă pe care o ai. Cicatricea domnului Clyde începu să se albească din nou. — Chiar așa? Bine! Vezi să nu te apuce altă criză. S-ar putea să luneci în cazanul cu cremvurști și să te opărești. Dacă insiști, presupun că voi fi nevoit să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un dermatolog sau un chirurg plastician foarte bun - extrem de bun. Costă mult, dar ce poți să faci? Fiecare vizită e o căruță de bani și trebuie să plătești mai multe. Chiar și după ce ți-ai Îndepărtat tatuajul, o să rămână o cicatrice vizibilă, ca să nu mai pomenesc de decolorarea pielii. Dacă vrei să scapi de asta, ai nevoie de Încă o operație de chirurgie plastică. Și chiar și atunci nu există o garanție de sută la sută. Armanoush s-a pișcat singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu plete negre și lungi care, Într-o poză În care nu par să am mai mult de trei săptămîni, Îmi face ochi dulci. Dar știu că am auzit destule despre forcepsul ăsta! Părul nu mi-a crescut niciodată pe cicatricea pe care mi-a lăsat-o pe tîmpla dreaptă, de aceeași parte cu un ochi atît de miop că face din mine aproape un chior și mă va Împiedica pe veci să apreciez cinematograful În relief - o invenție fără viitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
sticlei exact deasupra paharului atunci cînd trebuie să torn de băut, dar am grijă mai Întîi să lovesc ușor marginea paharului cu extremitatea sticlei ca să-mi fixez un reper și să nu torn alături. E un mic truc folositor. Din cauza cicatricii mele, nu i-am agreat niciodată pe frizeri. Mă umileam singur spunîndu-le: „Atenție, nu dezgoliți tîmplele!“, dar, cînd Îmi Înapoiau ochelarii, Îmi descopeream cicatricea artistic dezgolită. Asta e una din problemele pe care le pune miopia: nu poți supraveghea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ca să-mi fixez un reper și să nu torn alături. E un mic truc folositor. Din cauza cicatricii mele, nu i-am agreat niciodată pe frizeri. Mă umileam singur spunîndu-le: „Atenție, nu dezgoliți tîmplele!“, dar, cînd Îmi Înapoiau ochelarii, Îmi descopeream cicatricea artistic dezgolită. Asta e una din problemele pe care le pune miopia: nu poți supraveghea ce fac frizerii cînd te tund. Moda părului lung a sosit prea tîrziu. Avusesem deja timp să sufăr la școală, unde În mod inevitabil, an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ca noaptea“. La Avignon, tata mă ducea la frizerul lui, un moșuleț care tunsese tot ce fusese nume de seamă În cinematograful francez la studiourile Victorine Înainte de război. Dintre toți frizerii, ăsta se pricepea cel mai bine să-mi pună cicatricea În valoare. CÎnd ieșeam din mîna lui, parcă făcusem trepanație. La sfîrșit, Îmi sufla pe gît ca să Împrăștie părul tăiat, iar respirația Îi trăsnea a Ricard. Dugheana acestui figaro se găsea pe strada Notre-Dame-des-Sept-Douleurs. De Crăciun, Îmi oferea o mandarină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ieșeam din mîna lui, parcă făcusem trepanație. La sfîrșit, Îmi sufla pe gît ca să Împrăștie părul tăiat, iar respirația Îi trăsnea a Ricard. Dugheana acestui figaro se găsea pe strada Notre-Dame-des-Sept-Douleurs. De Crăciun, Îmi oferea o mandarină. CÎnd Îmi priveam cicatricea În oglinda de la baie, Îmi puneam Întrebări În legătură cu forcepsul. Obiectul ăla semăna cu un deschizător de conserve sau cu un spărgător de nuci? Regret că am irosit Într-unul din romanele mele, reproducînd-o fără comentariu, o frază pe care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]